902 matches
-
politici, profesorii, jurnaliștii, ca și teoreticienii politici ori economiștii implicați administrativ, oamenii de știință și inginerii implicați civic toți aceștia fiind mult mai preocupați de problemele pe care știința le cauzează și le rezolvă în societatea modernă decât de statutul epistemic special de care știința se bucură prin comparație cu alte forme ale cunoașterii"467. Ceea ce importă nu mai este, așadar, delimitarea statutului științelor sociale prin raportare la cel al științelor naturale și încercarea primelor de a-l atinge prin punerea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu fizica (și e suficient să ne reamintim, aici, circumscrierea sociologiei, de către Comte, ca "fizică socială"). O asemenea "căutare a științei" în sfera cunoașterii sociale a vizat, practic, mai cu seamă în modernitate, aproprierea de către aceasta din urmă a autorității epistemice deținute de științele naturii. Dar o astfel de "cale epistemologică" nu a dat rezultate, din moment ce, și astăzi, "istoria canonică a științelor sociale" poate fi foarte ușor deconstruită. Și aceasta deoarece, potrivit lui Fuller, științele sociale nu au demonstrat niciodată existența unei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cărți, conține în subsidiar încercarea de a conferi acestui termen o semnificație pozitivă. Modalitatea în care, pe parcursul demersului argumentativ, am înțeles conceptul de ideologie nu aspiră la atingerea acelor criterii pe care pozitivismul le-a impus cu titlul de "canon epistemic" (chiar și în condițiile în care acest "canon" are serioase puncte critice). În definitiv, nici nu am urmărit așa ceva. Ideea pe care am intenționat să o subliniez este aceea că ideologia poate deține un important rol explicativ-comprehensiv în procesul de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
categorie să poată circumscrie și cazuri cognitive, deoarece aici relația de asemănare are loc între agenți și efectele lor. Pentru a putea înțelege mai clar diferența dintre asemănarea implicată în procesul de cunoaștere și cea neutră din punct de vedere epistemic, este util să vedem ce anume spune Toma din Aquino în Summa con tra Gentiles: (ÎI.2.3.) Similitudo autem unius invenitur în altero du pliciter: uno modo, quantum ad esse naturae, sicut simili tudo caloris ignei est în re
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cum este asemănarea focului în vaz sau în simțul tactil. Cum lesne se poate observa, asemănarea implicată în procesul cunoașterii este diferită de categoriile asemănării din pasajul (ÎI.2.2.). Dar, dincolo de faptul că aflăm cum anume nu este asemănarea epistemică, exemplul lui Toma din Aquino din fragmentul (ÎI.2.3.) nu aduce mari cla rificari: aflăm doar că asemănarea epistemică este de felul focului care există în vaz sau în simțul tactil. Nu focul, ci asemănarea lui, specia lui sensibilă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este diferită de categoriile asemănării din pasajul (ÎI.2.2.). Dar, dincolo de faptul că aflăm cum anume nu este asemănarea epistemică, exemplul lui Toma din Aquino din fragmentul (ÎI.2.3.) nu aduce mari cla rificari: aflăm doar că asemănarea epistemică este de felul focului care există în vaz sau în simțul tactil. Nu focul, ci asemănarea lui, specia lui sensibilă este în ochi, deoarece între ochi și foc nu există nici o asemănare naturală, nici una de specie sau de gen, ci
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
speciilor la nivelul senzorial și la cel intelectiv, motiv pentru care pot fi tratate la fel, si (2) faptul că manieră în care este tradus și înțeles termenul latin appre hendo, apprehendere, în forma lui pasivă apprehenditur, are un conținut epistemic. Înainte de a decide asupra aplicabilității acestui model, trebuie observat cum anume se deru leaza, punct cu punct, interpretarea lui Robert Pasnau. Pasajul cu care debutează modelul act-obiect este din Scriptum super libros Sententiarum: (ÎI.2.19.) Sciendum tamen est, quod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
o reacție la nesiguranță și la ambiguitate. O sarcină rutinieră nu invită la investigație iar alta prea incertă poate provoca tulburare și neliniște ceea ce duce la reducerea explorării. D.E. Berlyne vorbește de o curiozitate „perceptivă“ și de o curiozitate „epistemică“. În curiozitate epistemică esențial este conflictul conceptual, lupta dintre două sau mai multe impulsuri contrarii. Conflictul conceptual (ca și cel perceptual de altfel) denotă un grad ridicat de incertitudine. Intensitatea incertitudii scade pe măsură ce se dobândesc informații, cunoștințe despre obiectul curiozității
