829 matches
-
convinge, dincolo de angajamente ideologice, care degenerează, dincolo de pasajele dificile din viața celor doi îndrăgostiți de una și aceeași fată, Violetta. Într-un fel, Luchetti mizează pe acest plan afectiv, dincolo de el totul este perisabil, o aventură înobilată de chipurile și emfaza teribilistă a acestor frumoși tineri italieni, aici balanța înclină vizibil spre Manrico. Poate că tinerețea oferă această provocare perpetuă și un mod unic de a cocheta cu moartea transformată în mireasă ideologică. Contrar mai tuturor abordărilor pe această temă, Luchetti
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de azi răsună încă ecoul discursului pașoptist ("Popolul român voiește o patrie tare..."); simultan
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
am priceput, pe propria-mi piele, mai mult. Cît de cumplit de greu și de istovitor este. Am observat lipsa de pricepere ascunsă de unii și alții în spatele unor vorbe - multe, multe, multe, fără rost, fără gramatică, dar pline de emfază. Am observat disprețul altora, altfel direct implicați, față de ce înseamnă artistic, creație, creator, valoare. Sigur că și treaba cu camioanele cu decor este o chestiune cu tîlc, dar tîlcul ține enorm și de valoarea încărcăturii. Am simțit, la început, șirul
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
supuse faptele diurne. Mutatis mutandis, într-un registru similar este sacrificată și informația culturală, sobră și neutră după rigorile meseriei, în beneficiul opiniei, al unei opinii voluntariste, inflamate și, în cele mai multe cazuri, semidocte. în locul unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
e nevoie de majusculă pentru ca timpul să aibă greutate, iar urma copitei sale umplută cu suferință sugerează oricum apa, lacrimile). Am găsit însă poeme de mare frumusețe, care mă fac să cred în viitorul acestei poete, dacă va renunța la emfaza Ťtemelor esențialeť și va insista pe trasarea unor portrete delicate, caligrafiate cu emoție, precum cel numit Din nebăgare de seamă: ŤAritina nu mai este/ a fumegat ușor, s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un saltimbanc/ sângaci/ a fumegat / ca
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
dincolo și de dincoace de Carpați. August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, I. C. Massim și alții au cultivat aceste idei. Dar, trebuie să ne fie clar, ele sînt rezultatul unei concepții cultural-istoriciste puse - numai atunci cînd era cazul - în slujba unei emfaze naționale, nu al unor prealabile opțiuni politice. Se ajungea la latinitate și italienitate prin cultură și istorie - nicidecum prin politică! (Atitudinile politice ale celor citați mai sus erau diferite!) Se opuneau însă acestei viziuni cultural-istorice altă serie de intelectuali - cei
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
sînt nu ne îndreptățesc a ne considera mai mult sau mai puțin latini, în "patriotică misiune". Cunoașterea aprofundată a istoriei limbii și culturii românești ne-ar putea fi, în schimb, de real folos. De aceea credem că discuțiile (repetate cu emfază, demonstrativ enunțate, politizate) privind ortografia limbii române - care rămîne o serioasă problemă de cultură - sînt zadarnice 2). Precum este, probabil, inutilă și intervenția noastră de față. P.S. În ceea ce privește dezbaterile actuale parlamentare privind biata noastră limbă a culturii, ce putem spune
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de apocaliptică obtuzitate îl ajută să își ducă până la capăt activitatea demențială. O lucrătură stimulată de emfaza demagogică, de absurdul ororii concentraționare. Am recitit Stațiunea pentru trimiterile critice la realitatea cruntă de până în 1989. Dar și cu gândul să îi găsesc un corespondent în literaturile europene vecine nouă, românilor. Nu pot face abstracție de procesele spirituale ce
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
