7,011 matches
-
ale paginii, ediția, la care au lucrat mai mulți, e, acum, bizară, chiar dacă Perpessicius a folosit-o la verificarea unor lecțiuni. Abia I. Crețu, în ediția sa din 1939 (și cea din 1942), oferă un sumar mai complet al publicisticii eminesciene, corijînd și completînd ambițioasa ediție A.C. Cuza. A urmat ediția didactică a lui Gh. Adamescu de după primul război mondial, care a cunoscut nouă ediții, ultima în 1948. Un moment important îl reprezintă ediția Bogdan-Duică (1924) care țintea, fără să izbutească
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
capodopere, expediind la anexe cele considerate de virtuozitate și de talent, preluînd lecțiunile lui I. Scurtu. Ediția G. Călinescu (1938), vine după capodoperele sale Viața lui M. Eminescu și Opera lui M. Eminescu. Deși era un bun cunoscător al manuscriselor eminesciene, ediția sa cuprinde numai antumele; încercînd o împăcare între ediția Ibrăileanu și C. Botez. I-a revenit lui Perpessicius meritul enorm - la stăruința lui Al. Rosetti, de a înfăptui ediția integrală a operei lui Eminescu. Volumul I a apărut în
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Minerva, în colecția Opere s-a inaugurat și continuat ediția critică din opera lui Lucian Blaga (în îngrijirea d-lui George Gană), ediția critică Ion Neculce (sub îngrijirea d-lui Gabriel Strempel), s-a editat ediția D. Murărașu din lirica eminesciană în ordinea ei cronologică, a fost continuată ediția L. Rebreanu (alcătuită de dl Niculaie Gheran, care se află, acum, în fazele de încheiere), ediția C. Negruzzi (alcătuită de dl Liviu Leonte). Iar buna, neprețuita colecție "Scriitori români" a inițiat edițiile
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
Repet, nu știu cum e scris, dar în spectacol Grigore Gonța pune accentul în mod clar pe vitalitatea unui gînditor-comentator, al unui spirit care se implică plenar în a critica mai cu seamă politicul și pe politicieni. Partea de publicistică a operei eminesciene apărea cumva în clandestinitate pe vremea lui Ceaușescu și pentru a nu fi izbitor contrastul între tonul laudativ al timpului cu cel polemic de la Timpul. Iar cel care se lua în bețe cu puterea era chiar poetul național, modelul exemplar
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
se identifică cu o salutară reafirmare a voinței de recuperare a idealurilor de cinste și dreptate. Inserturile-coperți (eliptice, dar și sarcastice: "Lumea cunoaște legenda. Mulți știu mitul. Puțini adevărul." "Oricînd Țepeș poate să se întoarcă!") amintesc spectatorului român de versurile eminesciene de eternă actualitate: "Cum nu vii tu, Țepeș Doamne,..."
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
salvatorului etc.), și care au fost atît de bine speculate de propagandă. Autorul se ocupă și de dimensiunea stilistică a textelor, considerînd că trăsătura lor cea mai importantă este accesibilitatea; aceasta era obținută fie prin recursul la tipare stilistice consacrate (eminescian, coșbucian), fie prin împrumutarea unor formule populare (acela al baladei, de pildă), prin narcoza rimei (în cazul poeziei), sau prin adoptarea modelului moralist, în proză. Avem de-a face, așadar, cu "produse"a căror "structură internă este rudimentară, dar solidă
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
de lucru (pentru imagologie) dar, pentru prima oară, ne pune la îndemînă acel basm românesc, publicat de Kunisch în cartea sa, care, recomandat lui Eminescu de Moses Gaster, a stat la temelia Luceafărului. Deodată, acum, acest studiu comparatist dintre poema eminesciana și basmul valah (Față din grădina de aur) prezentat de Kunisch iese din laboratoarele exclusive ale germaniștilor, devenind bun cultural de uz comun. Pentru că Eminescu a avut onestitatea de a dezvălui originea poemului, scriind: "În descrierea unui voiaj în țările
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
înțelegere, de ființă superioară, față de toți frustrații de pe Pământ, care au lansat comunismul în lume ca pe un cumplit urlet de nemulțumire, urcat din adâncul ființei lor. În librării se află și o ediție bilingvă, româno-franceză, a cincizeci de poeme eminesciene, datorată aceleiași Annie Bentoiu. Specialiștii vor analiza, fără îndoială, cu competență această operă de traducător. în ceea ce mă privește, o semnalez ca pe o completare a mesajului pe care ni-l adresează memorialista: faceți-vă datoria față de țara în care
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
