901 matches
-
presupunem că este vorba de convingeri formate în primul rând pe baza a ceea ce acești oameni au învățat din propria lor experiență de cercetători. Dacă domeniul cuprinzător de discipline pe care îl desemnează termenul biologie nu are însă un profil epistemic unitar, atunci este plauzibil ca cercetători de prim rang, care lucrează în diferite discipline biologice, să fie conduși, prin învățămintele pe care le-au desprins din succesele și eșecurile lor profesionale, spre concluzii diferite în ceea ce privește apropierile și deosebirile de ordin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
științele biologice în general nu este în nici un fel asigurată. Vechea dezbatere cu privire la legitimitatea orientării cercetării științifice a vieții după idealul metodologic consacrat prin dezvoltarea științelor fizico-chimice va fi pusă pe o bază nouă de îndată ce se acceptă existența unor profiluri epistemice distincte în biologie. Ce temeiuri există pentru această presupunere? Prima constatare care se poate face este că teza unității metodologice a științelor naturii va putea fi bine susținută atâta timp cât vom considera discipline ca biofizica, biochimia, fiziologia sau biologia moleculară drept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
naturii va putea fi bine susținută atâta timp cât vom considera discipline ca biofizica, biochimia, fiziologia sau biologia moleculară drept reprezentative pentru cercetarea biologică în genere. Căci aceste discipline nu se deosebesc de științele fizico-chimice din punctul de vedere al profilului lor epistemic. În unele, ca și în celelalte, cercetarea urmărește, în primul rând, descoperirea unor corelații legice, care fac posibilă explicația și predicția datelor de observație și experimentale. Numărul și varietatea acestor corelații, gradul lor de precizie și nivelul lor de generalitate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și explică organizarea specifică. Aceste condiții pot fi cunoscute doar prin observație; de regulă, ele nu pot fi manipulate experimental. Concluzia spre care suntem astfel conduși este că știința naturii nu este unitară din punctul de vedere al profilului ei epistemic. O explicație posibilă a varietății epistemice este că sistemele ce constituie obiectul cercetării în diferite discipline au determinări specifice, ireductibile unele la celelalte. Ordinea, pe de o parte, organizarea, pe de altă parte, sunt asemenea determinări. Ele pot fi caracterizate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pot fi cunoscute doar prin observație; de regulă, ele nu pot fi manipulate experimental. Concluzia spre care suntem astfel conduși este că știința naturii nu este unitară din punctul de vedere al profilului ei epistemic. O explicație posibilă a varietății epistemice este că sistemele ce constituie obiectul cercetării în diferite discipline au determinări specifice, ireductibile unele la celelalte. Ordinea, pe de o parte, organizarea, pe de altă parte, sunt asemenea determinări. Ele pot fi caracterizate drept determinări complementare, în sensul care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spune că aceste discipline reprezintă două prototipuri ale științei naturii, care acționează pe baza unor euristici complementare. Reflecții metodologice convergente a formulat Ernst Mayr. Ca și eminenții cercetători ai comportamentului la care m-am referit, Mayr nu crede că profilul epistemic diferit al celor două mari grupuri de discipline biologice este expresia unor deosebiri în ceea ce privește maturitatea lor științifică. Este vorba de deosebiri care au temeiuri principiale. De aceea, adoptarea idealului de cunoaștere și metodologic consacrat de realizările științelor fizico chimice nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Dobzhansky, unul din creatorii teoriei sintetice a evoluției: „Nimic în biologie nu are sens în afara perspectivei evoluției.“ Concluzia generală care se desprinde este că cercetarea științifică în biologie nu reprezintă o entitate monolitică. Anumite grupuri de discipline biologice au profiluri epistemice distincte, condiționate de obiectivul cercetărilor. Unele dintre ele se concentrează asupra substratului general - materia vie -, altele asupra marii varietăți a formelor de organizare și asupra schimbării în timp a acesteia. Este greu de văzut cum ar putea fi suprimate asemenea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar putea fi suprimate asemenea deosebiri în dezvoltarea viitoare a cercetării biologice. Nici poziția reducționismului metodologic, nici o poziție antireducționistă globală, numită, de obicei, holism, nu pot da socoteală de acele caracteristici complementare ale lumii vii care se exprimă în particularitățile epistemice și metodologice ce despart mari grupuri de discipline biologice. Reluând o celebră formulare se poate spune că aceste poziții sunt adevărate prin ceea ce ele afirmă în mod relativ și false prin ceea ce afirmă în mod absolut. Din orizontul actual al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de „legi“ cu referire la relații cauzale, obiectiv controlabile. În realitate, explicațiile din biologia evoluției nu se bazează pe legi, ci pe concepte ca suprapopulație, luptă pentru existență, selecție naturală, adaptare, succes reproductiv și altele. Mayr aprecia că, prin profilul epistemic al explicațiilor pe care le oferă, biologia evoluției este mai aproape de istoria socială decât de fizica teoretică. Ceea ce arată cât de iluzorie este supoziția persistentă că s-ar putea trasa o linie clară de despărțire între științele naturii și disciplinele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
