594 matches
-
ajută. Înăuntrul meu e un drăcușor și, dacă nu-i dau drumul să mai facă și câte-o poznă din când în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie-mi place să păcălesc lumea. Îmi place să văd cât pot să-ntind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a ieșit la pensie, Mihai Tatulici a poposit, întro zi, pe la Repedea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la birou. I-am făcut cinste cu o masă. Tot tacâmul. Și cu ce m-am ales în schimb? Cu o groază de întrebări impertinente. Avea o idee fixă despre Westland, spuse Thomas. Voia să știe de ce fuseseră atât de entuziaști să susțină o ofertă americană când era pe masă una europeană. — Ce? Și tu se presupunea că te guduri pe lângă Margaret în speranța unui titlu de cavaler sau ceva de genul ăsta? — Și mai complicat, mă tem.Acum că veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceru să-l vadă pe domnul Riley și spre marea lui surprindere și încântare îi spuse că se mai gândise la oferta lui și voia să accepte postul de la marketing. În următorii doi ani se dovedi un membru atât de entuziast al echipei, încât avansarea și responsabilitățile suplimentare veniră repede, până când se transferă de la marketing la planificare și de la planificare la expansiune, și în 1989 (la scurt timp după căsătoria lui) ajunse la apogeul carierei lui la Ironmasteros, când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar și inginerii Dudu Ionescu, Costică Șoitu, precum și prof. H. Zupperman, profesorul și dirigintele clasei... Sunt mai mult ca sigur că și reînființarea ei la 25 aprilie 1990, ca semn al libertății, a fost tot rezultatul îndemnului lăuntric al unor entuziaști, care au păstrat, fie și de la înaintași, amintirea și spiritul Academiei. Nimic nu se pierde! Cum a reușit George Tutoveanu, în ciuda vremu rilo r, să țină treaz și cu mândrie spiritul și faptele de la Academia Bârlădeană, explică tot C.D.Zeletin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aceea - A. Balaban, P. Nichifor, N. Dorin, F. Chiriac, N. Dimopol, V. Georgescu, N. Petrea, A. Simionov , T. Rătescu și A. Tenea, pe care îl prezida chiar G. Tutoveanu, făcându-i interesați să întemeieze local - ce? - o bibliotecă pentru... popor. Entuziaștii vor fi reamintiți, pe parcurs, nu num ai ca solii dorinței majorității bârlădenilor, ci și făclierii lor, care-și vor exprima aspirațiile în toată presa locală care nu era deloc neînsemnată la Bârlad, dar și prin gazetele c are viețuiau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ieșit să sărbătorească „cel mai tare nou accesoriu urban“. Aproape că nimeni nu Înregistră când sosi o cutie direct de la biroul domnului Kroner, cu suficiente BlackBerry-uri ca să aprovizioneze un Întreg magazin de laptopuri și cu un mesaj atât de entuziast că m-am simțit aproape jenată. N-am dat mare atenție celor câteva rânduri din New York Scoop, care anunțau că am fost observată plângând Într-un colț În timp ce Philip se giugiulea cu o vedetă de soap născută În Nigeria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cadă În timp ce mulțimea aclama și toți Iepurașii din sală - toți cei optzeci și cinci - Își ridicau picioarele la unison, mișcându-se În jurul nivelului inferior al scenei. DJ-ul continuă imediat cu „Always on Time“, iar dansul se transformă rapid din entuziast În frenetic. Am auzit un tip țipând În spatele meu la mobil: „Frate, asta e petrecerea secolului!“ și un număr destul de mare de cupluri nou formate Începură să se sărute pe ringul de dans. În afară de comentariul cu „țara păsăricilor“, totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iugoslave componente de a se separa și a institui propriile lor guverne. Aceste probleme au continuat firește să fie dezbătute aprins în cadrul cercurilor de partid iugoslave. Ca și în organizația de partid grecească, membrilor acestora le era greu să fie entuziaști față de pierderea unor ținuturi ale statului lor. Cu toate acestea, în mai 1926, la cel de al treilea congres al partidului iugoslav, ținut la Viena, a fost adoptat punctul de vedere al Kominternului. Iugoslavia a fost declarată drept un stat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
teoretician postmodern de avangardă 3 . În vreme ce Baudrillard își continua traiectoria nesigură și sinuoasă de la finalul deceniului opt și pînă în prezent, ficțiunea cyberpunk a devenit curentul literar al zilei, reprezentînd pentru mulți viziunea teoretică de avangardă a momentului. Pentru mulți entuziaști, lucrările lui William Gibson, Bruce Sterling, Rudy Rucker, John Shirley, Greg Bear, Lewis Shiner și alții au oferit imagini extrem de interesante, precum și o nouă formă de explorare a culturii media și tehnologice contemporane. În special volumul lui William Gibson, Neuromancer
