940 matches
-
Realitatea simulacrelor. 4) Etica bucuriei autentice. II. Democrit și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți” 47 1) Presocratic din greșeală. 2) Sub domnia învingătorilor. 3) Democrit condamnat la arderea pe rug? 4) Parfumul fecioarelor. 5) Anecdote atomice. 6) Epifanie a corpului material. 7) Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. 8) Strategii ale hedonismului. 9) Și apoi să râzi... III. Hipparh și „viața cea mai plăcută cu putință” 71 1) Un discipol atipic. 2) Vademecum hedonist. IV
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
condamnă scrierile lui Origen și pe cititorii lor. Expulzați din Egipt, cei patru Lungani Își găsesc un adăpost vremelnic la Constantinopol, pe lîngă Ioan Chrysostomul, altă victimă a intrigilor. CÎt despre Evagrie, murise Între timp, tocmai cu puțin Înainte de Bobotează („Epifania”...) anului 399. Protagonistul intelectual al bătăliei Împotriva adepților lui Origen este necruțătorul și nestatornicul Ieronim, stabilit din 386 la Bethleem, Într-o mănăstire Întemeiată de Paula. Origenist convins la Început, Ieronim trecuse de partea lui Epifaniu În 393, rupînd relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spunem, maniheismul nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi a omenirii și a Cosmosului poate duce la atitudini variate, printre care și cea, perfect optimistă, potrivit căreia lumea Însăși se revelează În fiecare zi ca o epifanie a Împărăției de Lumină. „CÎnd am ajuns să-1 cunoaștem pe adevăratul Dumnezeu și Legea neîntinată” - se spune În textul uigur Xuastvanift -, „atunci am cunoscut cele Două Rădăcini și cele Trei Momente”104. Cele Trei Momente - anterior, mediu și posterior - se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se află răstignit Isus112. Pe lîngă aceste două ipostaze, deopotrivă cosmice și soteriologice, Isus mai este și marele profet care Îl precedă pe Mani, după cum Îl va preceda și pe Mohamed, o apariție istorică a entității transcendente a cărei epifanie luminoasă este Luna. Mani este un docet din genul fantaziast, adică susține irealitatea cărnii lui Isus113. Contrar lui Marcion, el nega orice realitate pătimirii și morții MÎntuitorului: Vrăjmașul care spera că 1-a răstignit pe MÎntuitor, pe Tatăl celor Drepți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai ales, din experiența imediată a lumii, care este departe de a fi traumatică, În ciuda numeroaselor interdicții și abțineri. Maniheanul nu cultivă acea lipsă de respect dovedită de unii dintre gnostici În fața creației. Există o parte a naturii care reprezintă epifania Luminii și care constituie pentru manihean un mister, obiectul unei nesfîrșite uimiri. Această conștiință maniheistă a miracolului naturii se află descrisă admirabil Într-un text pahlavi: „Cei Înțelepți și cei drepți sînt În stare să recunoască bunătatea curată, nesfîrșită În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestei cărți de Jean-Baptiste Duroselle (este vorba despre Istoria relațiilor internaționale) poartă intuiția unei istorii desfășurate mereu în altă parte, deocamdată fără răspuns... La crepusculul vieții sale, Heidegger scria: „Doar un Dumnezeu ne poate salva”; ne rămâne să așteptăm această epifanie... Așteptarea riscă să fie lungă, foarte lungă. Poate că nu se va întâmpla nimic, niciodată, poate că la sfârșit umanitatea noastră neolitică va fi înlocuită de noul antropoid, corect genetic, cel din postlitic... America a început această mutație... Ei și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e condamnat la neputință. Și adevărul, în căutarea căruia, înfrigurat, speriat, teluric, se află, este golit de miezul său ontologic. Eventual, îi sunt vizibile epifaniile, forme înșelătoare și tranzitorii. Oricum, într-un loc identifică adevărul cu ființa („Să cauți ființa cu vorbe! Ă Acesta e donchișotismul nostru, delirul aventurii noastre esențiale” Ă I, 77), fiind, însă, convins că experiența scripturală Ă din care și el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
