636 matches
-
se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și putu reține o privire de reproș pe care el o prinse din zbor și o rezolvă printr-un ridicat din umeri enervat. Simți neliniștea de pe chipul surorii lui, dar nu veni s-o Îmbărbăteze, cum ar fi făcut-o mai Înainte. Ea Încercă să lege o conversație. - Ce idee să ieși În larg pe o astfel de vreme... - Furtuna e timpul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
readucînd-o brusc lîngă el. Încercă să se desprindă, Christian nu-i dădea drumul, atunci ea Îi spuse că Stéphane o chema În ajutor. - Ei, și? E datoria acelui polițist de doi bani să se ocupe... Marie făcu o strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din Brest, În pofida cercetărilor amănunțite organizate pe continent, anexa cabin-cruiser-ului furat de Nicolas rămînea de negăsit. - Cercetați golfulețele unul cîte unul dacă e nevoie și sunați-mă să-mi dați vești bune! Puse enervat receptorul la loc și Închise un plic mare din hîrtie dublă de ambalaj pe care scrise numele Mariei. - Tocmai a sunat Ryan, declară Stéphane intrînd fără să bată la ușă În biroul lui Lucas. Spune că o formă umană stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie. Văzînd expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Fersen. I se păru ciudat că o lăsase pusă pe stînci, unde spuma valurilor Începuse s-o ajungă, tocmai el, care era atît de grijuliu. - Lucas!... Lucas!... Lucas, răspunde! O luă la vale peste stînci cît putu mai iute, enervată că simte o neliniște atît de febrilă față de un tip atît de insuportabil. CÎnd ajunse la golf, apa Îi ajungea deja pînă la jumătatea coapselor; apucă la țanc haina lui Fersen, care o pornea În derivă, și o aruncă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de vorbe grele, se ridică dintr-un salt și fugi spre mașină. - Așteaptă, vreau să știu unde erai cînd m-ai strigat. Mă Întreb dacă nu există o galerie Între grotă și faleză... Ea Îi arătă situl cu un gest enervat. - Uite colo! Acolo eram! Sincer vorbind, trebuie să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te, au fost mișcate din loc niște pietre! MÎnia ei scăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu mai asculți de nimeni. - Sunt și femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai exista nimic care să-i distragă gândurile de la muncă. Nici măcar preț de-o secundă. Week-end-urile nu făceau nici ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
insecta, sfidătoare și neagră pe hârtia imaculată. Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că sunt impotent”. Dar n-aveam nici o certitudine, încât am preferat să-mi domolesc pornirile și m-am îndepărtat de Moașa. Ea a mai făcut o tentativă, apropiindu-se de mine și privindu-mă galeș, după care a înțeles; brusc enervată, s-a ridicat și a ieșit pe ușă fără să dea nici o explicație. Când i-am povestit lui Dinu ce se întâmplase, a făcut ochii mari. „Te admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? — Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? — Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încât, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrângerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
undeva de sus de foarte de sus, puternică, corozivă, osoasă, cum ar spune un prieten, echivalând cu declanșarea a o sută de blițuri. Trec două secunde, ochiul se obișnuiește,în hol, oricât ar părea de uluitor, este tot singur. Brusc enervat. Tot singure, ușile din față se deschid, tot de sus, de deasupra, explodează, pe neașteptate, vocile pline de bună dispoziție ale unui cor bărbătesc: "Happy birthday to you, Happy birthday to you, Happy birthday to you, Mr. Floyd, Happy birthday
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră palmele. Apuc receptorul. "Tovarășe responsabil - bubui, în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu dulceață, profesorul, de pe muchia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK, deci? a zis ea de-acum enervată. Ei, mie mi s-au părut fascinante. Poate c-ar fi trebuit mai bine să te duc la un concert Rim of Scum. Ce zici? Poate c-atunci ai fi fost mai stimulat să rostești ceva mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am gândit că ne-ar prinde bine. Ne-ar oferi șansa să ne apropiem unul de celălalt. Dar e clar că am greșit. —Să ne apropiem? a rostit băiatul cu severitate. Nu știam că există vreun „noi“. Fiona a oftat enervată. —Nu fii cusurgiu. Știi exact ce vreau să spun. După incidentul cu Jessica și după ceea ce a urmat, m-am gândit că ar trebui să petrecem un timp plăcut împreună, ca să încercăm să revenim la o comunicare normală. De ce? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a oftat - un oftat din acela prelung și afectat, pe care bărbații îl folosesc deseori ca să sugereze că urmează unul din acele momente în care, din perspectiva lor, urmează „să fie bătuți la cap“. Dă-i drumul, a spus el enervat. Spune ce ai de spus, după care chiar aș vrea să mă culc. A fost o zi obositoare. —Nick, chestia asta e foarte importantă pentru mine și refuz să vorbesc contra cronometru, i-a replicat Susan și s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aducere-aminte tânguitoare a profunzimilor infinite ale lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se furișă către sunet cu agerimea din copilărie. în pădure Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adopți în domeniul ales de dumneata, dar aș putea oare să sper că nu vei perpetua tocmai acel mit? Vultur-în-Zbor simți deodată că pășește pe nisipuri mișcătoare. Vreți să spuneți, domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
femei? - Ce zici dacă-mi dai o mână de ajutor în loc de „îmi cer scuze că nu v-am văzut și v-am trântit la pământ!”? se adresă puștiului care o ascultase atent neînțelegând însă nimic din tot ce spusese Karina enervată și pe un ton ridicat. - Da, cu tine vorbesc! Nu tu mi-ai testat echilibrul? Acum hai de-l restabilește! îi spuse copilului văzând că acesta rămăsese nemișcat neîndrăznind să se apropie. Sfios, se apropie și-i întinse mâna pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o expresie dulceagă a feței, a strâns pleoapele cu putere. Trebuia să-i acopăr doar trupul și o parte din cap, dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar Rich a explodat. —Dumnezeule, femeie, când o să te Înveți minte? Bună Întrebare. Nu există prescripție pentru milă, nu-i așa? 20.18: Trebuie că m-am Întins pe pat și am adormit. Mă trezește telefonul. E Richard. Pare foarte enervat. Spune că nu găsește mingea de detergent pentru mașina de spălat. Paula a sunat că e bolnavă, iar În timp ce Ben alerga fără scutec, a avut loc un accident pe plăpumioară. Așa că a scos cearșaful și l-a băgat În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a zis să invit „suspecții de serviciu“. Cum se face că el poate să-și șteargă totul din minte când are o afacere importantă de Încheiat, iar eu nu pot? După cum cred că ți-ai dat seama, sunt un pic enervată pe nenorocit. Cunoști cumva bărbați singuri și frumoși?... NU NU RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA ASTA De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Î: Ce trebuie să faci când Îți vezi soțul zvârcolindu-se pe podea de durere? R: Împușcă-l ca să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe Omar furia îl făcea să transpire, aproape că se năclăise la loc, ca înainte de a-și face
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]