627 matches
-
încercare să o rezolve? Bineînțeles că exista o cale de ieșire. Și mai era și foarte simplă. Omului nu-i rămânea decât s-o descopere. Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va fi niciodată bun la Jocul Ordonărilor. Și apoi enervarea i se risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urechea la discuția venită parcă de pe altă lume, iar pe de altă parte se gândea că se terminase.) Apoi se auzi vocea gorfului, lentă și apăsătoare. — Aceea a fost mișcarea corectă, domnule Jones. N-ar fi trebuit să-ți lași enervarea să-ți întunece judecata chiar la început. Prima mișcare a fost irosită, ceea ce te îndepărtează de perfecțiune. Totuși scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Fraza, repetată monoton, era încărcată de amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
reconceptualizare la intervale regulate pentru a-i menține existența. Dacă e să mor fără urmaș, insula va pieri. Tu trebuie să-mi iei locul. — Spuneai că această cameră stă mărturie, spuse Vultur-în-Zbor. — Da, da, zise Grimus, trădând o urmă de enervare. Foarte bine. Gândește-te la un loc de pe insulă. Oricare. — Doar să mă gândesc la el? rosti Vultur-în-Zbor, întrebându-se ce avea să se mai întâmple. — Da. Gândește-te bine. în mintea lui Vultur-în-Zbor se contură imaginea casei lui Dolores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Scăldată În lumina de culoarea acadelei a veiozei cu Cenușăreasa, fiica mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă, constituie pentru ea o sursă continuă de enervare.) Când o Învelesc cu plăpumioara, picioarele-i zvâcnesc ca unei broaște de laborator. Încă de când era bebeluș, Emily nu suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să dea semne de iritare. "Umilește-te mai repede, sunt grăbit", porunci el. Dar celălalt tăcea. "Ești condamnat la moarte", strigă Nero. Omul din lanțuri rămase calm. Slujitorii începură să-l târască spre ieșire. "Stați", porunci împăratul. Și, cu o enervare nedumerită, se adresă victimei: "Cum te cheamă?" Cel condamnat la moarte a izbucnit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
arătă pantalonii în carouri alb cu negru, cămașa albă și haina de piele. —Știu ce vrei să zici și ai dreptate; nu se potriveau nici cu ce am purtat la lectură. Mi-am sacrificat excelentele sensibilități artistice pe altarul închinat enervării homofobului de Bill, cel turbat, bătrân și depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de zile. Mă tem că ne-ai prins într-un moment de enervare grozavă. N-am fost deloc cuminte și MM e tare supărată pe mine. Am dispărut în ceață o săptămână, la începutul repetițiilor. Își ridică brațele și și le încrucișă cu un gest de apărare, peste stern. —Știu cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
naturii preferând corupția orașului.“ Vorbea sacadat, iar mânile îi tremurau. Tu stăteai pe genunchii mei, fiule; te strângeam foarte tare în brațe și te sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi cu zi ne-au năpădit deja? Oare trebuie să mai vii și tu cu prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
desfășură așadar câteva pânze, de calitate inegală, mi s-a părut mie. Le priveam cu un ochi distrat, când deodată am tresărit. Prin fața mea tocmai trecuse un portret pe care Manolo îl dăduse deoparte în grabă, cu un gest de enervare. — Aș putea să mai văd o dată tabloul acela? am întrebat. — Desigur, dar nu e de vânzare. L-am luat cu mine din greșeală. E vorba de o comandă pe care mi-a făcut-o un negustor și trebuie să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc și ajunge la enervare; semnele grafice prin care vor fi notate replicile sale nu au decât rolul de a puncta replica și nu de a o exprima; regizorul va compune personajul după viziunea sa ori după gama de posibilități ale coardelor vocale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
saramură... Împins de la spate de tine, a nu se uita acest detaliu, am contrat-o În gând, luând hârtiile pe care mi le Îngrămădea cu mișcări precipitate În mâini?, În timp ce repeta mașinal: poftim... poftim... de parcă eu aș fi fost cauza enervării ei și nu se putea abține să nu-mi reproșeze această vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În fața dumneavoastră este o persoană care știe exact ce s-a petrecut cu Toshiro Fujimori și unde se află el În acest moment. Nu-i așa, Zoran? I-am spus pe nume, omițând provocator termenul obișnuit „domnul...”. Scontam pe o enervare care mi-ar fi fost de mare folos. Tipul era Însă mult mai strong decât credeam: nu și-a pierdut cumpătul - În aparență, cel puțin - și a contraatacat dezinvolt: - Știu, Într-adevăr, și una, și alta. Fujimori a fost Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
