5,930 matches
-
lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică, precum cele etnografice sau antropologice, își află astfel o posibilitate de interpretare coerentă în filosofia lui Lupasco. Mărturia lui Gilbert Durand este semnificativă în acest sens: "...cercetarea noastră empirică ajungea la un plan de clasificare a imaginilor, guvernat tot de trei principii, iar... Stéphane Lupasco, fără a trece prin medierea anchetei etnografice sau a anchetei antropologice, stabilea un sistem de logică cu... trei termeni, coincizînd aproximativ cu cele "trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
numea La pensée, revue du rationalisme moderne (Gîndirea, revista raționalismului modern). Pentru ei, era irațional tot ceea ce contrazicea marxismul lor strîmt, care el însuși era, fără ca ei să o știe, complet irațional, adică fără legătură între construcția intelectuală și lumea empirică. Raționalistul are nevoie de un dușman irațional. Mulți l-au găsit în astrologie, ca și cum lumea modernă ar fi amenințată de astrologi sau de renașterea sectei. Ei aveau nevoie să întrețină ideea că erau marii preoți ai rațiunii și că rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este, practic, puntea de legătură dintre teorie și practică și presupune aplicarea răspunsurilor logice, epistemologice sau semantice oferite de meta-etică, precum și a regulilor și principiilor eticii normative la cazuri practice, concrete. Meta-etica "nu constă din teorii sau cercetări de natură empirică ori istorică, nici nu presupune a face sau a apăra judecăți normative sau de valoare. Ea nu încearcă să răspundă la vreo întrebare particulară despre ceea ce e bun, corect sau obligatoriu. Ea pune și încearcă să răspundă unor întrebări de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ea însăși un bine, iar suferința un rău. Această versiune este cunoscută sub numele de utilitarism hedonist. Supusă deseori parodierii, prin invocarea imaginii unei mulțimi necontrolate de oameni în căutare de plăceri, această versiune a utilitarismului susține, de fapt, ideea empirică potrivit căreia oamenii prezintă o tendință naturală spre hedonism, tendință de care ar trebui să țină cont orice doctrină etică 29. O altă versiune este utilitarismul preferențial, care înlocuiește principiul lui Bentham cu ideea de "satisfacere a preferințelor", insistând pe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
menirea speciei umane"95. Pentru Pufendorf "legea naturală fundamentală vine, ca și la Grotius, ca o contrapondere la inadecvarea noastră naturală, la existența socială de care avem nevoie în mod natural. (...) Descoperirea lucrurilor determinante pentru atitudinea sociabilă presupune o investigație empirică. Deprinderea de a ne abține de a-i răni pe ceilalți este în mod evident o condiție necesară a unei atitudini sociabile. Însă aceasta nu este de ajuns. Atitudinea sociabilă este întărită atunci când ne oferim unul altuia avantaje pozitive, aceasta
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
reprobarea din partea altora, în blamul public. 2.2.2. Relația dintre trebuie și este (I) Există o tradiție în gândirea etică, inaugurată de filosofia morală kantiană și continuată de neokantieni, care conferă normelor un caracter autonom, separat de orice realitate empirică. Autonomia logică a eticii este teza potrivit căreia trebuie nu poate deriva din este sau, altfel spus, nicio concluzie morală nu poate deriva din premise non-morale. Valorile nu pot deriva din fapte. Prin urmare, normele sunt reduse la componenta lor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sub forma impunerii de pedepse prin legislație considerând că aceste sancțiuni vor împiedica sau vor preveni săvârșirea faptelor respective. Întrebarea care se ridică aici este dacă într-adevăr prevenirea funcționează? Criticii acestei teorii susțin că, s-a dovedit în mod empiric, că pedeapsa nu are efecte de prevenire individuală. De asemenea, cercetările au demonstrat că pedeapsa capitală nu are un efect mai puternic decât închisoarea pe viață. Referitor la efectul de prevenire al pedepsei există două opinii dominante. Potrivit abordării utilitariste
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Totuși, teoria sa asupra personalității nu este o simplă generalizare a faptelor oferite de psihologie și de alte științe, căci ea depășește și limitarea metodologică "pozitivistă" și experiența științifică propriu-zisă, legată de experiment și de verificare a ideilor prin teste empirice. Originalitatea proiectului personalist energetic, desfășurarea lui într-o reconstrucție filosofică având un principiu propriu de punere în ordine a discursului, poate primi probe; desigur, prin interpretare. Dar originalitatea nu poate fi gândită în sine, ci numai pe temeiul "lucrării" gândului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