asasinarea pacientului. Toate acestea sînt fragmente ale unui scenariu stupid pus la cale în redacția fostei reviste Luceafărul. Dreptate are dl Pericle Martinescu: "Numele lui Maiorescu în literatura noastră rămîne pentru totdeauna legat de acest volum de versuri din creația eminesciană", neuitînd să menționeze și numeroasele erori de tipar. Autorul nostru nu ignoră nici motivele care au determinat întîrzierea, în apariție, a ediției a treia din antologia lui Maiorescu (din 1885 pînă în 1888), știuta intervenție a lui Vasile Morțun care
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
predat, cum se știe, Bibliotecii Academiei Române, lada de manuscrise Eminescu. Funcționari ai B.A.R., ca, de pildă, Ion Scurtu și Ilarie Chendi, încep să studieze și să claseze manuscrisele poetului. Atunci apare ideea alcătuirii unei ediții critice a operei eminesciene. În 1908 Ion Scurtu editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de frunte în ale naționalismului). Sumarul înscria 100 de poezii, toate, anunțate
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
încep să studieze și să claseze manuscrisele poetului. Atunci apare ideea alcătuirii unei ediții critice a operei eminesciene. În 1908 Ion Scurtu editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de frunte în ale naționalismului). Sumarul înscria 100 de poezii, toate, anunțate, ca respectînd forma lor manuscrisă. Evident, în prefață, se lua distanță față de toate edițiile precedente, pretinzînd, pentru sine, calitatea de ediție critică (și
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
precedente, pretinzînd, pentru sine, calitatea de ediție critică (și nu era!), adoptîndu-se, drept criteriu de ordonare a materiei, unul mixt (cronologic și psihologic), de o efectivă extravaganță clasificare. De-abia în 1910, selectîndu-și ediția, îi dă titlul știut din proiectul eminescian Lumină de lună. Ediția, socotită integrală, (Opere complete) o publică, în 1914, la Iași, A.C. Cuza, monoman antisemit încă de pe atunci. Volumul de 680 pagini format mare, cu textul pe două coloane deși pretindea că adună întreaga operă eminesciană (proză
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
proiectul eminescian Lumină de lună. Ediția, socotită integrală, (Opere complete) o publică, în 1914, la Iași, A.C. Cuza, monoman antisemit încă de pe atunci. Volumul de 680 pagini format mare, cu textul pe două coloane deși pretindea că adună întreaga operă eminesciană (proză, traducere, poezie) e departe de a fi integrală. Prefața era ditirambică și bombastică, cu atacuri voalate la adresa lui Maiorescu, cerînd îngăduința cititorilor ca studiul introductiv să apară mai tîrziu. (N-a mai apărut.) Negreșit, e o ediție elaborată cu trudă
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
mai mult o piesă de muzeu." Și o curiozitate editorială. Ediția Iorga, din 1922, n-are prefață, publicînd numai poeziile apărute în Convorbiri literare. Într-o comunicare din 1939, citită la Academie, propunea un comitet pentru editarea integrală a operei eminesciene, deși, în același an 1939, apărea primul tom din ediția monumentală Perpessicius. În 1935 apare ediția Gh. Adamescu care, datorită prestigiului său didactic, a fost indicată ca bibliografie de profesorime, fiind reeditată de nouă ori, ultima în 1946. Himera edițiilor
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
Ediția a fost și a rămas una cel puțin bizară. În 1929 avem de înregistrat ediția G. Murnu cu ilustrații la fiecare poezie de A. Murnu. Are meritul de a fi o ediție ilustrată. Dar în 1930 apare ediția poeziilor eminesciene datorată lui G. Ibrăileanu (reeditată ca atare în 1936). A fost o ediție polemic antimaioresciană (fără variante, adnotări și comentarii), ordonată cronologic, poeziile din adolescență fiind selectate integral într-o secțiune separată, finală. Cercetarea manuscriselor a fost lăsată pe seama lui
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
care are parte fiecare piesă din sumar. Totuși Perpessicius considera că ediția Botez propune un text aproape ilizibil iar aparatul critic e un laborator anarhic. Dar, crede dl Pericle Martinescu și are dreptate, e un moment important în editarea liricii eminesciene pentru că editorul a cercetat minuțios cele 43 caiete Eminescu de la B.A.R. (Inițial, ediția trebuia să poarte și semnătura lui Ibrăileanu, dar criticul ieșean îmbolnăvindu-se grav totul a fost înfăptuit de G. Botez). Ediția M. Dragomirescu din 1937
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
