2,071 matches
-
Nodurile lunare sunt punctele orbitei Lunii în care ea traversează ecliptica, traiectoria Soarelui pe cer. Punctul în care ea traversează ecliptica din emisfera cerească sudică spre emisfera nordică se numește nod ascendent; cel în care ea o traversează din emisfera nordică spre cea sudică se numește nod descendent. Intervalul de timp care separă două treceri ale Lunii la același nod al orbitei sale se numește revoluție draconică. Draconică (din , care desemnează o reptilă mitologică), întrucât, în astronomia antică, nodurile lunare
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
Roche a lui Jupiter și forțele mareice ale lui Jupiter au condus la fragmentarea cometei în diferite bucăți. Ca urmare, cometa a fost observată ca 22 de fragmente mergând până la 2 km diametru. Aceste fragmente au intrat în coliziune cu emisfera sudică a lui Jupiter, între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele « cicatrici » lăsate de impacturile fragmentelor cometei erau mai vizibile decât celebra mare pată roșie și au persistat
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
octombrie 2009. Celelalte orașe finaliste au fost Madrid, Spania; Tokyo, Japonia și Chicago, Statele Unite ale Americii. Rio este primul oraș sud-american care a găzduit Jocurile Olimpice de vară, al doilea din America Latină după Ciudad de México în 1968 și primul din Emisfera sudică după 2000. Jocurile au avut loc în perioada 5—21 august 2016. Peste 11.400 de sportivi de la 207 Comitete Olimpice Naționale (CON-uri), printre care debutantele Kosovo și Sudanul de Sud, dar și Echipa Olimpică a Refugiaților, au
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
puternic a feijoa și aroma fructului este cauzată în mare parte de aceasta și de alte substanțe chimice înrudite. Este o plantă cald-temperată spre subtropicală care de asemenea va crește la tropice dar necesită niște ierni răcoroase pentru fruct. În emisfera nordică a fost cultivată atât în nord cât și în vestul Scoției dar nu produce fructe în fiecare an, întrucât temperaturile iernii mai joase de -11 grade C vor distruge mugurii florilor. O mulțime de Feijoa sunt cultivate în Noua Zeelandă
Acca sellowiana () [Corola-website/Science/319593_a_320922]
-
ghețari, cu vârfurile mai importante Cerro Darwin, 2.488 m și Cerro Sarmiento, 2.235 m, lanțul muntos aparține de parcul național Alberto de Agostini. Localitățile mai importante sunt: Țara de Foc este situată în zona de climă rece în emisfera de sud a globului, caracterizată prin diferențe mari de la o regiune la alta. Astfel în vest cantitatea precipitațiilor atinge 6.000 mm/an, pe când în est fiind mult mai reduse (cca. 250 mm/an), ceea ce prin comparație ar fi ca
Țara de Foc () [Corola-website/Science/307360_a_308689]
-
în mod tradițional în clasificările mai vechi: "Ailurinae", cu un singur gen existent "Ailurus" (panda mică), găsită în Himalaia și părțile adiacente din Asia estică și "Procyoninae", cu 6 genuri existente, care sunt răspândite în zonele temperate și tropicale din Emisfera de Vest. În prezent subfamilia "Ailurinae" este ridicată în rang de familie, familia "Ailuridae". Familia procionide cuprinde 6 genuri și 14 specii existente:
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
așezate des pe vegetații acvatice plutitoare. Rândunicile de mare înoată rar, hrana care constă din peștișori o procură prin plonjare în apă. Majoritatea sunt bune zburătoare. Unele specii migrează iarna de pe litoralurile din Europa Centrală peste 40.000 km până în emisfera sudică în Antarctica, ca vara să se reîntoarcă în nord.
