628 matches
-
Mihai Rusu, Un Eminescu al meu* , construită anume în rigoarea metodologică a unui asemenea demers didactic, este binevenită, dând un exemplu de studiu interactiv la clasă, aplicat pe textul câtorva din poeziile cele mai importante ale poetului nepereche: Junii corupți, Epigonii, Floare albastră etc., până la Scrisorile I, II, III, Luceafărul, Glossa ș.a. Din capul locului, autorul acordă un rol important profesorului, care, spune domnia sa, trebuie să posede pe lângă "arta predării" și "plăcerea de a pătrunde în tainele creației artistice". Nemaivorbind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca pe niște muște o să-i zdrobească pe cei ce i se vor împotrivi. *** S-a întors în țară știind precis ce are de întreprins. În sinea lui era convins acum că e un discipol al lui Stalin, nu un epigon, ci un discipol, un continuator, și era hotărât să aplice lecția marelui dictator pe spațiul mic în care-i fusese dat lui să se miște: fiindcă, își reprezenta el situația, poți să fii și la scară redusă un mare dictator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așa ? - un altul, un om realizat, un om în toată firea. Prin urmare, am redescoperit „boema“. De data aceasta, de pe alte poziții. Culturale, ca să zic așa. Eram cîțiva tipi (eu, Bazil, colegul meu de cameră din cămin, și unu’ Soare, epigon păunesciano -stănes cian - trei, întotdeauna trei !...) care, o dată intrați la Filologie, ne consideram deja ca făcînd parte din istoria literară. și cum poți să faci parte din istoria literară, în modul cel mai propriu ? Cum altfel decît fiind boem. Iar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și anumite alte lucruri care deosebesc timpul de atunci de zilele de azi și care făceau ca, peste orice banale incidente (ca acela de care am vorbit), spiritele noastre să se-ntâlnească totuși în comuniunea acelorași aspirații și acelorași speranțe. Epigonii Ideea de a ordona materialul fragil și vag din care sunt făcute notele aceste are, în momentul de față, o oarecare vechime. Vreau să spun că mult timp ea a trăit în mine, în forma de dorință, de ambiție, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
capăt, pe alte baze, în condițiuni nouă. Dar noi am trăit întrucâtva în umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai, pentru așa scurt timp, însă...) o veche dorință, o veche și nobilă ambiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai, pentru așa scurt timp, însă...) o veche dorință, o veche și nobilă ambiție a noastră. Ce a însemnat dorința aceasta, ce a exprimat sau ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost numită, în multe, foarte multe părți a fost atins, iar formele diferite și-au găsit întrupători destoinici dându-ne icoana, câteodată strălucită, mai des întunecată a faptelor și viselor unor vremi, ce sunt pe geana apusului. Se lămurește ceasul Epigonilor, fie că luați acest cuvânt în înțelesul lui primitiv de urmași, fie că-l colorați cu ironia lui Eminescu. Ce va fi? Urma-vom calea deschisă de mult? Lupta-vom lupta deja luptată? Îndruma-ne-vom către alte ținte, către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul de azi, proclamația aceasta are un aer vetust, o notă banal romantică, poate chiar o falsă grandilocvență... Dar tocmai pentru a aceasta am scos-o la lumină ca pe un document al trecutului, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru a aceasta am scos-o la lumină ca pe un document al trecutului, ca pe o probă despre lucruri, despre un spirit, despre un elan, care au fost, cândva, de demult.... Ca spirit, ca tendință, ca poziție în fața vieții, "Epigonii" se deosebea senzibil, atât de publicațiunile de până atunci cât și de cele care i-au urmat. Deviza "pentru frumos și adevăr" arată, în mod clar, linia sigură și dreaptă pe care și-o trăsese. Recitind-o astăzi, mă găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru că nu mă pot înșela deloc în privința principalelor obiective ale gândirei noastre ca și în privința atitudinei noastre față de marile probleme ale timpului. Mă-ntreb totuși: era neapărat necesar să figureze. Între adevăr și frumos, prezența justiției nu e presupusă? Din "Epigonii" n-au apărut decât trei numere, trei fascicole bogate, din cuprinsul cărora aș putea desprinde destule lucruri care nu și-au pierdut încă actualitatea. De pildă ancheta asupra viitorului versului, în care și-au spus cuvântul: G. Panu, Rădulescu-Niger, Virginia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și voiam cu toată puterea ceea ce credeam. Totuși n-am mai făcut nimic... Caut să-mi explic lucrul acesta și nu sunt în stare. Nu-l mai înțeleg... Îmi zic numai: a fost așa; a trebuit să fie așa. Sfârșitul Epigonilor noștri nu se așează astfel, și el, între lucrurile care participă la tragicul destin al Iașului? Cu moartea nefericitului nostru amic, se încheie cel mai luminos capitol al existenței noastre, tinerețea. Însemnările unui ziarist din alte timpuri Acum patru ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor, junimiștii par dimpotrivă a fi avut sentimentul că sunt precursorii unei generații mari, și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de cordialitate, de bonomie, de veselie, din care e făcută atmosfera Junimii. De aici toată juvenila naivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bisericii Sf. Spiridon, un fel de San Marco al Iașului; și al cărui glas profund are, noaptea, ceva sibilic. (Foto-Regal) Pag. 199. Împrejurimile Iașului: Pod peste lacul Vilei "Greerul". Astăzi dispărute: și lacul și podul. (Foto-Regal) Pag. 200. Câțiva de la "Epigonii": Sp. Frasin, Enrico Mezetti și Eug. Herovanu. În intenția membrilor acestui grup, fotografia trebuia să amintească colaborarea lor la feeria "Luceafărul", al cărui text se datora primului și celui de al treilea, și a cărei muzică o pregătea fostul director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