perioada "critică" (chiar post-critică) a creației lui Kant, ea nu își asumă toate condițiile unui discurs așa cum ele sunt stabilite prin proiectul critic; nici măcar nu este vorba despre o reconstrucție în modelul antropologiei filosofice, ci mai degrabă despre o "etică empirică" având drept obiect omul ca ființă sensibilă, definit prin facultatea de a dori. "Pragmatic"din titlul lucrării nu se confundă cu "practic": "pragmatică" este legea determinată de mobilul fericirii, care se opune legii morale ce are drept mobil demnitatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofiei se concentrează în antropologie; pe de altă parte, întrebarea este exclusă din câmpul problematic al acestei discipline. Înțelesul termenului de "antropologie" care se impune și strict teoretic, prin definirea lui, și ca principiu de construcție, este cel de "etică empirică" sau "știința empirică a moravurilor", precizat în prefața la Întemeierea metafizicii moravurilor, dar devenit principiu de construcție în Antropologie. În lucrarea din urmă, antropologia este definită ca "știință care cuprinde fenomene ale experiențelor reunite după legile intelectului"50, iar obiectul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în antropologie; pe de altă parte, întrebarea este exclusă din câmpul problematic al acestei discipline. Înțelesul termenului de "antropologie" care se impune și strict teoretic, prin definirea lui, și ca principiu de construcție, este cel de "etică empirică" sau "știința empirică a moravurilor", precizat în prefața la Întemeierea metafizicii moravurilor, dar devenit principiu de construcție în Antropologie. În lucrarea din urmă, antropologia este definită ca "știință care cuprinde fenomene ale experiențelor reunite după legile intelectului"50, iar obiectul ei este omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formele ei a priori, apoi prin cercetarea subiectul cunoașterii, către problema privind însăși ființa rațională (omul), adică unitatea de existență a omului. Cunoașterea, raportată totdeauna la intuiții posibile și alcătuită din elemente a priori (non-empirice) și din elemente a posteriori (empirice), se referă la un "fenomen", nu la "lucrul în sine"; ea este condiționată prin această referință fenomenală. Ansamblul fenomenelor formează natura; aceasta nu reprezintă o ordine ("lume") independentă de subiect. Totuși, rațiunea încearcă, datorită unei tentații neostoite, și cunoașterea necondiționatului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formale) dintre filosofia lui Kant și cea a lui C. Rădulescu-Motru, ceea ce ne-am propus în această carte. I.2.b. Formula descriptivă a proiectului antropologic kantian "Eu sunt" constituie formula unei aprehensiuni de sine ("conștiință de sine", apercepție totodată empirică și transcendentală ?) care nu are nici poziția cartesianului "eu gândesc" (eu exist), ca un fel de axiomă într-un demers de legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei "omul este o ființă cu anumite însușiri" proprie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu are nici poziția cartesianului "eu gândesc" (eu exist), ca un fel de axiomă într-un demers de legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei "omul este o ființă cu anumite însușiri" proprie cercetărilor de antropologie empirică, așadar ca o consecință a unui ansamblu de presupoziții, mai degrabă teoretice, completate cu observații "de teren". Kantianul "eu sunt" este, cumva, similar Dasein-ului heideggerian: el consemnează doar faptul cel mai direct al luării la cunoștință despre ceea-ce-este omul. (Și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însumi sunt, cumva, ceva, în timp, adică nu în forma persistentă a unei "substanțe", ci doar ca unitate a experienței, angajat fiind acest "eu sunt" de fiecare dată când "eu ajung" la o "intuiție" (intuiția posibilă potrivit lui Kant, adică una empirică, nu intelectuală). Desigur, "eu sunt" dă seama de unitatea omului ca subiect al cunoașterii, întâi, apoi, dată fiind originaritatea acestei aprehensiuni, de unitatea de "existență" umană ca atare. De altfel, omul poate fi totodată ființă rațională și ființă liberă numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