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
nesiguranță și la ambiguitate. O sarcină rutinieră nu invită la investigație iar alta prea incertă poate provoca tulburare și neliniște ceea ce duce la reducerea explorării. D.E. Berlyne vorbește de o curiozitate „perceptivă“ și de o curiozitate „epistemică“. În curiozitate epistemică esențial este conflictul conceptual, lupta dintre două sau mai multe impulsuri contrarii. Conflictul conceptual (ca și cel perceptual de altfel) denotă un grad ridicat de incertitudine. Intensitatea incertitudii scade pe măsură ce se dobândesc informații, cunoștințe despre obiectul curiozității. Curiozitatea întemeiată pe
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
motivare extrinsecă. Elevul trebuie să trăiască sentimentul succesului care devine factor motivațional. 3. Dezvoltarea impulsului cognitiv. Se pune problema trecerii de la curiozitatea perceptivă, care este o simplă prelungire a reflexului înnăscut de orientare și a trebuinței de explorare, la curiozitatea epistemică (D. Berlyne, 1963), adică nevoia de a descoperi noul. Se recomandă apelarea la „surpriză“, „noutate“, la contrast, crearea unor situații care să producă „disonanță cognitivă“. Trebuie să se diferențieze atracțiile și preferințele pentru anumite activități școlare de interesul propriu-zis, acesta
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
elevilor este intrinsecă și cognitivă pentru aceia la care atât preferința cât și importanța acordată unui obiect de învățământ este „foarte mare“ și „mare“. Acești elevi tind spre autoperfecționare, autorealizare, spre a descoperi și însuși noi cunoștințe, spre satisfacerea curiozității epistemice, spre formarea intereselor cognitive. Se știe că în momentul în care preferăm un anumit obiect de învățământ într-o măsură foarte mare există posibilitatea foarte mare ca să devină un hobby. Devenind un hobby, timpul pe care îl acordăm este de
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
a istoriografiei românești, sulfurată de "duhul național", înfățișează Unirea din 1918 ca triumful suprem al românismului. Această viziune celebrativă eclipsează însă tensiunile interne, rezistențele regionale și dificultățile domestice provocate de "întruparea mădularelor românești" în același trunchi statal. Beneficiind de avantajul epistemic al "detașării implicate" (Elias, 1956), dobândit prin distanțarea spațială de contextul românesc combinată cu implicarea cognitivă în sensul înțelegerii realității istorice românești, I. Livezeanu (1998) a propus o abordare neortodoxă a României Mari. În loc să vadă o teleologie istorică împlinindu-se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (p. 3). Adevăr întru naționalism, acesta pare a fi sloganul istoriografiei interbelice. În ciuda dificultății de a armoniza aspirațiile epistemice înspre adevăr cu menținerea febrilității naționaliste, artizanii istoriografiei interbelice au reușit să găsească calea de mijloc între cele două. Istoria critică, în mare măsură debarasată de încărcătura manifest naționalistă, este reflectată și în periodizarea operată de N.A. Constantinescu (1928) în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo, 2008). Trecutul nu scapă acestei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo, 2008). Trecutul nu scapă acestei relativizări. Fapte istorice considerate anterior bătute în cuie o dată pentru totdeauna sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" este relegată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Comisia s-a achitat de sarcina care i-a fost fixată, ignorând toate aceste chestiuni profund problematice, care pun sub semnul întrebării întreaga validitate a demersului analitic realizat în paginile Raportului, și ridică alte îngrijorătoare semne de întrebare cu privire la statutul epistemic general al istoriografiei sponsorizate statal: care este validitatea epistemologică a adevărului istoric (pre-concluzionat) produs la comandă politică? Este istoricul în măsură să se erijeze într-o instanță morală și să emită sentințe condamnatorii? Pe linia clasică trasată de Leopold von
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