Sternidae () [Corola-website/Science/316571_a_317900]
-
unui flux intens de particule atomice, încărcate electric: vântul solar. Cele care au mai multă energie ajung până la Pământ în câteva ore și se strâng în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosferă, ele produc raze mișcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea sunt numite și aurore boreale, iar în emisfera sudică sunt numite aurore australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roșiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare că variațiile activității solare influențează clima de pe Pământ. Astfel, din
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Cele care au mai multă energie ajung până la Pământ în câteva ore și se strâng în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosferă, ele produc raze mișcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea sunt numite și aurore boreale, iar în emisfera sudică sunt numite aurore australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roșiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare că variațiile activității solare influențează clima de pe Pământ. Astfel, din anul 1645 până în 1715, nu s-a observat nicio pată
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
uneori "păduri boreale") sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică. Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, în Georgia, pe munții Alpi și Pirinei. Aici trăiesc foarte multe specii de plante
Pădure de conifere () [Corola-website/Science/303174_a_304503]
-
vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică. Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, în Georgia, pe munții Alpi și Pirinei. Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Vegetația poartă denumirea și de taiga
Pădure de conifere () [Corola-website/Science/303174_a_304503]
-
fundul pietros sau nisipos. Sunt tipice în cursul mijlociu și inferior al râurilor de munte, dar în zonele mai nordice sunt de asemenea prezente în lacurile și râurile din câmpii. În Euroasia sunt răspândiți în regiunile arctice și temperate din emisfera nordică, de la Insulele Britanice și Franța până în bazinul râului Amur. Se reproduc primăvara. Speciile diferă prin proporțiile corpului, dispoziția oaselor gurii, numărul de radii, solzi, spini branhiali, radii branhiostegale etc. Sunt descrise 13 specii. În România și Republica Moldova trăiește o
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
la fel ca în Europa — în luna iunie. Modul de celebrare este asemănător cu cel din Europa - se aprind vetre - chiar dacă această noapte în Săo Paulo este cea mai scurtă a anului, fiindcă întreaga suprafață a statului se află în emisfera sudică. Îm muzica populară din regiune se regăsesc influențe de europene, africane și amerindiene. Moda de viola este presupus a fi genul cel mai caracteristic pentru statul Săo Paulo. A fost dezvoltat de Cornélio Pires în secolul XX și a
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
ii (ordinul "Sphenisciformes", familia "Spheniscidae") sunt un grup de păsări acvatice, care nu zboară, și care trăiesc exclusiv în emisfera sudică, în principal în Antarctica. Aceste păsări își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini, precum pinguinul regal, pinguinul imperial și pinguinul Adélie. Pe uscat par lenți, abia
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
pentru înot. De înălțime între 40 și 90 cm, au picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, penele mici și foarte dese, iar aripile scurte, improprii pentru zbor, au rolul de înotătoare. Majoritatea speciilor de pinguini trăiesc în mările emisferei sudice, doar una singură trăind în apropierea liniei Ecuatorului. Clocesc în insulele subantartice, Antarctica, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Patagonia și Chile. În afara perioadei de reproducere pot fi întâlniți și în zonele mai calde, chiar tropicale, cum ar fi Brazilia, Columbia, Ecuador
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
Statele Unite ale Americii, prescurtat SUA, sunt o federație situată în emisfera vestică, în America de Nord. Se învecinează la nord cu Canada și la sud cu Mexic. Federația este formată din 50 de state, la care se adaugă un district federal, Districtul Columbia. Din cele 50 de state 48 sunt sunt enclave, în timp ce
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