statutul, dar care, totodată, îngăduie și înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu poate primi nici o probă asemenea celor care conferă siguranța intuiției (empirice) sau a judecății sintetice a priori. Luată în sine, această aporie încă nu ne asigură în privința posibilității cu atât mai puțin a "necesității" sau "realității" unității de existență a omului. Putem însă aduce în sprijin anumite enunțări pe această temă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalității. A le așeza pe acestea în două lumi diferite -cum pare a proceda Kant înseamnă a le separa ontologic și a le interzice participarea lor la o singură unitate de existență. Astfel așezate persoana ca locuitor al lumii fenomenale (empirice), personalitatea ca locuitor al lumii suprafenomenale (inteligibile) înseamnă a accepta că fiecare are o legislație proprie. De altminteri, în legătură cu legislația proprie celor două lumi, se află, pe de o parte, doctrina fericirii, "îndreptarul" persoanei, întemeiată pe principii empirice, iar pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumii fenomenale (empirice), personalitatea ca locuitor al lumii suprafenomenale (inteligibile) înseamnă a accepta că fiecare are o legislație proprie. De altminteri, în legătură cu legislația proprie celor două lumi, se află, pe de o parte, doctrina fericirii, "îndreptarul" persoanei, întemeiată pe principii empirice, iar pe de altă parte, "îndreptarul" personalității, doctrina morală întemeiată pe principii raționale, pe conceptul libertății și pe exercițiul volițional al acesteia, ce presupune legea morală. Fiindcă este legat de mobiluri ele însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două "părți" sub legislații mundane
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este vorba de o raportare subordonantă a personalității la persoană. De aici, anumite consecințe, care constituie, în fapt, conținutul eticii și teleologiei kantiene. Astfel, scopul ultim și necondiționat al acțiunii subiectului inteligibil (al personalității), anume Binele Suveran, condiționează scopul subiectului empiric (al persoanei), anume fericirea. Noțiunea de "scop" este fundamentală, dar nu prin ea însăși, ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil și inteligibil este tematizată de Kant prin chiar reconstrucția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci prin cea de finalitate. De altfel, problema specificului "ontologic" și funcțional al celor doi "subiecți" sensibil și inteligibil este tematizată de Kant prin chiar reconstrucția sa teleologică din a treia Critică. Spuneam mai devreme, că scopul condiționat al subiectului empiric (persoana) este fericirea. La Kant, descoperim o teorie a fericirii așezată pe două niveluri, în funcție de determinarea duală a unității de existență a omului. Direct, fericirea apare în lotul persoanei, fiindcă este scopul acesteia, indiferent de actul pe care îl pune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în măsura în care însuși scopul ultim și necondiționat al subiectului inteligibil (personalitatea), Binele Suveran, este o sinteză între moralitate și fericire, amândouă desăvârșite. Persoana țintește fericirea ca pe un scop datorat eteronomiei "sensibile" a liberului arbitru (care, conceput ca libertate a subiectului empiric, are valabilitate numai în lumea fenomenală a persoanei). Țintirea fericirii este în acord cu natura însăși, dar, pe de altă parte, este dependentă de legea morală, așa cum sunt toate acțiunile mai (bine) determinate decât fericirea (dar având-o pe aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea însăși a autonomiei voinței (rațiunii practice) unei ființei raționale. Această distribuire duală a fericirii și subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil, ea este mai degrabă un mijloc. Altfel spus, fericirea este scop față de înclinațiile omului, dar este un mijloc față de scopul necondiționat al subiectului inteligibil, Binele Suveran. Dar tocmai acesta face posibile, de fapt, prin legea morală, care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tot acest "joc" intervine și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul categoric, maxima acțiunii etc. pot fi înțelese, în sensurile lor kantiene, ținând seama de această așezare a subiectului empiric și a celui inteligibil în unitatea de existență a omului. Desigur, persoana nu împlinește această unitate (numită de Kant, în construcția sa etică, "umanitate", ca "formă" a universalului uman). Totuși, fericirea nu poate fi întemeiată decât pe "experiență", iar aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de existență a omului. Desigur, persoana nu împlinește această unitate (numită de Kant, în construcția sa etică, "umanitate", ca "formă" a universalului uman). Totuși, fericirea nu poate fi întemeiată decât pe "experiență", iar aceasta își are fundamentul doar în principii empirice. E drept, fericirea este semnificativă și dincolo de granițele empiricului, însă numai pentru că ea a căpătat drept de existență între ele (între aceste granițe). Ea ține subiectul în condiția unei ființări a cărei esență, paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]