contimporane 121 Începuturile socializmului român 127 De la "Contemporanul" la "Viața Românească" 138 Soartă vitregă 145 Exodul 155 Orgoliu de umilință 160 Dacă Iașul ar fi rămas capitală... 179 Un vechi, efemer și necunoscut cenaclu literar la Iași 182 "Irozii" 191 Epigonii 199 Însemnările unui ziarist din alte timpuri 205 Noutatea 212 Seara 216 Caragiale, orator politic 219 Agresiv fără voie 224 Contraste 227 De ce n-am devenit antisemit 233 Profesiune de credință 244 Anecdota primează 250 Umbre pe ecranul lanternei magice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceste calități se adaugă nervul de pamfletar și abilitățile stilistice ale lui Cristian Tudor Popescu - dar asta doar în ultimul rând. Avem dea face, prin urmare, cu o formulă de succes, care nu a întârziat să fie copiată. Doi dintre epigonii lui Cristian Tudor Popescu sunt, în mod evident, Adrian Ursu și Robert Turcescu. Ursu a preluat încruntătura și, probabil, a crezut că lucrul acesta e de-ajuns. Din păcate, calitatea materia lului din care încearcă săși construiască personajul nul ajută
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spatele Ithacăi, Homer l-a Împiedicat să se rostogolească În neant. Dealtfel, nu e unicul exemplu În care grecii se feresc de fascinația prea asiduă a necunoscutului. Prin epigonos ei Înțelegeau descendent, fără ca noțiunea să implice o ironie. Mai mult, epigonii au reușit ceea ce nu reușiseră Înaintașii lor, să Învingă Theba. Exploratorul e un Oedip Însetat de mister, care nu acceptă sinuciderea sfinxului ca victorie; el refuză să se oprească la Theba chiar dacă i se oferă tronul. În schimb, Sisif devine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să Învingă Theba. Exploratorul e un Oedip Însetat de mister, care nu acceptă sinuciderea sfinxului ca victorie; el refuză să se oprească la Theba chiar dacă i se oferă tronul. În schimb, Sisif devine după prima rostogolire a stîncii propriul său epigon. Exploratorii sînt pionieri ca și cuceritorii. Dar cei ce populează aceste teritorii și le fac să rodească sînt epigoni. E lesne de Înțeles că n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a fost smuls necunoscutului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să se oprească la Theba chiar dacă i se oferă tronul. În schimb, Sisif devine după prima rostogolire a stîncii propriul său epigon. Exploratorii sînt pionieri ca și cuceritorii. Dar cei ce populează aceste teritorii și le fac să rodească sînt epigoni. E lesne de Înțeles că n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a fost smuls necunoscutului s-ar sălbătici la loc. Teama de a fi descendent e absurdă. Ironiile contra epigonilor vor să lovească, de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fac să rodească sînt epigoni. E lesne de Înțeles că n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a fost smuls necunoscutului s-ar sălbătici la loc. Teama de a fi descendent e absurdă. Ironiile contra epigonilor vor să lovească, de fapt, În gestul care mimează uimirea exploratorului În loc să facă, după puterile sale, terenul să rodească. Ezit să cred ce zicea Delacroix, că geniile nu se afirmă prin noutatea ideilor, ci prin acea idee fixă că nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puterile sale, terenul să rodească. Ezit să cred ce zicea Delacroix, că geniile nu se afirmă prin noutatea ideilor, ci prin acea idee fixă că nu s-a spus destul ceea ce s-a spus, dar e aproape sigur că fără epigoni pămîntul s-ar paragini. Exploratorul nu știe să spună: rămîn. Destinul lui e al unui solitar căutînd mereu drumuri care să-l ducă În necunoscut. Întrebat de ce a escaladat Everestul, Hillary a dat o explicație convingătoare: pentru că el există, Însă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
drumuri care să-l ducă În necunoscut. Întrebat de ce a escaladat Everestul, Hillary a dat o explicație convingătoare: pentru că el există, Însă pămîntul are nevoie și de dragoste, de inși care să se oprească pentru a iubi. Dragostea o aduce epigonul. Vocația acestuia e să nu ajungă niciodată primul și să se despartă greu. Dacă se așază Între ruine, le va Îngriji sau va reconstrui casa dărîmată a exploratorului. Și totuși de atîtea ori a fost nedreptățit și disprețuit. Chiar pionierul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte și impostura din teama nemărturisită de a nu greși negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin, În fond, nici nu există, poate, un epigon absolut. Nimeni n-a spus mai bine acest lucru ca Borges cînd afirma că un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin, În fond, nici nu există, poate, un epigon absolut. Nimeni n-a spus mai bine acest lucru ca Borges cînd afirma că un scriitor al secolului nostru copiind Don Quijote cuvînt cu cuvînt ar scrie, totuși, altă operă decît Cervantes. Fiecare clipă Îmi repetă că Anteu este un epigon
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]