ediția lui Dragomirescu e bizară și inconcludentă, stîrnind puternice - îndreptățite - obiecțiuni în epocă, fiind și plină de greșeli de tipar. N-a făcut furori nici ediția Călinescu din 1938, deși marele critic examinase atent și migălos întreg corpusul de manuscrise eminesciene. Nici n-a voit să-și definească ediția drept critică, ci numai "ediție întocmită și comentată". Reține, ca fiind menționabile ca documente de epocă, edițiile Maiorescu, Ibrăileanu și Botez și consideră că ideea că s-ar putea alcătui o ediție
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
aparat critic. Ediția Ion Crețu, cu atribut de integrală, din 1938-1939, în patru dense volume (poezie, proză, articole politice și de alt fel, culese din presă). Ediția aceasta masivă nu prea aduce nimic nou în materie de editare a liricii eminesciene. Și mai puțin aduce ediția, din 1940, a lui Al. Colorian. Și așa ajungem în 1946, cînd edițiile din lirica eminesciană încep să fie ciumpăvite (în acest an la Editura de Stat sumarul ediției are eliminată Doina). Și lucrurile s-
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
alt fel, culese din presă). Ediția aceasta masivă nu prea aduce nimic nou în materie de editare a liricii eminesciene. Și mai puțin aduce ediția, din 1940, a lui Al. Colorian. Și așa ajungem în 1946, cînd edițiile din lirica eminesciană încep să fie ciumpăvite (în acest an la Editura de Stat sumarul ediției are eliminată Doina). Și lucrurile s-au petrecut tot așa. Noroc că din 1939 apare ediția critică Perpessicius (în 1943 al doilea volum) care continuă cît îl
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
doilea volum) care continuă cît îl lasă puterile ochilor pe editor (în 1952 apare al patrulea volum). De semnalat este faptul că în 1963 D-tru Murărașu publică în colecția "Scriitori Români" a E.P.L. ediția sa, în trei volume, din lirica eminesciană, ordonată (antume sau postume) pe criterii strict cronologice care corectează și unele lecțiuni ale ediției Perpessicius. Și, în sfîrșit, memorabilă e ediția din 1978 a lui Petru Creția la Ed. Cartea Românească, în două volume, avînd ca text de bază
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, către Tine...") și Baltagul lui Sadoveanu ("Frunzuliță de mohor, / Te iubesc și te ador, / Ghiță C. Topor"). Simpla citare, chiar fragmentară, a celor două epistole evocă una dintre principalele ambiguități ale genului: fragmentul eminescian, intermezzo liric, pune în valoare autenticitatea folclorică a scrisorii versificate (cel care scrie e un fiu de domn, dar interpretarea canonică merge în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
O primă categorie ar fi compozițiile pe teme biblice, mitologice sau legendare: Stâncile strig´Amin, Sfântul Augustin, Îngerul păzitor, David și Goliat și nu prea multe altele, unele traduceri sau prelucrări. Poemul Îngerul morții pare să aibă ceva din atmosfera eminesciană din Strigoii. Lupii țiganului adoptă genul anecdotic, într-o narațiune cu puțin umor, dar fără spirit. Spectacolul verbal nu are încă ritm, culoare și ingeniozitate. Două lungi balade populare (Draga mamei și Blăstăm de mamă) au funcția unui racord la
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
natura întreagă e transformată în biserică", dar nuanțele sunt, totuși, sensibil diferite. Relația dintre Unduire și Moarte la Eminescu, ținută la mare cinste de Dan Botta, are un corespondent în "structura orizontică a unduirii", percepută și de Blaga în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există similitudini între cele două moduri de interpretare a specificului românesc, dar nu identități de formulare. Ceea ce la Blaga e simplu detaliu într-o demonstrație foarte amplă
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
pildă, îmi scria cărți poștale la Brașov, românește, însă cu litere grecești, gama, omega, omicron, epsilon și celelalte, întrucât școala o făcuse de mult, la Salonic; ceea ce, mai târziu, mi se păruse într-adevăr ciudat că știa pe dinafară romanța eminesciană, populară, de altfel. în cele din urmă, aveam să observ că intelectul ei, deși nu cine știe ce cultiva, era extrem de mobil, setos de a ști... Lucru pe care, dacă stau și mă gândesc bine, cred că de la ea l-am moștenit
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
logica nu iartă. Mai târziu, cu anii, învățând carte, și apucându-mă și eu să compun versuri, conștient, dar și chinuit de povara de a lua măsura potrivită unui cuvânt sau altul, am fost frapat de acest uriaș perfect simplu eminescian,...privii... La geamul tău ce strălucea, PRIVII atât de des... Nu...am privit ; nu... privisem. Ar fi fost prea apăsat, prea definitiv. Nu, ca fulgerul - privii, aruncai o privire. De mai mult, nici nu-i nevoie... în orice caz, ceva
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]