regiune fascinantă, la mijloc de noiembrie, mult timp după ce se Încheiase sezonul fluturilor, Întrucât nu m-am priceput niciodată să scotocesc după pupe (deși, În cele din urmă, am găsit câteva sub un stejar mare În grădina noastră din Crimeea). Enervarea s-a transformat În disperare când, după ce a făcut câte o mică cruce pe fața fiecăruia din noi, tata a adăugat pe un ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Bibliotecă. I-am dus dorul, constatam apropiindu-mă de ea, ca de o prezență absentă o vreme. Mi-a intrat în sânge, cu amăgirile ei, cu viețile care se oferă spre descifrare, cu micile mizerii ale zilelor de studiu, cu enervări din cauza toanelor uneia sau unuia, oameni de treabă în fond, dispuși la colaborare și care, mai mult decât orice altceva, se fac simțiți cu un devotament al solidarității. Suntem, în fond, solidari în această lume a Bibliotecii, respirăm același aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dumneavoastră a fost transferat. La care sucursală ați sunat, domnule Thornton? —Ludlow Street, Victoria. —O clipă, vă rog. Un clic și apoi revenisem la un Für Elise electronic, bătând darabana cu degetele pe birou în tentativa de a-mi risipi enervarea și de a mă împiedica să închid. Surprinzător de repede, vocea reveni. —Sucursala de pe Ludlow Street s-a închis de ceva vreme, domnule Thornton. —Serios? Ce chestie - habar n-aveam. Deci cum pot să-l găsesc pe domnul Benson? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
văd asta ca pe o simplă parte a vieții lor, dar pentru mine e - și știu c-ar trebui să fiu mai matură ca să pot accepta -, ESTE viața mea. Charlie și cu mine reprezentam o unitate, în ciuda tuturor problemelor și enervărilor noastre, și nimic nu va putea înlocui vreodată tot timpul petrecut împreună și toate experiențele pe care le-am avut în comun. Asta nu înțeleg oamenii până nu li se întâmplă lor: indiferent cât de nefericit ai crede că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nimic! ― Firește! M-am conservat, adică, pentru Miss Scurtu. Maiorul începu să râdă. ― Probabil au glumit... ― Ce glume, domnule? Astea sânt glume? ― Apropo de Doru Matei, spuneați că a iubit-o pe una, Margot... Bătrânul își șterse fruntea. Transpirase de enervare. ― Eu spuneam? El spunea! Un escroc! Ademenește vagaboande, și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult am iubit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de isterie, care parcă ți se lipește și ea de piele. Pînă ajungi acasă, te reobișnuiești însă și totul intră în normal. În normalul bucureștean. Dacă vii din străinătate, ceea ce „se vede” este mai amplu și mai divers, uimirile și enervările fiind pe măsura distanței care te a despărțit pentru o vreme de țărișoara noastră. Iar cînd vii de pe Noul Continent, această distanță este suficient de mare... și iată ce se vede : - Multe, foarte multe mașini. Ai zice că e oră
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmi răspund singur : „Păi, asta e treaba lor !”. - Multă poveste. Pasiune și talent de povestitor, frenezie narativă, pentru a confirma parcă faptul că românul s-a născut poet - și rămîne poet chiar și cînd se enervează. Pe noptieră mă așteaptă Enervările lui Mirel. „Orice om normal construit nu poate să nu observe faptul că, odată întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau firești acolo devin prilej de nesfîrșite chinuri aici, acasă. Din acest punct de vedere, Enervările au fost, pe de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Pe noptieră mă așteaptă Enervările lui Mirel. „Orice om normal construit nu poate să nu observe faptul că, odată întors printre conaționali, anumite lucruri care păreau firești acolo devin prilej de nesfîrșite chinuri aici, acasă. Din acest punct de vedere, Enervările au fost, pe de o parte, o tentativă de a nu lăsa să se piardă ceva special, greu de prins în cuvinte, iar pe de altă parte, un exercițiu terapeutic, necesar readaptării la stilul de viață haotic, brutal, cerut de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
perfect coerent și consecvent în ceea ce face și care știe perfect să-și îmbrace pornirile rasiste în hainele limbajului european al „integrării sociale”. Iar în acest caz a știut foarte bine că acest gest - chiar dacă făcut, se pare, și la enervare - îi va aduce voturi. Și i-a adus. Asta se cheamă însă rasism electoral. Asta se cheamă instrumentare a aversiunii cît se poate de reale a românilor față de țigani în scopul obținerii de beneficii politice. Pe scurt, este vorba de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe care niciodată, până atunci, nu-l părăsise sau uitase, iată că nu vorbise de această dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]