prim asemenea superspațiu a apărut odată cu doctrina Monroe în 1823. Statele Unite ale Americii nu ar mai reprezenta, începând de la emiterea doctrinei Monroe, un stat obișnuit, ci ar constitui o putere conducătoare, a cărei idee politică s-ar resfrânge asupra întregii emisfere vestice. Acest exemplu al unui prin superspațiu prezintă interes pentru a înțelege conceptul lui Schmitt. Doctrina Monroe a fost lansată înainte de revoluția industrială și de dezvoltarea economică determinată de aceasta. Dar, din punct de vedere juridic, apare pentru prima oară
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
vechi a universului, și a fost sursa a aproximativ 400 de lucrări știintifice după realizarea ei. La trei ani după ce s-au efectuat observațiile ce au dat naștere imaginii HDF, în același fel a fost studiată o regiune de pe cerul emisferei de sud, imaginea rezultată fiind denumită South. Asemănările dintre cele două regiuni au confirmat că universul este uniform la scară mare și că Pământul ocupă o regiune cu nimic deosebită de restul universului (principiu numit principiul cosmologic). În 2004 a
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
vizualizare continuă” a lui Hubble (CVZ)—regiunile de cer care nu sunt ascunse de Pământ sau de Lună în timpul orbitei lui Hubble. Grupul de lucru a hotărât să se concentreze asupra zonei de vizualizare continuă de nord, astfel încât telescoapele din emisfera nordică, cum ar fi telescoapele Keck, să poată efectua observații ulterioare. Au fost identificate la început douăzeci de regiuni care satisfăceau toate aceste criterii, dintre care au fost alese trei candidate optime, toate din constelația Ursa Mare. Observațiile din domeniul
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
de praf asociate cu formările intense de stele. Imaginile radio de la sol efectuate folosind VLA au arătat șapte surse radio în zonă, toate corespunzătoare unor galaxii vizibile în imaginile optice. În 1998 a fost efectuată o imagine similară HDF în emisfera sudică: HDF-Sud. Creată folosind o strategie de observare similară, HDF-S seamănă mult cu imaginea HDF originală. Aceasta susține principiul cosmologic că la scară largă universul este omogen.
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
Campionatul Mondial de Fotbal din 1978 din Argentina, și al cincilea la general. De asemenea, a fost pentru prima dată când două Campionate Mondiale consecutive sunt ținute în afara Europei și prima dată când două Campionate Mondiale consecutive sunt ținute în Emisfera sudică (Campionatul Mondial de Fotbal din 2010 s-a desfășurat în Africa de Sud). Toate campioanele mondiale din istoria turneului au fost prezente la acest Campionat Mondial - Argentina, Anglia, Brazilia, Franța, Germania, Italia, Spania și Uruguay - s-au calificat pentru acest turneu
Campionatul Mondial de Fotbal 2014 () [Corola-website/Science/313607_a_314936]
-
lebădă ca mărime este "Cygnus olor". Trăiește în Europa și Asia Centrală, iar în America de Nord a fost introdusă. În sălbăticie sunt aproximativ 600.000 de exemplare. A treia specie este "Cygnus cygnus"; în sălbăticie sunt circa 180.000 de exemplare. În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a "Cygnus atratus" din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au colorație mixtă
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
000 de exemplare. În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a "Cygnus atratus" din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au colorație mixtă, alb și negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele popular de ("Cygnus atratus") este complet neagră cu excepția unor pene albe de pe aripile sale, respectiv în America de Sud, există o specie numită ("Cygnus melancoryphus") care are gâtul
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
("Alligator mississippiensis") este cea mai mare reptilă din emisfera vestică. Are o lungime de până la 5,5 m și o greutate de până la 500 kg. Este asemănător crocodilului. Principala sursă de hrană o constituie animalele de talie mică, dar poate ucide și mânca animale mari (spre exemplu căprioare), păsări
Aligatorul american () [Corola-website/Science/334561_a_335890]
-
Amanita muscăria, cunoscută și ca buretele muștelor sau muscărita, este o ciupercă otrăvitoare și psihoactivă din genul Amanita. Inițial răspândită în regiunile temperate și nordice ale emisferei boreale, "Amanita muscăria" a fost neintenționat răspândită și în unele regiuni din emisfera sudică, devenind astfel o specie cosmopolita. Este frecvență în pădurile de conifere, fiind extrem de ușor de recunoscut datorită pălăriei roșii-purpurii (cu un diametru de până la 20 cm
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]