linia clasică trasată de Leopold von Ranke încă din mijlocul secolului al XIX-lea, continuată de Max Weber prin postulatul său al "neutralității axiologice", se poate răspunde negativ la această interogație: singura datorie morală a istoricului qua istoric este integritatea epistemică a concluziilor sale (Berger, 1963)31. "Istoriei i-a fost atribuită funcția de a judeca trecutul, de a instrui prezentul în beneficiul vremurilor viitoare. Către asemenea îndatoriri înalte această lucrare nu aspiră: ea își dorește doar să arate ce s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înalte această lucrare nu aspiră: ea își dorește doar să arate ce s-a petrecut cu adevărat", afirma Ranke într-o prefață la una din lucrările sale (Evans, 1997, p. 17). "Revoluția rankeană" în urma căreia istoriografia a dobândit un statut epistemic respectabil a fost propulsată și de imperativul de a nu judeca trecutul în tribunalul prezentului. În mod evident, și pe deplin asumat, Raportul Tismăneanu, deși pretinde a furniza adevărul științific despre comunismul românesc, derogă substanțial de la principiul abținerii de la (pre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cazul de față de către o comisie aprobată statal este străină de ethosul științei, codificat în ceea ce a ajuns să se numească "normele mertoniene": comunalism, universalism, dezinteres, scepticism organizat (Merton, 1973). Ideea fixării adevărurilor definitive și apodictice este complet străină spiritului epistemic al științei. Încă de la C.S. Peirce s-au impus în carta epistemică a "comunităților de cercetători" principiile tentativității și failibilității cunoașterii umane, fapte ce interzic ratificarea concluziilor provizorii în adevăruri definitive. Aceasta este calea cea mai sigură spre dogmă, după cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
științei, codificat în ceea ce a ajuns să se numească "normele mertoniene": comunalism, universalism, dezinteres, scepticism organizat (Merton, 1973). Ideea fixării adevărurilor definitive și apodictice este complet străină spiritului epistemic al științei. Încă de la C.S. Peirce s-au impus în carta epistemică a "comunităților de cercetători" principiile tentativității și failibilității cunoașterii umane, fapte ce interzic ratificarea concluziilor provizorii în adevăruri definitive. Aceasta este calea cea mai sigură spre dogmă, după cum ne asigură K. Popper (1981) [1934], pentru care doar abrogările sunt posibile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
interesului publicului cititor. Însă metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La rândul lor, științele sociale capitalizează conceptual metafore și analogii, utilizând aceste procedee literare nu ca figuri de stil cu efecte estetice, ci ca dispozitive euristice cu efecte epistemice. Faimoase sunt "mâna invizibilă" a pieței pentru care a militat atât de ardent A. Smith, "cușca de fier" a birocrației asupra căreia a avertizat M. Weber, profeția necropolară făcută de K. Marx cum că proletariatul va fi "groparul burgheziei" al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în general și a celei românești în particular, exemplificând, în plus, utilitatea teoretică a metaforei în demersul de conceptualizare a realității. Ca orice altă întreprindere umană, și lucrarea de față, prin asumpțiile sale teoretice, procedurile sale metodologice și concluziile sale epistemice, intră sub incidența inescapabilului principiu al failibilității (Peirce, 1931). Pe urmele filosofului pragmatist american, K. Popper a făcut o profesiune de credință din ideea failibilității cunoașterii umane, arătând că erorile și limitările rațiunii sunt un dat inexorabil al condiției umane
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și politice. 2. Modernitatea politică: de la ideologie la ideologii Ceea ce vreau să susțin în această secțiune este ideea că anumite forme de cunoaștere se pot impune într-o anumită perioadă socio-istorică, aceasta din urmă constituindu-se, practic, într-un context epistemic ce își găsește reverberații inclusiv la nivelul convențiilor ideologice 43 care se instituie în epoca respectivă. Sunt interesat, cu alte cuvinte, să reliefez maniera în care se construiește arhitectura ideologico-epistemologică a societății și să identific modul în care aceasta influențează
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
acelea configurate la intersecția dintre ideile, credințele și valorile împărtășite de indivizi, de grupuri sociale ori de o societate dată în ansamblul său. Vehiculat ideologic la nivelul mentalului colectiv al oricărei societăți, sistemul astfel configurat contribuie la constituirea unui context epistemic, identificabil socio-politic și istoric în ceea ce înseamnă "practica de gândire" a unei epoci, cu ajutorul unei analize epistemologice. Aceasta poate evidenția modul în care, grație existenței lor eminamente sociale și implicit relațiilor interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă membrii comunității
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]