focului htonian, iar, ca șarpe înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este motivată prin postura lui mereu dependentă și, disproporționată, forța care se opune relativului echilibru dobîndit. Copilul primește iluminarea: "...pe urmă rămase însă numai crucea aurită sus, de parc-ar fi plutit în văzduh...Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
acela cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor simțurilor." Exaltarea eroinei nu este străină de o conștiință a privirii îndrăgostite sub care doar ei, și tocmai de aceea orașul i se revelează, ca o epifanie învăluitoare, în corpul lui inefabil. Identificîndu-se cu "punctul de miră", fix, personajul se autodesemnează drept centru al viziunii și al discursului. Rolul "reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului de vedere pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
toate părțile și le-a împărțit alimente. Aici „fiecare boală își avea rezervată clădirea sa, mediul și personalul respectiv de îngrijire, iar orfanii erau întreținuți, educați și învățați în școli de artă și meserii înființate special în acest scop”<footnote † Epifanie Norocel Tomitanul, Învățătura Sfântului Vasile cel Mare pentru folosirea bunurilor materiale, în rev. Glasul Bisericii, Anul XXXVIII (1979), Nr. 5-6, p. 477. footnote>. În această instituție de binefacere s-a concretizat un întreg ansamblu de preocupări sociale și de acțiuni
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
-l cu o calitate nouă, paradoxală (această reversibilitate este demonstrată cu consecvență de Eliade în proza sa). Sacrul se poate ,,camufla" și se poate arăta imprevizibil. El poate să dispară și să se refugieze în aparențe, să ia forma unor ,,epifanii surprinzătoare". Exemplele sunt multiple în proza lui Eliade, majoritatea demonstrând că între cele două planuri există o permanentă continuitate și interferență. În sfera profanului putem identifica semne și semnificații sacre și invers, în sfera sacrului, semne și semnificații profane. De
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se reîncarneze, pentru o nouă încercare pe calea sa către desăvîrșire. Astfel sunt îmbinate doctrina orientală a metempsihozei și soteriologia creștină, promițătoare a vieții veșnice. Hermetismul nu a avut și nu are nici în recidivele sale postmoderne ceremonii, ritualuri sau epifanii, temple, statui sau icoane. Sin-gurele taine recunoscute sunt cele ale Cuvîntului. Ceea ce nu înseamnă că nu a utilizat simboluri, numere sau formule magice. Po-trivit Discursului secret de pe munte, scriere ce seamănă mult cu Predica de pe munte a lui Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Edit. I.B.M.B.O.R., p. 224 225. {\footnote 58 Pr. Dr. I. Băjău, „Trăirea virtuoasa după Sfanțul Vasile cel Mare”, în: Mitropolia Olteniei, Anul LII (2000), Nr. 1-2, p. 96.} {\footnote 59 Johannes Quasten, op. cît., p. 205.} {\footnote 60 † Epifanie Norocel Tomitanul, „Învățătură Sfanțului Vasile cel Mare pentru folosirea bunurilor materiale”, în: Glasul Bisericii, Anul XXXVIII (1979), Nr. 5-6, p. 477.} {\footnote 61 Cf. Drd. Samir Gholam, „Vasiliada sau instituția de binefacere a Sfanțului Vasile cel Mare”, în: Glasul Bisericii
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
amintim că Mircea Eliade constată, atât în Aspecte ale mitului 164 cât și în alte lucrări, că actualizarea unui mit într-o creație cultă devine indiferentă la succesiunea cronologică a faptelor. În romanul Ulysses al lui James Joyce numai anumite epifanii relevă mitul homeric, în rest, logica evenimențială fiind mult modificată. Concret, Fred Vasilescu pune capăt relației sale cu d-na T. pentru a-și urma destinul "impus" de Camil Petrescu, anume cel de scriitor. Intenția autorului este fondată pe caracterizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opinia noastră, numitorul comun al ambelor viziuni ar fi: sublimarea lumii și instaurarea conexiunilor subiective. Altfel, Camil Petrescu probează indubitabil consecvență, în vreme ce Joyce se distanțează afabil de convingerile estetice ale tinereții și le menționeză, cu nostalgie, în Ulysse: "Îți amintești epifaniile tale pe verzi