7,152 matches
-
pus pe treabă, aflat pe urmele cine știe cărei rețele de spioni, dar mai ales pentru încercarea autorului, reușită până la un punct, de a îmbina fantasticul și analiza psihologică cu tehnica romanului polițist. O particularitate este reprezentată și de cele două fluxuri epice ale cărții, care funcționează o vreme în paralel pentru ca spre final să se intersecteze. Primul este un fel de roman de dragoste în miniatură, în care tânăra violonistă Irina Băicuș, studentă la Conservator, trăiește o frumoasă și cuminte idilă (a
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
viitor inginer și handbalist talentat, idilă care se sfârșește odată cu intrarea în scenă a mamei Irinei, femeie ambițioasă și autoritară, care o convinge să întrerupă sarcina dobândită în urma relației cu Victor și să-și urmeze cariera muzicală... Al doilea flux epic, pentru care primul funcționează ca o oglindă proiectivă, dezvoltă intriga așa-zis polițistă. Stabilită în Elveția, la Zürich, după o experiență artistică eșuată în America, Irina este angajată, cu ajutorul unei prietene - un fel de funcționar al destinului, ca secretară a
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
abordate n-a creat scrieri de prim plan. A făcut figură bună în generația sa, a experimentaliștilor și a celor ce țineau mult la autenticitate. Nu chiar alături de Camil Petrescu, care, de fapt, e capul de coloană al acestei formule epice. Dar stă bine alături de colegii de generație (M. Eliade, M. Sebastian, Petru Manoliu, H. Bonciu, ceva mai jos decît M. Blecher și Anton Holban), prin romanul său Interior publicat în 1932, deci cînd scriitorul avea numai 25 de ani. E
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
volumul de versuri Rîsul morților. Să notez din nou, ciudățeania faptului că a abandonat proza (care îi fusese bine primită, totuși) pentru alte genuri. Să nu fi fost mulțumit de romanul său din 1932, nu avea încredere în vocația sa epică? E adevărat că o undă puternică de lirism irigase substanța romanului și că începuse, ca scriitor, cu poezie. Iar filosofarea se vedea, era bine instalată în țesătura cărții și trăise ani de-a rîndul cu articole de comentariu literar. Studiul
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
prin ținuta lui intelectuală), pentru ca acum să conducă, ferm și discret în același timp, ca un diplomat de carieră, consulatul nostru din New York. Mirajul existenței lui Eugen Șerbănescu rămâne însă literatura. Cărțile pe care le-a publicat până în prezent - Preludii epice, nuvele, București, Editura Eminescu, 1988 și Dincolo de Groenlanda, roman, București, Editura Cartea Românească, 1997 - îl prezintă ca pe un autor - cum inspirat spunea Dan Cristea - "îndrăgostit de literatură". Teatrul absurdului ca teatru satiric Volumul recent apărut cuprinde o piesă de
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
prozei nu m-a atras niciodată prea mult. În plus, poezia (înțeleasă înainte de orice ca mod de viață) mi-a anihilat a priori avantajele oricărei premeditări." Suprarealismul din Zenobia este un atac programatic împotriva "premeditării": imagini surprinzătoare, ruperea oricărui fir epic, reflecții necamuflate chiar asupra prozei pe care o citim etc. Interesantă este și latura biografică a "romanului". Într-un interviu realizat de James Brook, poetul sublinia importanța acestei componente: "povestea" Zenobiei este povestea unei vieți sub comunism. Poezia ca mod
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
din narațiunile vieților altora. Un livresc extrem al trăirilor, reținute, controlate de un anumit temperament stilistic, cel japonez, cu tot ceea ce presupune acesta (reticență, estetism exhibat cu o discreție desăvîrșită, dar nu mai puțin evident cu toate acestea), devine matca epică în care se desfășoară întîmplările din carte. Protagoniștii sînt animați de trăiri intense, iubiri frenetice și gelozii pe măsură, resentimente, ură, dar totul se desfășoară în roman sub semnul unui deget dus discret la gură, ca pentru a porunci tăcere
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