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al mișcării cyberpunk. Într-adevăr, Neuromancer a fost un debut literar strălucit și a cîștigat cîteva premii importante pentru literatura de ficțiune. Conform opiniei unora, Gibson "a creat un nou mit și o nouă viziune filosofică a epocii tehnologice. Extravagantul entuziast Timothy Leary declara că Gibson a produs nimic altceva decît mitul fundamental, legenda centrală a unei noi etape în evoluția umanității. El are același rol filosofic pe care l-a avut Dante pentru feudalism și scriitori precum Mann, Tolstoy [și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fie deseori mai puțin importante decât cooperarea politică transnațională. În ciuda acestor importante modificări, există și contratendințe care pot fi identificate. Realiștii ar susține că liberalii, precum Ohmae, s-au grăbit când au anunțat decesul statului-națiune. Ei le-ar putea reaminti entuziaștilor favorabili globalizării ca formă preferată a comunității politice că statul-națiune nu are încă niciun rival serios. În prezent, în lume există peste 200 de state-națiune care-și afirmă independența politică. Realiștii citează un număr de competențe importante reținute de stat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Proza, 2012. TACU, Alexandru Mălin, 19 noiembrie 1969, Onești, Bacău m. 21/22 decembrie 1986, Iași. Liceul de Filologie Istorie "Mihai Eminescu", Iași. Debutează cu versuri în revista "Cronica" (1975). Singura carte de versuri îi apare postum: Călătorul profund, Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993. Inevitabil, poeziile scrise de Alexandru Mălin Tacu până la 17 ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
minute de exerciții zilnice, fără a fi necesară perioada exercițiilor grafice (linii drepte, linii oblice, bastonașe etc.) (30). Metoda centrelor de interes, ca și metoda globală, au cunoscut o rapidă răspîndire (Columbia, Bolivia, Ungaria, Spania, Portugalia, Turcia). Ea a avut entuziaști aderenți și în România. În Belgia, sistemul său a fost adoptat în mod special în învățămîntul primar, în 1936. Așa cum s-a putut constata, concepția pedagogică a lui O. Decroly, deși se înscrie în curentul educației noi, se diferențiază mult
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vor fi transformați în "cobai" și n-au dat curs propunerilor. Aceeași atitudine s-a manifestat și în alte țări, obligînd pe cei care propuneau introducerea unor inovații în învățămînt să-și organizeze laboratoare pe lîngă instituții școlare particulare. Celălalt entuziast propagator al pedagogiei experimentale, Vladimir Ghidionescu fusese elev al lui Ernst Meumann și cunoscuse direct o serie de laboratoare de experimentare pedagogică din străinătate. În 1911 a publicat studiul Pedagogia științifică și noile reforme școlare, iar în 1914-1915 a ținut
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
împrejurările nu i-au fost favorabile; izolat într-un oraș de provincie, fără contact cu alți promotori ai experimentalismului, și-a restrîns aria activității științifice în limitele admise de statutul său de profesor într-o școală normală (49). Celălalt vechi entuziast al pedagogiei experimentale VLADIMIR GHIDIONESCU în calitate de profesor la Universitatea din Cluj (1919), reușise să înființeze, în 1925, un laborator de pedologie și pedagogie experimentală, cu o dublă funcție: didactică și științifică. Este ciudat însă că, avînd un laborator, Ghidionescu nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sfîrșit, pedagogiei românești i-au lipsit oamenii formați într-un mare laborator experimental. Teoreticienii de frunte ai educației din România aveau, prin excelență, o pregătire filosofică. În condițiile în care nimeni nu le-a putut preda abecedarul experimentului pedagogic, cîțiva entuziaști s-au apucat să-l învețe singuri și, după ce l-au asimilat, nimeni n-a avut nevoie de știința lor. Mișcarea pedagogică românească din perioada interbelică nu a cunoscut numai confruntări între pedagogia clasică, pe de o parte, și pedagogia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al generației sale, generație care ajunsese la concluzia, formulată plastic de Bălcescu, că fericirea nu poate exista fără libertate, libertatea fără putere și puterea fără unire. Pornind de la ce este mai aproape, inexorabil, i-a fost dat acelei generații de entuziaști