filozofi ai științei, continuă să agreeze distincții consacrate prin expresii ca hard sciences și să spere că domenii de cercetare cum este biologia evoluției vor păși, în cele din urmă, pe calea maturizării lor științifice printr-o schimbare a profilului epistemic care ar urma să le apropie de știința experimentală. Un secol și jumătate de cercetări consacrate evoluției vieții pare însă să ne indice mai degrabă că granița dintre cercetări care explică fapte controlabile experimental, cu referire la legi și condiții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
controlabile experimental, cu referire la legi și condiții inițiale, și cercetări care explică prin narațiuni istorice nu desparte, cum s-a crezut, doar științe ale naturii și discipline umaniste. Ea străbate chiar perimetrul științelor vieții, semnalând deosebirile semnificative dintre profilul epistemic al biochimiei sau biologiei moleculare și cel al biologiei evoluției. Nu suntem îndreptățiți să calificăm cercetările istorice drept inferioare din punct de vedere științific doar deoarece obiectivul lor central nu este formularea de legi cu putere predictivă. Faptele ce constituie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Expertiza științifică, cunoașterea, neutralitatea bazată pe legitimitate tehnocratică, nepartizană, reprezintă elementele propuse de această teorie pentru a înțelege funcționarea sistemului european. În cadrul acesti școli există două tipuri de policy networks. Prima este teoretizată de Peter Haas (1992) și se numește "epistemic communities", comunități bazate pe autoritate științifică care împărtașesc un soclu de valori si idei comune. Iar a doua formă, teoretizată de Paul Sabatier (1988), se numește "advocacy coalition" și se deosebește de "epistemic communities" printr-o implicare mai pronunțată în
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
de Peter Haas (1992) și se numește "epistemic communities", comunități bazate pe autoritate științifică care împărtașesc un soclu de valori si idei comune. Iar a doua formă, teoretizată de Paul Sabatier (1988), se numește "advocacy coalition" și se deosebește de "epistemic communities" printr-o implicare mai pronunțată în obținerea unor scopuri politice (o natură partizană mult mai vizibilă față de neutralitatea primei forme de policy network). 33 Pentru o exemplificare a acestei ideii, a se vedea A. Lijphart, Patterns of Democracy, Princeton
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
nu putem determina dacă există sau nu. În ceea ce privește afirmația că identitatea e un proiect individual, constructiviștii afirmă exact contrariul: că identitatea coerentă și interioritatea ne sunt impuse. De aceea, principala categorie cu care operează constructiviștii este "subiectul" (care poate fi epistemic sau subiect al unui regim), nu eul sau identitatea. Paradoxal, Andreea Deciu , deși desfide un constructivism simplificat până la caricatură, înțelege să se folosească de teoriile reprezentanților acestei paradigme (și tocmai de Judith Butler!) când demersul hermeneutic i-o cere. Mai
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
perioada gândirii magice și a celei mitice, dar și mirarea științifică, exprimată în condiții de libertate (relativă), dar și în condiții de represiune (fie că este vorba de frica de necunoscut, fie de inchiziție, de comunism, de fascism, de autoritatea epistemică dominantă, de aroganța epistemică, de poliția secretă etc.), capacitatea de mirare în fața știutului și neștiutului, în fața obișnuitului și neobișnuitului este o trăsătură a celor care provoacă, dezvoltă și duc la transformări paradigmatice. În plus, această vitalitate include potențialul interogativ, dinamica
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
a celei mitice, dar și mirarea științifică, exprimată în condiții de libertate (relativă), dar și în condiții de represiune (fie că este vorba de frica de necunoscut, fie de inchiziție, de comunism, de fascism, de autoritatea epistemică dominantă, de aroganța epistemică, de poliția secretă etc.), capacitatea de mirare în fața știutului și neștiutului, în fața obișnuitului și neobișnuitului este o trăsătură a celor care provoacă, dezvoltă și duc la transformări paradigmatice. În plus, această vitalitate include potențialul interogativ, dinamica nesfârșită întrebareră spuns, inclusiv