90pag. Scris sub coerciția unei comemorări - împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Wagner - textul lui Thomas Mann nu iese din tiparul unei ceremonii elogioase: începutul izbește prin tonul ditirambic, cu epitete ce azi sună strident, chiar dacă în epocă emfaza expresiilor ținea de uzanța subînțeleasă a solemnităților publice. Însuși detaliul că Mann și-a scris textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
lui Wagner e o sumă de amatorisme: „Luată în sine, muzica lui Wagner nici nu e de fapt muzică, după cum nici drama, fondul muzicii, pe care o desăvîrșește într-o operă poetică, nu e literatură. Ea e psihologie, simbol, mit, emfază - toate laolaltă; dar nu e muzică în sensul pur și deplin al acelor judecători ai artei care o priveau cu uimire.” (p. 28) Concluzia? Wagner nu e clasabil din unghiul genurilor artistice: nu-l poți categorisi nici ca poet și
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
experiență de strateg al direcțiilor literare: organizarea (pe care educația cu care venise să propășească țara o poate explica) și erudiția la subiect, așa-zicând. Maiorescu nu arată ce știe, ci ce trebuie știut. Așa încât îi iese un îndreptar fără emfază, care „rade”, ce-i drept, producțiile departe de a-l mulțumi ale epocii literare pe care o întâlnește, nu foarte sincronă cu Occidentul, dar arată, cu răbdare și sistemă, și cum trebuie făcut. Ceea ce nu înseamnă că miza critică se
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
singur, măreția aceasta nu poate fi decît tragică: nu dramatică, nu dureroasă, nu tulburătoare, ci tragică. Dar cum trăim într-o lume în care deriziunea a devenit regulă de apreciere publică, cuvinte ca tragism, eroism și bravură au ceva din emfaza retorică a lozincilor exaltate. In realitate, nu e nimic hiperbolic în a-i numi pe luptătorii de la Nucșoara niște eroi tragici. Căci au fost o picătură de verticalitate într-o mare de pasivitate endemică. Niște lupi atipici de o rarisimă
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
dus, ridicol, la Palatul Victoria, a încercat o combinație patetică, nu i-a ieșit și, înainte să-l dea Antonescu afară ca pe ultimul trădător venit în partid la pachet și reevaluat, și-a dat demisia din PNL. Ulterior, plin emfază, a anunțat că-și face un partid nechezol. În urma lui rămâne un tablou pe peretele din Aviatorilor. P.S. Pe vremea mea, la etatea lui, îți făceai dosarul de pensie la limită de vârstă și abonament la Sportul. Acu’ te duci
Ciutacu, analiză dură despre Tăriceanu: Frumos bărbat, urâtă ieşire din scenă () [Corola-journal/Journalistic/43653_a_44978]
-
în straturile primitive ale limbii, nu prin repetate devieri de la sensul imediat, ci prin succesive contrageri ale puterii de iradiere semnificativă. Po(i)etica lui Nichita Stănescu, tinzând să revină la gradul zero al scrierii, se conturează tocmai din refuzul emfazei semnificante: orfemele rețin condiția genuină, cu posibilitățile demiurgice nealterate și cu o energie nepervertită încă de agenții conturbatori”. Dacă poezia poate fi văzută ca o „tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit”, și
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Luiza Palanciuc Unei poetici a emfazei și a hiperbolelor epidictice, i-a succedat, în modernitatea secolului al XX-lea, o poetică minuțioasă care consimte să demonteze cu acribie, într-un pe-cale-de-a-se-face (facerea căii), poematica poeticului la nivelul prim al acelei technę a sa. [...] Poetul contemporan este
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
falsă despre patriotism și anume aceea că românii n-au pereche, sînt cei mai viteji și mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
patriotism și anume aceea că românii n-au pereche, sînt cei mai viteji și mai cinstiți, n-au cucerit niciodată pe alții și s-au zbătut singuri în bătaia tuturor vînturilor istoriei. Eroarea educativă nu constă atît în emfază (oarecare emfază, mai ales la cei mici, e necesară), cît în absolutizare. Lumea modernă este relativă și pluralistă. Acest patriotism bazat pe excludere și pe unicități este incompatibil cu dorința de integrare europeană și de cooperare cu vecinii. El provine din aceeași
