569 matches
-
logosul ortodox, arheologia interconfesională până la actualitatea Predaniei, cunoașterea religioasă, volumul mai cuprinde și un breviar teologic compozit, cu referire la diverse teme auctoriale, de la probleme precum: libertatea, forme ale discursului subversiv, teologia imaginii până la chestiuni de strictă actualitate religioasă: menirea episcopatului și reîmprospătarea predicii ortodoxe, toate în prelungirea discursului despre elitele interbelice. Acest capitol al raportului dintre Biserică și elită este unul esențial pentru reconfigurarea istoriei intelectuale interbelice, mai ales că el dă măsura unei dezvoltări firești a practicilor culturale, a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
neînțeles, încălcându-se autoritatea sinodalității Ortodoxiei. În virtutea ei, fiecare episcop este "stăpân nediscutat", neavând o altă autoritate superioară decât cea a Sinodului, în eparhia sa. Patriarh, mitropoliți sunt raguri, nu funcții administrative sau, în orice caz, nu funcții administrative superioare episcopatului. Patriarhul Miron Cristea dorea ca prin aceste gesturi Patriarhatul să constituie o autoritate administrativă absolută. Pastorala Patriarhului care depășea canoanele, se ocupa de un fapt petrecut într-o altă eparhie. Dispozițiile patriarhale extinse la nivelul tuturor bisericilor ortodoxe reprezenta o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Miron Cristea dă ordine în legătură cu fapte petrecute în alte eparhii, pe care le instituie ca fiind valabile pentru întreaga Patriarhie românească. Prin această atitudine necanonică pe care Nae Ionescu a calificat-o drept "cezaro-papism", Patriarhul încalcă drepturile de autonomie ale episcopatului, încercând să instaureze un fel de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ea însăși o putere juridică; deosebirea dintre putere și autoritate este fundamentală pentru înțelegerea vechii organizări a Bisericii și a evoluției sale. Încă înainte de Sinodul ecumenic de la Niceea, Biserica devenise conștientă, îndeosebi începând cu Sfântul Ciprian, de rolul universal al episcopatului în calitate de colegiu, îndeplinind funcțiile colegiului celor Doisprezece. Acest rol al episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu o putere juridică asupra celorlalți episcopi, întrucât acest lucru nu îi era conferit de nici un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
grav viza faptul că o parte a teologiei oficiale românești acceptase o atmosferă de convivialitate, prin participarea la rugăciuni sau la diverse agape cu tăgăduitorii celor ȘAPTE TAINE, prin urmare, cu ereticii. Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhovnicească a episcopatului luau naștere grupări cu tendințe de evadare din comunitatea de iubire, uneori cu încurajarea fățișă a unor Părinți episcopi. Dorința de revizuire a deciziilor Sinoadelor Ecumenice devenise ardentă în cadrul unora dintre ierarhii Bisericii Române, autorității sinodale substituindu-se autoritatea lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Imaginalis. Această epifanie ține de o ontologie a gradelor ființei care, spre deosebire de dualisme, propune un spațiu intermediar, dominat de ființe ale intervalului, îngerii. Creștinismul a reușit să elaboreze o sistematică speculativă care facilitează triumful imaginii și utilizarea sa religioasă. Menirea episcopatului Se vehiculau prin presa centrală o serie de "propuneri" sau "inovații" cu privire la posibilitatea de retragere din scaunele episcopale a unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, pe motiv de boală sau vârstă înaintată. Nu este lipsit de interes să abordăm acest
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este lipsit de interes să abordăm acest aspect care a luat, pe alocuri, forma unei campanii violente, cu atât mai mult cu cât discutarea sa poate contribui la clarificarea unor chestiuni de interes general. În primul rând, "o retragere din episcopat ar fi anticanonică. Un episcop nu poate ieși din scaun decât prin caterisire. Investiția cu cârja pastorală se face pe viață; și nici boala, nici oboseala, nici descurajarea, nici vârsta înaintată, nici oboseala nu scuză și nu îndreptățesc canonic o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sistemul de sabotare a Bisericii, aplicat cu o perversă stăruință de puterea lumească, prin amestecul politicii în lucrurile dumnezeiești. Pentru boală, vârstă înaintată, oboseală, canoanele prevăd asocierea unuia mai tânăr la păstorie. Dar de retragere sau demitere, nici vorbă"2. Episcopatul