734 matches
-
explicită, pe care am transpus-o organic în Vremea minunilor. După părerea mea, trebuie îmbinate două calități pentru a scoate un text literar. Prima este aproape de naivitate: a te lăsa surprins de viață, a fi curios, a asculta răbdător și entuziasmat poveștile vieții, a te lăsa dus de senzații, a gândi în imagini. A trăi aproape de simțuri și a le folosi conștient. A asculta spre lume, dar și spre propria ființă. Este o lume nonverbală a fantasmelor. Dar apoi materialul adunat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
făcu ea jocul... Știi, eu cu Eugen... am hotărât să ne căsătorim, adică să facem cununia civilă cât mai curând... - Felicitări, dragii mei! Sincerele mele felicitări! Să aveți casă de piatră, cum se spune! Vai, ce mare bucurie! strigă ea entuziasmată, ridicându-se de pe scaun pentru a merge să-i îmbrățișeze, după care reveni, dar nu cu aceeași atitudine binevoitoare. Ceva în interiorul ei o întristase vizibil. Tainicele cărări ale iubirii - Te-ai întristat și... cred că nu mi se pare, Laura
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că nu te putea vizualiza defel în această ipostază, că nu îi păreai potrivită. Și după ce te-a auzit rostind câteva replici... Am aflat și eu depre asta de la emisiunea domnului Marius Tucă. Dar cum să descriu episodul? Eram foarte entuziasmată și volubilă și, probabil, de aceea s-a gândit că sunt foarte departe de personaj. Dar, din fericire, a trebuit să mai dau și niște probe. Și apoi, chiar el a mărturisit, după primele trei replici nu mai avea nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
e prea măgulitor. Pentru că oricum știi că tipii ăștia doar își încearcă norocul și invită pe oricine în oraș. În orice caz, până acum nu m-a abordat nimeni nici măcar cât de cât celebru, așa că acum am motive să fiu entuziasmată. Deși mi-e un pic rușine să recunosc, imediat ce ajung acasă, caut pe Google numele lui Adam. Doar ca să fiu sigură că tipul e pe bune. Apoi, când văd câte accesări are site-ul lui, sunt mai mult decât impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hotel imensă. Aștept la mine în cameră să iasă mama din baie, când aud un bip de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât de entuziasmată de atunci, demult, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
parte, ați putea avea încredere într-o persoană care pare așa de voioasă când vorbește în telefon, singură acasă? Mă holbez la telefon. Trebuie să mă gândesc bine la ce mesaj o să-i scriu. Doar nu vreau să par prea entuziasmată. Pe de altă parte, nu vreau să par nici prea neinteresată. Poate se răzgândește și invită pe altcineva în oraș. Gata, am găsit. MINUNAT K M-AI CAUTAT. MI-AR PLACEA SA NE VDM MAI TARZIU. LA C ORA? Apăs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fi! Frumos și drept? întreabă Janice, atacându-mi părul cu un pieptăn. — Da, aprob eu. Janice mereu mă întreabă dacă vreau să-mi aranjeze părul frumos și drept. —Să-ți aduc o cafea? —O, da, te rog, dau din cap entuziasmată. Neagră. —Și o revistă? —Un ziar, te rog. The Mirror, dacă îl ai. De-abia aștept să mai citesc despre ce-au mai făcut fetele alea de la 3 a.m. Ce viață interesantă trebuie să aibă. Când slujba lor e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sunt în 46A. Nu ar fi jenant? Pe de altă parte, nu pot lăsa telefonul să tot sune și să-i enervez la culme pe ceilalți pasageri. Așa că răspund într-o doară. — Alo? —Katie? —DaaAA, răspund eu un pic prea entuziasmată. Sora mea mi-a spus odată că răspund la telefon de parcă aș fi un antreprenor de pompe funebre, așa că acum fac un fals și uriaș efort să par veselă. —Unde ești? Păi, am ieșit cu niște prieteni. La o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ține în mână o brățară oribilă. —E de aceeași vârstă cu tine. Crezi că i-ar plăcea? Doar dacă e oarbă sau/și minte în legătură cu vârsta ei, cred eu. Cred că i-ar sta foarte bine, spun pe un ton entuziasmat. Îi dau brățara înapoi și mă gândesc că nepoatei femeii s-ar putea până la urmă să-i placă. Nu e atât de urâtă. Vreau să spun că, în