stranii frumuseți, este adevărat, dar nepotrivită rostirii pe scenă." Alt exemplu îl poate constitui cronica literară consacrată romanului lui Nicolae Breban Ziua și noaptea: " Romanul acesta al lui Nicolae Breban este, dintre toate ale sale, cel mai lipsit de materie epică, de "întâmplări", mizând până la riscul destrămări construcției pe tensiunea ideatică, pe suflul vizionar ce ar fi să-i susțină discursul intelectual de nimic stăvilit. Nimbat de aura poetică brebaniană acest discurs este și minat de ariditate, în multe porțiuni, de
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
Penultimul roman al lui Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste și alți demoni, publicat inițial în 1994, repede tradus în engleză și difuzat astfel în întreaga lume, este o meditație a insului timpurilor noastre pe tema iubirii, disimulată însă într-un epic coborît în universul istoric tulbure și fascinant deopotrivă al medievalității. Ideea lui Marquez, de a scrie despre iubire construind o povestire cu eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată de superstiții și mistere, de temeri și exaltări, singurătate și
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
dramele comunicării, despre apropieri de oameni și retrageri din lume, amîndouă consumate în numele aceluiași sentiment. Ca atmosferă, romanul intră în categoria Cronicii unei morți anunțate: aceeași tensiune a inexorabilului, relenti-ul unui deznodămînt anunțat de la bun început, de care fiecare detaliu epic pare să ne depărteze, deși ne aduce mai aproape. Pretextul povestirii, îl anunță Marquez dintru început, este un reportaj comandat de un ziar sud-american în luna octombrie a anului 1949, privitor la golirea criptelor funerare a mănăstirii Santa Clara, pe
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
-i sau iluminîndu-i, depinde cum vrem (și mai ales cum vor ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
rotundă, timpul dîndu-i forma propriei sale a-geometrii, a unei geometrii pe care ochiul omenesc încă nu o percepe; sau, dacă vrem, însăși forma Galaxiei în care noi ne pitim cît un bob de piper... După ce îi înapoiem moneda, autorul Epicii Magna ne citește în ea ca în adîncul unei fîntîni epica banului norocos încăput pe mîna genialului poet născut în Tracia de sus, la nord de Dunăre, dacă nu mă înșel, în punctul numit astăzi Ploiești, nod de cale ferată
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
el, pe partea ailaltă, retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile sprijinite cruciș scăpărau în repaosul serii... Povestea monezii ne cucerise pe toți. Am tăcut, muți, de atît suspens epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea, din cîți povestitori am auzit, ca autorul Marei Epici. El avea pentru proză și pentru prozatori
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
toți. Am tăcut, muți, de atît suspens epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea, din cîți povestitori am auzit, ca autorul Marei Epici. El avea pentru proză și pentru prozatori o admirație sinceră, copilăroasă, - cum, dom'le, să stai pe scaun și să înșiri pagini după pagini, fără chestii, fără acțibilduri, metaforèle, așa, - cu vorbe de toate zilele și p-ormă cînd le
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
turneu european, au fost recrutați nouă interpreți fără experiență scenică, dar "dotați și inteligenți", cum îi recomanda unul dintre realizatorii spectacolului. Ei fac dovada acestor calități: după săptămîni de muncă, și-au însușit ideile și sentimentele unui scenariu simplu ca epică, dar complicat în adevărurile lui. Ei cîntă și se mișcă în acord între ei și în acord cu ceea ce au de comunicat. Trecerea de la o limbă la alta (puținul text este vorbit în română, idiș și engleză) se face firesc
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
22 (douăzeci și două) de strofe, sfîrșind prin a obosi prin monotonia acelorași efecte. Dl. Grăsoiu are dreptate cînd apreciază că poezia În jurul unui divorț este, de fapt, o schiță în versuri cursive, cu surprize și efecte comice, urmărindu-se epicul și în deznodămînt. Pentru a-și menține popularitatea, poetul nu a ocolit, în fapt, nimic. În De profundis a și mărturisit: "Scriu versuri proaste, deci exist!/ Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată./ Trăiesc, de vreme ce sunt trist
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