file ovale, nebănuit de profunde, copii de trimis în caz de moarte tuturor celor mai mari biblioteci din lume, inclusiv celei din Alexandria?"407 Diversitatea izbândește și în paralela cu mitul lui Pygmalion. Inițial, Doamna T. avea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aspect. Referindu-se la aceeași observație, Th. W. Adorno subliniază: "În artefact, fiorul de groază se eliberează de iluzia mitică a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar părea că "zeitățile antice ar fi apărut fugitiv la locurile lor de cult"442, respectiva apariție devenind "cu prețul carnației ei vivante"443 o garanție a permanenței acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceștia, îi așeză undeva, dar nu intră în comuniune cu ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de Teofil, patriarhul Ioan este condamnat și depus. Împăratul Arcadie, un om slab, influențat
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
de trei ani în Anglia (Cambridge), Petros devine expert în Teoria Numerelor. Aici îl va fi cunoscut pe indianul Ramanujan, geniu autodidact, în fața căruia nu încercase decât smerenie, uimit fiind de strania abilitate cu care acela concepea, în străfulgerări și epifanii (specifice limbajului artistic!), cele mai complexe formule și identități, revelate lui în vis de zeița hindusă Namakiri. Petros fusese acceptat și cultivat de celebrități în materie, precum J.E. Littlewood sau G.H. Hardy, pe care, în cele din urmă, de teamă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vin să te privesc de-aproape. Într-o mitologie a imaginarului „complexul spectacular “deține un rol important, de el legîndu-se toată semantica verbului a privi, a vedea, dar și ocultarea, ascunderea. Dialectica vederii și ascunderii ține de acțiunile eroului, de epifaniile sale, de ocultările sale. Acest complex spectacular implică mai totdeauna „pedepsirea'' eroului care a Îndrăznit să tulbure ordinea mitică. Luceafărul va avea de suferit o traumă ontică fiindcă a Îndrăznit să privească și să răspundă tentațiilor unui alt tărîm, unei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Doi obraji rumeni. Rubedo. Stadiu inconfundabil din alchimie. Dar și culoarea aurului. Iatromanții celebri aveau În componența lor un organ de aur. Pitagora și-a arătat „coapsa de aur” asistenței Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. dovedind prin aceasta că este epifania lui Apollo. Zeii popoarelor fino-ugrice, vogulii și ostiacii, aveau antebrațele de aur. La celălalt pol se află caracterizările malefice ale operatorului cu Însemne de foc pe față: am denumit barba roșie și obrajii roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
este improbabil. Puterea se exteriorizează În minunile copilului erou, mai tîrziu În athla, În lucrările figurii sclavului (tipul Hercule) În care eroul a depășit inconștiența copilului dar se află Încă Într-o poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu zisă a eroului semi divin”. Că așa stau lucrurile, că efortul de individuație a pajului a dat roade, că procesul de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poate să o realizeze eroul ... lectorul/eroul nu poate să citească textul. Deosebirea dintre apa mării și oglindă ... Ultima, oglinda nu are adîncime, nu are profunzime, nu poate fi explorată din interior ... de aceea Hyperion se naște din apa mării ... epifaniile sale se realizează În schimb pe suprafețe plane, pe oglinzi artificiale. Există o deosebire fundamentală Între luciul apei și oglindă ... marea este „utilizată” de zeu pentru a se transforma ... marea este un alt pîntec care-1 naște pe erou. Dimpotrivă oglinda
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii" sub ochii poetului, pe deplin convins de finalitatea epifaniei trăite "sub soarele rece,/ până la brâu între valuri sclipitoare,/ în mijlocul întinderilor cu o mie de fețe". Raportând aceste figuri la imaginarul nictomorf, trebuie observat că prin ele se confirmă ceea ce Jean Chevalier numește dublul aspect al nopții, "de întuneric în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]