comparație cu brățările alea pe care marocanii încearcă să ți le vândă în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ei într-un container mare de metal ore în șir, fără să mai aranjăm să ne întâlnim și după ce aterizăm. Adică avem nevoie de o pauză! — Arată ce ți-ai cumpărat. Amy îmi smulge sacoșele de plastic, precum un copil entuziasmat. Când Dumnezeu ținea lecții de subtilitate, Amy clar a lipsit pentru că-și făcea manichiura. Ia uite, ai cumpărat People! Ador revista asta, spune ea, scoțând-o din sacoșă. Din fericire pentru mine, flutură doar People prin aer, și nu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ea zâmbește și arată mai fericită decât am văzut-o toată ziua. A și băut câteva pahare, care se pare că i-au mai dat culoare în obraji. O știți pe Katie? Bună, spun politicos, fără să mă arăt prea entuziasmată. Observ că nu le-a mai rămas mare lucru în pahare. Cu puțin noroc, or să plece în curând. Mike arată destul de bine, din câte observ. Are păr brunet, foarte scurt și ochi albastru-deschis. Totuși nu am o părere prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Los Angeles. Zborul meu de rezervă spre New York nu a fost bun, pentru că avionul a fost plin (și planul fusese să merg de la New York la Florida). Oricum, chiar nu voiam să vin acasă cu valiza făcută din moment ce eram așa de entuziasmată că plec. Așa că am rugat-o pe stewardesa de la sol să-mi schimbe biletul spre New York cu unul spre L.A. O oră mai târziu mă îndreptam spre Disney Land, în loc de Disney World. Oricum, călătoream singură, așa că nu prea îmi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
gândesc eu nervoasă, scoțându-mi degetul din cada de baie înspumată și întinzându-mă după telefon. —Bună, sunt Amy, spune vocea, deși nu pare Amy. Sună de parcă se dă cineva drept ea. Și ce vrea, oricum? —Bună. Nu par prea entuziasmată. Deloc surprinzător, din moment ce Amy nu e chiar persoana mea favorită după surpriza de-aseară. —Ce mai faci? —Bine. De fapt, mă pregăteam să fac o baie, așa că, Amy, dacă nu te superi... Îmi pare rău, sincer. Sunasem doar ca să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
poate spune că tu ai umblat după el. Deci... cum e? Unde te-a dus? Doamne, e destul de interesant. Nu sunt sigură că mi se pare la fel de interesant cum crede Debbie. Adică, dacă e interesant, atunci eu de ce nu sunt entuziasmată? Presupun că am uitat ce mare vedetă e Adam și că ar trebui să fiu onorată că m-a ales pentru o întâlnire. Mă întreb ce-ar face Debbie în locul meu. Pur și simplu m-aș bucura, mă sfătuiește ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar puternic. Mă face să mă simt iubită, chiar dacă numai pe moment. Ne îndreptăm în noapte spre mașina lui Adam. Mă așez pe scaunul din față al BMW-ului său lucios. Se vede luna și noaptea e promițătoare. Sunt foarte entuziasmată. În curând suntem pe autostradă, ieșind din Dublin. Nici unul din noi nu spune prea multe, dar nu e o senzație stânjenitoare. N-are rost să vorbești doar de dragul de a vorbi. Și oricum, am citit undeva odată că bărbaților nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nume? se alătură și Tara discuției. Nici un nume deocamdată. E oarecum pe ascuns. —Hmm, face Tara răsucindu-și diamantul strălucitor pe deget. Cumva nu-mi place cum sună asta. —Ai o aventură? întreabă Tania cu ochii mari, trăgându-și mânecile entuziasmată. E cineva de la serviciu? — Desigur, mă hotărăsc eu să intru în joc. Și îl cunoașteți toate. O să vă spun numele lui la sfârșitul călătoriei, dacă nu îl veți ghici până atunci. Sunt sigură că o cunoașteți pe soția lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
palma mea. Dar nu mă uit la palma ta, Lydia. —Hai, te rog, mai spune-mi puțin. Doamne, o să rămân marcată pe viață din cauza asta. Îi apuc mâna. —Ai fost foarte răsfățată când erai copil, nu? —Uau, e adevărat, spune entuziasmată. Ești foarte talentată. E un har, nu? Păi... da. Aproape. Tania vine să stea la taclale. Lydia îi spune că citesc viitorul. Tania pare încântată și-mi întinde și ea mâna. Doamne, în ce m-am mai băgat acum? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