nu reprezintă un drept, ci o îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de retragere sau demitere, nici vorbă"2. Episcopatul nu reprezintă un drept, ci o îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor și adversităților. Mai mult, episcopatul nu constituie împlinirea unor satisfacții personale, ci asumarea unei jertfe "pentru gloria Bisericii"3. O scurtă trecere în revistă prin istoria Bisericii creștine a problematicii episcopale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor și adversităților. Mai mult, episcopatul nu constituie împlinirea unor satisfacții personale, ci asumarea unei jertfe "pentru gloria Bisericii"3. O scurtă trecere în revistă prin istoria Bisericii creștine a problematicii episcopale ne poate oferi cadrul precis al înțelegerii îndatoririi chiriarhului. Vocabularul neotestamentar este păstrat de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
funcție subalternă, este afectat pe lângă persoana episcopului. Astfel se constituie cele trei trepte de slujire pe care le cunoaștem: episcop, preot și diacon. În scrisorile sale, Ignațiu din Antiohia ne oferă prima mărturie a acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii urmașii Apostolilor devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
presei lipsită de preocupări în ordinea religioasă, e dator să găsească în această adversitate un stimulent mai puternic pentru a-și continua atât opera de păstorire a enoriașilor, dar și cea a renașterii religioase atât de mult așteptată. În plus, episcopatul rămâne o îndelungă jertfire pe altarul credinței în Hristos. Reîmprospătarea predicii ortodoxe Ceea ce definește teologia românească este, așa cum bine observa și Nae Ionescu, "incapacitatea ei de a gândi și de a expune problemele teologice în termeni actuali"1. Renașterea religioasă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
13 Andrei Pleșu, Despre îngeri, București, Humanitas, 2003, pp. 63-64. 14 Jean-Jacques Wunenburger, La Philosophie des images, Paris, PUF, 2007, p. 170. 15 Jean-Luc Marion, L'idole et la distance, Paris, Grasset, 1977, p. 25. 1 Cf. Nae Ionescu, Îndatorirea episcopatului, în "Cuvântul", an IV, nr. 1181/6 august 1928, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 273. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 274. 1 Nae Ionescu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract Résumé
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o luptă continuă între prinți, nobili ambițioși și chiar femei pentru ocuparea scaunului papal, fenomen ce a măcinat Biserica din Roma. În parte scenariul este asemănător bisericii bizantine unde avuseseră loc aceleași fenomene. Corupția și simonia a cuprins și aici episcopatele, mănăstirile și bună parte din clerici. Semnalul de început a fost dat în 14 când scaunul Sfântului Petru încape pe mâna unor femei de moralitate îndoielnică. Teodora metresa lui Adalbert (margraf de Tusculum) reușește prin intrigi să ridice la rang
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care s-au repezit prinții italieni urmăriți de ispita teritoriilor și bogățiilor, ceea ce l-a făcut pe Josephe de Maistre să spună „acești seniori pătimași n-au fost în realitate adevărați Papi”. Aceeași atitudine s-a resimțit și la nivelul episcopatelor unde, de pildă, contele Herbert de Vermondois instalează pe scaunul arhiepiscopatului de Reims pe fiul său Hugues de numai 5 ani. Alți prinți fără nici-un sentiment religios „redeveniți barbari” dădeau episcopatele fiilor concubinelor lor, sau unor favoriți care plăteau mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Papi”. Aceeași atitudine s-a resimțit și la nivelul episcopatelor unde, de pildă, contele Herbert de Vermondois instalează pe scaunul arhiepiscopatului de Reims pe fiul său Hugues de numai 5 ani. Alți prinți fără nici-un sentiment religios „redeveniți barbari” dădeau episcopatele fiilor concubinelor lor, sau unor favoriți care plăteau mai mult și care de regulă erau perverși și ignoranți. Simonia avea să coboare și la nivelul preoților de jos și chiar mănăstirilor considerate îndeobște ca surse de venit. Și toate acestea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a fost apelul la trecut. Tradiția petiționarismului românilor ardeleni a fost inaugurată prin asidua muncă a episcopului Micu, desfășurată între 1729 (anul instalării în funcția eclezială) și 1751 (anul în care, din exil, a demisionat din această calitate, punând punct episcopatului său). Numeroasele sale memorii adresate curții imperiale și Dietei transilvane solicitau drepturi civile pentru cler și "națiunea" română, revendicările sale fiind fundamentate prin recursul la trei argumente crucis: a) vechimea românilor pe teritoriul Transilvaniei, ca descendenți ai romanilor (episcopul Klein