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
retranșați pe linia teoretică fortificată Derrida-Bahtin". Pasajul citat este revelator (și nu e singurul) și pentru atitudinea critică a Monicăi Spiridon față de tabăra deconstruc-ționiștilor, care și-au ascuns pretențiile hegemonice asupra întregii arii discursive (inclusiv științifice) sub o maximă toleranță epistemică ("Merge orice") și au repudiat teoriile (v. Paul de Mann), denunțate ca totalitare, dezvoltând ei înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
Pietro Angelini, predă istoria religiilor și antropologie culturală la Istituto Orientale din Napoli și este semnatarul a numeroase studii în domeniul științelor antropologice și religioase. Nu în scopuri encomiastice am folosit calificativul "spectaculoasă", ci pentru a sublinia tocmai "normalitatea" criteriilor epistemice pe baza cărora profesorul Angelini a gândit această biografie Mircea Eliade. Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" și-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
Chiar dacă un cititor a umplut cu detalii cadrul unei povești nu înseamnă că încă a înțeles-o. El mai are nevoie de semnificații psihologice sau morale, care nu vin pe calea completării. „Completarea e o operație ontologică sau,mai curînd epistemică; interpretarea una semantică. Firește, în măsura în care completările diferă, interpretările nu coincid. Completarea lacunelor e o condiție necesară a interpretării, dar rămîne de regulă în afara ei.“ (p. 175) În tratatul Periphyseon, Scottus Eriugena afirmă că interpretarea Bibliei e un proces infinit, semnificațiile
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
serios! Poate că așa trebuie să se întîmple în democrație!" (EZ 2308, 2000, 1). Valorile diferitelor construcții vor fi desigur analizate și descrise cît mai pertinent de lingviști; oricum, prezumtivul rămâne un instrument comod, care accentuează dubiul și exprimă poziția epistemică a vorbitorului cu mare economie de mijloace. Prin extinderea oralității în scris frecvența sa nu face decît să sporească.
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
cum și vânzătorul i-au vândut ce n-au avut". Modernitatea lingvistică a textelor se manifestă în minuțioasa trimitere anaforică (numitul hoț, acel..., mai sus numiții, anume...), sau în sistemul, perfect identic cu cel din prezent, de marcare a distanței epistemice, prin cum că și modul condițional ("amăgindu-l cum că hoțul ar fi țigan al dumnealui"); ca și prin folosirea prezumtivului � "ci ce fel de pomeniri le va fi făcut numai Dumnezeu le va fi știind"). Dar și depărtarea
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
stilistică a ironiei. Singura alinare pe care antipostmoderniști ca mine o pot afla citind cartea stă în generalitățile pe care le expune. Chestiuni de genul diagnosticului sumar dar percutant dat postmodernismului, ca orientare culturală fascinată de obscuritate verbală, un relativism epistemic asociat unui scepticism generalizat față de metodele și conceptele științei moderne, subiectivismn pronunțat și lipsă de respect față de fenomene empirice. Sau de genul identificării celor trei principale efecte negative ale postmodernismului asupra mentalului epocii: timp irosit în cercetarea din domeniul umanioarelor
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o perplexitate cognitivă; nervozitatea în crescendo se rezolvă comic, la Crăcănel, prin transformare în angoasă epistemică: „a! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva palme... eu turbez!... cu dinții îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi spune pentru ce? pentru ce mi le-a tras? să știu și eu: pentru
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
clasice în filozofia politică, precum Contractul social al lui Jean-Jacques Rousseau, și, în fine, modelul cultural paideutic al Școlii de la Păltiniș inițiate de Constantin Noica. Impasul la care spuneam că duce metoda evaluării prin comparație extrinsecă este în primul rînd epistemic: ea limitează putința noastră de a discerne între idei valoroase și impostură, o perspectivă neliniștitoare pentru oricine nu este deja un impostor. Dar este și un impas etic, care joacă un rol mai important în raționamentul lui Andrei Cornea. Argumentul
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
unei succesiuni de silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) și minima simplificare consonantică (la întîlnirea în fluxul vorbirii a două oclusive: -d și c- în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare și se construiesc (cu excepția lui a lăsa, urmat în structura dată de o circumstanțială) cu o completivă directă sau o subiectivă, deci cu un al doilea verb subordonat cu ajutorul conjuncției că, respectiv să. De fapt, ceea ce e
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]