atât de entuziasmate de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța de ceai din sticlă patru cuburi de zahăr. — Cum adică „de ce suntem toate entuziasmate“? Ne e oaspete! Vine tocmai din partea cealaltă a globului. Mătușa Feride a Întins brațele ca Într-un salut nazist pentru a indica unde și cât de departe era cealaltă parte a globului. Gândul la globul pământesc i-a strecurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca și noi, vizual, În aceleași culori, folosind același domeniu al spectrului electromagnetic. Asta va ușura enorm stabilirea contactului. Iar semnele acelea În alb și negru... trebuie să fie o mostră din scrierea lor. Vă dați seama? Scrierea extraterestră! Zâmbi entuziasmat. Este un moment măreț. Mă simt cu adevărat privilegiat că mă aflu aici. — Focalizați, solicită Barnes. — Focalizăm acum, domnule. Imaginea deveni și mai neclară. — Nu așa. Încercați invers. — Am Înțeles. Focalizăm. Treptat, imaginea căpătă contururi clare. — Oho! făcu Ted, holbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU De-aș avea o sumă fabuloasă... Una din întrebările domnului Radu Petrescu, pusă în vârtejul acelui interviu niciodată publicat, era referitoare la cum m-aș descurca dacă mi-ar cădea plocon o „sumă fabuloasă“! Atunci, entuziasmat numai la gândul acestei posibilități colosale, am scris câteva poezii, două dintre ele publicate. Găsesc în registrul cu scrisori trase la indigo încă o încercare, un rondel abia schițat în fuga lacomă spre deliciile visate... De-aș avea o sumă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino, mai toți erau bărbați tineri, în putere, arătau entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de Corvino și de un alt ofițer, cu însemnele aviației, a aflat mai tîrziu că era Cezar Stoicescu, fiul unui colonel din aviație ieșit la pensie. Cezar era inginer la Arsenal, un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
holul e singurul loc cu conexiune. Din senin aud o melodie cunoscută și o voce incredibilă. Cred că e Azzuro, a lui Celentano. Mai butonez nehotărâtă până la primul refren și o zbughesc înapoi înăuntru. Michele e pe scenă, Francesco bate entuziasmat ritmul în fața scenei. Sunt din nou în lumea și limba lor. Restul populației îi privește neinteresată. Totuși, pentru câteva minute, locul a prins viață. Și băiatul e ca la el acasă acolo sus, cu microfonul în mână. Se întoarce lângă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aflat primadona asta abia sosită de la Londra de intenția mea de a cuceri Constantinopolul? Cu excepția prințului, n-am mai vorbit cu nimeni despre asta. Dar în prinț am totală încredere, chiar dacă atunci, la croitor, nu mi s-a părut prea entuziasmat... Să fi fost croitorul? Exclus! E deja verificat. Nu înțelege o boabă din limba rusă. Doar dacă... Ia stai!... Acum îmi amintesc. Mai era acolo și tânărul acela insolent care tuna și fulgera împotriva mea și a ofițerilor mei... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deschidă și păși În toaleta femeilor. Chiar părea mai frig decât fusese afară. O pereche de agenți În uniforme supravegheau cei trei copii Înfofoliți, cu vârste Între șase și zece ani, ale căror respirații umpleau aerul de aburi. Copiii păreau entuziasmați și plictisiți În același timp. Unul dintre agenții În uniformă Își ridică privirea de la Îndatoririle sale. Cabina numărul trei. Logan, dădu din cap și se duse să arunce o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu imediat ce deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șotron, să găsească loc de stat pe trepte. O referire plină de umor la trecut era tot ce-i trebuia. Isabelle putea face lucruri remarcabile În societate pornind de la o singură idee. Mai Întâi o repeta, fermecată, Într-un contralto entuziasmat și cu o umbră de accent sudist; pe urmă o ținea la distanță și-i surâdea cu zâmbetul ei neîntrecut; apoi o oferea În diferite variante, jucând cu ea un fel de de-a prinselea mental - toate În forma nominală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]