Povestea în sine, citită după romanele lui Marquez, nu e nici ea remarcabilă în sine. Și totuși, Sub vulcan este, oricît ne-am feri de superlative în epoca reticențelor critice, o carte ieșită din comun. Grea, obositoare, cu o materie epică vîscoasă și totuși pe alocuri neobișnuit de lejeră, compusă parcă din mici narațiuni care rezistă în sine și nu te constrîng să urmărești filonul de continuitate narativă. În prefața sa, Florin Șlapac, care e și traducătorul acestui text dificil, se
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
exercitate de Marea Britanie și Germania. Există o interesantă corespondență între tulburările sociale foarte brutal descrise în roman, și cele la nivelul individului, care deși, după părerea mea, constituie centrul de greutate ale narațiunii, rămîn, formal, undeva în plan îndepărtat. Desfășurarea epică este stranie, ea ar putea lesne fi obositoare și enervantă dacă Lowry nu ar izbuti să exploateze resursele unei scriituri polimorfe: dialogurile dintre protagoniști au drept fundal, cel mai adesea, un pandemoniu de alte voci, ale celor din jur, ori
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
Ruxandra Cesereanu Cunoaștem cu toții nucleul epic care urmează: un om stă și roade oase, plîngîndu-și de milă. Dar atunci cînd le aruncă, în urma sa un alt om roade oasele deja roase. Morala previzibilă este una care s-a încetățenit de mulți ani în România: se poate
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
în primă instanță, pe Alexandru Ecovoiu, tradus în germană, premiat la München, pe cale de a puncta și piața franceză cu o versiune de foarte bună calitate. Stațiunea denotă, ca și cealaltă proză, Saludos, că există un Ecovoiu gata să deseneze epic, insurgent la transparențe facile. Romanul ține la distanță convențiile narațiunii. Un minim de inițiere literară ne ajută să observăm că, de regulă, în ultimele decenii, scriitorii noștri cultivă fie o poveste de iubire fie o dramă existențială în termeni deciși
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
dimpotrivă, că exegetul și-a constituit personalitatea specifică tocmai din zestrea țărănească, expurgată, desigur, de scoriile subliteraturii menționate, captată la sursele ei adînci, moralmente și stilistic formatoare. Cum am putea înțelege altminteri aerul său hîtru-spiritual, bonomia sa ironică, înclinația spre epic, trăsături ce ne poartă gîndul, așa cum am arătat și cu mai vechi prilejuri, către străluciții fii ai satului românesc care au fost Ion Budai-Deleanu și Ion Creangă? Ne exprimam atunci impresia că dacă ar fi comentat literatura, autorul Amintirilor din
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
importanta personalitate literară în chip propriu. În legătură cu creația de cultură a ardelenilor, Nicolae Balotă vorbea despre manifestarea ei sub forma "spiritului de observație al gospodărescului", "sub aspectul unei voințe de a pune stăpînire pe obiecte", în cazul literaturii - "pe construcția epică". Se cuvine a recunoaște în scrisul critic al lui Cornel Regman tocmai preeminența acestui "simț al gospodărescului", în felul atent, minuțios, temeinic de analiză, de asamblare a pieselor componente ale acesteia, de fixare a lor solidă, într-o argumentație anevoie
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
cam născute moarte. Despre Cel din urmă armaș, Călinescu, firește în Istoria literaturii, scrisese că "romanul întreg, tratat epistolar, parte narativ, n-are nici o șiră a spinării... Într-un cuvînt, romanul este, chiar din punctul acesta de vedere al scheletului epic, cu desăvîrșire putred". Și avea, negreșit, dreptate. Dar dacă această colecție e călăuzită de ideea că opera scriitorului trebuie restituită în întregime, era inevitabil ca și aceste scrieri să se afle, aici, la locul lor. Dl. Vatamaniuc și-a remaniat
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Roxana Racaru Romanul Dinei Hrenciuc, " cu un pronunțat caracter, simbolic, esoteric", cum ne anunță editorul pe coperta a patra, este o privire înăuntru, fără desfășurare epică, roman al unei agonii (a personajului central, Amun) văzută ca inițiere, dar fără Iluminarea așteptată. Nu un adevăr, sau măcar adevăruri ni se arată în călătoria acestui mic rege spre capătul înțelegerii și al conștiinței sale (al vieții), ci imagini
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]