să înfăptuiască numai o parte a visului. Istoria își are logica și ritmul ei. În numele istoriei, ca "agent credincios", se va rosti Eminescu, la o altă răscruce, declarându-se solidar cu înaintașii de la care venea "ideea întregului". În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cât actul este realizat public; cu cât actul este mai costisitor; cu cât cel care emite actul dispune de mai puține justificări. Așadar, supervizorul are posibilitatea să inițieze astfel de acte angajante? Răspunsul practicianului poate să nu fie atât de entuziast, el fiind limitat în acțiune de obiectivele generale ale proiectului, de codul deontologic al supervizorului, de profesiunea supervizorului, de capacitățile sale, de rolurile jucate în comunitate, de politica finanțatorului etc. Desigur, acțiunile suportive realizate de supervizor trebuie să țină cont
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
o parte, iar pe de altă parte, îi determină la o reacție normală în condiții de substimulare. Atunci când nu poți fi conectat, te mulțumești și cu lungi expuneri, urmate, eventual, de întrebări de control. Ce le lipsește elevilor în școală? Entuziaștii internetului răspund: "... nu există control, conectivitate, mass- media, nu există acțiune, imersiune și nu există rețele. Ca persoane care învață în școală, elevii se simt forțați să fie pasivi și să îl asculte pe profesorul care explică. În majoritatea școlilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acestor orizonturi, trupul ajunge să fie un experiment aflat în mijlocul diverselor interese și în mâinile diferitelor corporații, dar și amenințat existențial de practicile biotehnologiilor (vezi Bowring, 2003, McKibben, 2003, Fukuyama, 2004, pentru critici umaniste ale acestor practici, în special ale entuziaștilor în ingineria genetică și în clonare precum Silver, 1997, sau Stock, 2002Ă. La fel cum fizica este astăzi, în cercetarea computerizată, o combinare între mecanica clasică, cuantică, teoria haosului și a complexității, fractali, teoria corzilor etc., biologia este o convergență
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Capitolul care urmează va încerca să evidențieze oscilarea actuală între o orientare umanistă, pentru care umanul constituie centrul de gravitație al oricărui lucru existent și o orientare postumană, în cadrul căreia umanul este prezervat în noi formulări și structurări. Atât promotorii entuziaști ai tehnoștiințelor actuale, cât și criticii acerbi ai acestora echivalează experiențele și identitățile virtuale cu destruparea sau dematerializarea. Evident, și diferențele sunt notabile: pentru cei dintâi această echivalență este pozitivă și eliberatoare, iar pentru cei din urmă ea poartă semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a optimismului”, descentralizată și global armonizată, caracterizată prin societatea postinformațională a mașinilor cu personalitate. O eră plină de pozitivitate, mulțumită binefacerilor ordinatorului, o eră în care implicațiile negative ale invenției unei noi tehnologii, asupra omului, nu-și află locul. Dacă entuziaștii tehnologiei fetișizează mutațiile computerului ca pe un model pentru reinterpretarea exclusiv pozitivă a vieții umane, Paul Virilio privește sub aspect critic ideologia optimismului în privința noilor tehnologii și atacă modul în care tehnologiile sunt utilizate în toate domeniile de existență, în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inevitabilă a vieții umane și transformă orice corporealitate într-un construct cultural, se simte nevoia unei contraponderi teoretice cirscumpecte și temperate. Această contrapondere are menirea de a dezbate nu doar astfel de utopii (imaginate în special de școala americană a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv a criticilor tehnoculturaliă, care neagă orice aspect pozitiv al existenței în spațiul tehnologiilor virtuale. Astfel, o posibilă cale de mijloc între umanismul refractar și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la Spitalul „I. C. Frimu” primul curs de specializare în chirurgia de urgență. Era în 1 iunie 1960. O dimineață însorită. În amfiteatrul proaspăt spălat și luminat al spitalului din Calea Floreasca se întâlneau, pentru prima oară, zeci de medici tineri, entuziaști și vârstnici cu experiență care își dădeau mâna să ducă mai departe chirurgia de urgență bucureșteană” [5]. Toate eforturile desfășurate pe durata a mai bine de zece ani, nu au dat câștig de cauză profesorului Firică. El reușise, după 1944
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]