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
în 1990, printr-un alt joc al hazardului, fusesem primită de istoricul de artă René Huyghe, pentru un dialog similar, despre Sacralitatea operei de artă... Dar, ca și René Huyghe, Dl. Alain Besançon mi-a impus de la început, nu prin emfază sau superioritate ostentativ afișate, ci printr-o afabilitate și simplicitate, printr-o condescendență generatoare - spontan - a unui anume confort sufletesc care, pentru noi, cei din Estul Europei, rămâne încă un deziderat... Timp de o oră am avut, așadar, privilegiul de
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
pămînturi rezemate în soclul aceluiași podiș moldav, nu prea departe de urbea lui Ilie Boca, onorat de admiratori inimoși printr- un muzeu ad hoc, George Apostu se împărtășește, deopotrivă, din plămada gingașă, statornică totuși, a unei atare sinteze, îngemănînd fără emfază natură și istorie. Un proiect de monument, care să nemurească fapta marilor viteji și cugetul cuprinzător, îndrăznind pînă la jertfă, Apostu îl concepuse pentru Mihai Viteazul și cîmpul de la Șelimbăr. Dacă am fi în stare să-i dăm viață, dincolo de
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
în : să-și pună deplin în valoare ideea. Și nu închinându-i o odă, ceea ce nu ar fi fost deloc convingător, ci conturându-i numeroase dintre fațetele sale, care au mers de la tragic la idilic, de la sublim la șarjă, de la emfază la autentică rigoare clasică. Și, în fine, apropiind această lume, din care nu mai există astăzi decât firave urme, și de lumea zilelor noastre. În acest sens, unul dintre cele mai emoționante momente este cel în care scena și sala
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
involuntar? Probabil. Nu reușesc să pricep ce vrea să spună Cristea-Enache despre „versul dens și poezia limbajului care se tatonează și se proiectează” (p. 82) Cum se tatonează cele două? Unde se proiectează? Trăsnaia de mai sus e pregătită cu emfază: „Ce se mai poate spune despre asemenea versuri care ne dau o senzație de déjà-lu șde ce era necesară cratima? n. meaț, rămânând însă absolut extraordinare? Următoarea propoziție, pe care am formulat-o mental de mai multe ori de-a
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
fost cu adevărat demn de urmărit, a fost cel din Game of Thrones. Scena în care Arya refuză să-i dea lovitura de grație lui Sandor Clegane a fost una din cele mai puternice de pînă acum ale serialului. Fără emfază, fără patos. Kill me! Kill me! striga bruta strivită, în timp ce Arya se îndepărta încet în peisajul glacial la propriu: pe o vale glaciară din Irlanda, adică din Westeros. Din fericire, al treilea măcel a reușit să-mi spele un pic
Mirel Palada, revoltat după Germania - Portugalia 4-0: Kill me! Kill me! Sandor Clegane a fost portughez în seara asta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73922_a_75247]
-
în unele limbi, evoluții fonetice vechi au fost acceptate de normele limbii culte (engl. comfort); în limbi diferite se pot manifesta opțiuni diverse în respectarea tendințelor pronunției sau ale etimologiei: cuvîntului italienesc enfasi îi corespund în franceză emphase, în română emfază (aceeași diferență o prezintă it. sinfonia / fr. symphonie, rom. simfonie). în esență, e vorba de o situație în care, tocmai pentru că e mai puțin certă legătura dintre scriere și pronunțare, o normă convențională trebuie să existe și trebuie respectată. Altminteri
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile lumii de azi) ale lui Bedros Horasangian, din volumul Bonjour, popor! pe care le consideră nici mai mult, nici mai puțin decât "un apel grav, dar lipsit de emfază, la responsabilitatea memoriei". Autoarea comentariului își manifestă entuziasmul pentru acțiunea de "onomaturg" al eseistului, care inventează cuvinte de genul gândăcărimea, gazetagiul, ficționarul, jucăușenia, ticăloșirea, urâțirea, zgomotoșenia. Despre ticăloșire și urâțire numai Monica Spiridon crede, în România, că sunt creații ale
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]