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-lea, lupta țărănimii se intensifică. Organizarea răscoalelor se prezintă acum la alte dimensiuni, datorită formării uniunilor secrete țărănești, precum "Opinca" în regiunile din sud-vest și sud (Renania, Würtenberg, Baden). Această uniune a condus mișcările țărănești din Badenul de Sus (1443), episcopatul de Salzburg (1458 și 1462) și Hegau (1460). Două răscoale propagă în această perioadă idei care promovau înlocuirea structurilor societății, înlăturarea autorităților bisericești și laice, egalitate, desființarea tuturor sarcinilor față de stăpânii feudali, Biserică și stat etc. În anul 1476 a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și 1462) și Hegau (1460). Două răscoale propagă în această perioadă idei care promovau înlocuirea structurilor societății, înlăturarea autorităților bisericești și laice, egalitate, desființarea tuturor sarcinilor față de stăpânii feudali, Biserică și stat etc. În anul 1476 a izbucnit răscoala în episcopatul de Würzburg, condusă de Hans Böheim168 (Hans Fluierașul) din Niklashausen, la care au participat 34 000 de țărani, iar în 1514, răscoala țărănească sub conducerea uniunii "Sărmanul Conrad", în Würtenberg 169. În anii 1524-1526 a avut loc ridicarea țărănimii: războiul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cere dușmanilor să plătească despăgubiri de război. Consecințele teritoriale nu sunt mari în cazul Tratatelor din Westfalia: Habsburgii cedau Franței un ansamblu destul de confuz de drepturi feudale și de proprietăți asupra Alsaciei; Suedia își realiza ambițiile, primind Pomerania orientală și episcopatele de Boemia și de Verden, asigurându-și controlul estuarelor fluviilor germane Oder, Elba și Weser. Spre deosebire de Alsacia, pe care negociatorii din Westfalia au avut grijă să o separe de Imperiu, aceste posesiuni dădeau regelui Suediei titlul de prinț german și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
formulate mai de curând, una dintre principalele revizuiri ale versiunii elaborate de Milescu s-ar datora lui Dosoftei, viitorul mitropolit al Moldovei (identificat ca autorul manuscrisului 45), căruia i-ar fi revenit o asemenea însărcinare încă înainte de 1671, în perioada episcopatului la Roman, și al cărui aport la desăvârșirea traducerii Vechiului Testament poate fi considerat ca apreciabil. S-a demonstrat că, ulterior, alcătuitorii ediției de la 1688, cărora nu li se poate atribui o nouă traducere integrală a Bibliei, au renunțat, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
devenit episcop de Orléans, anglo-saxoni precum călugărul Alcuin care a fost în acest domeniu marele inspirator al lui Carol cel Mare. În 789, Carol cel Mare promulgă celebra Exortație generală (Admonitio generalis), prin care ordonă deschiderea unei școli în fiecare episcopat și în fiecare mănăstire; aici trebuie să se predea psalmii, notele, cîntul, calculul și gramatica; mai tîrziu, Carol cel Mare îi încurajează pe episcopi să deschidă școli rurale. Această Renaștere a învățămîntului se sprijină desigur pe o renaștere a scrisului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nevoia de a cunoaște mai bine și cum a fost organizată din punct de vedere bisericesc regiunea sa natală în perioada sfârșitului de secol IV și începutului de secol V. Există numeroase știri antice care vorbesc despre existența unui singur episcopat la Tomis pentru întreaga provincie în această perioadă. Documentar, Episcopia Tomisului este atestată abia în anul 369însă și înainte de această dată sunt amintiți episcopi la Tomis în acte martirice, sinaxare: Evanghelicus, Efrem, Tit (Titus), Marcu (Marcus Tomensis). Bretanion (Vretanion sau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
eforturile lui și ale unui grup de cărturari, între care se aflau Moise Nicoară și Constantin Diaconovici-Loga, s-a deschis în 1812, la Arad, Școala Preparandală; aici Ț. era profesor de învățătura legii sau „catihetă”. Participând la mișcarea pentru un episcopat românesc la Arad, a fost persecutat. Sub acuzația de a se fi ridicat „contra constituției împărăției habsburgice”, în iunie 1814 este revocat din funcția de profesor, iar volumul Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, traducere din Esop după Dositei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]