4,405 matches
-
respectul și considerația pentru cel căruia îi este adresată. Pornind de la modelul unei scrisori adresate de I. Creangă lui M. Eminescu: Decembrie 1877 Bădie Mihai, Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Această epistolă ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin de minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coșcogeamite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Silviu Îndreptarea greșelilor se va face și mai bine oferind un text care să facă elevii să mediteze foarte mult înainte de a începe să scrie o scrisoare. Departe de noi bănuiala că unii dintre ei ar proceda ca semnatarul acestei epistole născocită de Tudor Mușatescu. Totuși pentru ceea ce ne preocupă aici, acest text are valoarea unui preparat privit la microscop invitându-ne ca, vederea bârnei din ochiul altora, să ne grăbim a înlătura paiul din ochiul nostru. Scumpe Georgescu, Făgăduindu-ți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înaltă decât îngenuncherea sfinților. Lovește sau te înalță! Două cetăți creșteau ținându-se de mână. 9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
abstractizarea lui "nu se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Guicciardini. Corespondența lor e foarte instructivă pentru vederile largi, replicile scăpărătoare și, de aceea memorabile, dar foarte rece, doar cordială, în timp ce corespondența cu Francesco Vettori e a unor prieteni de cale lungă, care-și răspundeau în aceeași zi cînd primeau epistola celuilalt. Numai lectura acestor bijuterii epistolare poate să ne spună ce semnificație au avut ele pentru Machiavelli, cel izgonit din cetate, retras la San Casciano. Machiavelli a asimilat istoria antică prin Tacit și Titus Livius. Prin cel de-al doilea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îmi treceau prin minte nu luam în seamă decît prea puține. Numai una era mai stăruitoare și anume că poate ați încetat de a-mi scrie pentru că vi s-ar fi spus că nu aș fi un bun păstrător al epistolelor dumneavoastră. Eu însă știam că altcineva în afară de Filippo și de Pagolo, atît cît aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobîndit ceva din bunăvoința dumneavoastră odată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sînt prea fericit de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vegheați mai mult la toate, iar pentru mine să plec de aici, de la țară, și să spun: iată-mă. Deocamdată, voind a vă răspunde cu aceeași bunăvoință pe care mi-ați arătat-o, nu pot să vă scriu în această epistolă a mea despre altceva decît despre viața pe care o duc; iar dacă veți socoti că ea este astfel, încît merită să o schimbați cu a dumneavoastră, voi fi mulțumit să o fac. Stau la țară; și de cînd mi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și naivă. Cum s-ar putea supăra un mare om, un principe inteligent, pentru că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
istoricului agnostic ne pune dintr-odată în fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel în Prima Epistolă către corinteni, dacă Isus n-a înviat, zadarnică este credința noastră. Învierea trimite așadar în mod obligatoriu la figura Mariei Magdalena. Diferența dintre ea și ceilalți apostoli este că numai ei Domnul i se arată în acest interval-unicat cuprins între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce observăm privind aceste prime liste? În primul rând, conținutul lor diferit, așa cum spuneam; nu radical diferit, dar, oricum, suficient pentru a ne pune în gardă; în al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; în sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi mai mult sau mai puțin din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru a ne pune în gardă; în al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; în sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi mai mult sau mai puțin din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al III-lea. Prin urmare, într-o perioadă când încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele dintre scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de cele trei evanghelii sinoptice sau de corpusul epistolelor pauline. * Last but not least, denigratorii au tendința să minimalizeze ori chiar să anuleze caracterul variat, policrom al scrierilor apocrife. Sub eticheta „apocrife” sunt înghesuite forțat, cu bune sau rele intenții, texte nu numai de origini culturale diferite, dar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o singură dată a pătimit pentru păcate, șElț, Drept, pentru nedrepți, ca să ne aducă aproape (prosagogei) de Dumnezeu, omorât fiind în trup, dar viu făcut în duh; în care, mergând, le-a propovăduit (ekeruxen) și duhurilor șaflateț în închisoare”. Autorul epistolei racordează, două versete mai încolo, pogorârea în duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată în iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: Iadul, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu cununi și coroane; iar de-a stânga prorocii: Iona, Isaia, Ieremia, dreptul Abel și mulți alții 84. Pe ce se țin textele liturgice citate și indicațiile atât de precise ale lui Dionisie? În nici un caz pe simplul enunț din epistola petrină. Reconstituirea variantelor teologumenei, precum și a evoluției sale istorice, atât cât se poate face în stadiul actual al documentației, a fost realizată strălucit de Rémi Gounelle, în volumul La descente du Christ aux enfers. Institutionalisation d’une croyance, apărut în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai mult sau mai puțin „trăsnite”. Există o „logică”, dacă o putem numi așa, o logică a intuițiilor fundamentale, redate printr-o spontană și, în același timp, subtilă rețea de imagini poetice. Apocalipsa se vrea, convențional, la nivel formal, o epistolă adresată celor șapte biserici din Asia: „Din partea lui Ioan, către cele șapte biserici ce se află în Asia. Har și pace vouă din partea Celui care este, Care a fost și Care va să vină și din partea celor șapte duhuri care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
explodează în momentul de maximă constrângere sau opresiune. * Simbolic vorbind, Noul Testament e organizat după scara celor trei virtuți creștine: Evangheliile, având în centru viața pământească a lui Isus, întruchipează în gradul cel mai înalt și pur iubirea; Faptele apostolilor și Epistolele sunt străbătute ca de un fir roșu de credința plină de fervoare a primelor comunități creștine; Apocalipsa lui Ioan adaugă acestui tablou mistic-sapiențial speranța, virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Omofonia celor două cuvinte (ebraic și grec) a determinat schimbarea sensului. Dar nu numai atât! Noua semnificație se înscria în universul de așteptare al teologiei creștine, întreg contextul (Iez. 47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde” (de fapt, toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
LXX: „Să-l legăm pe cel drept, fiindcă nu ne lasă în pace!” Dintr-odată, prin a doua formulare, se deschide un întreg orizont teologic. Recunoaștem tema dreptului persecutat, pe care o tradiție iudaică îl asimilase cu Robul Domnului. Aceeași Epistolă a lui Barnabeu, citată adineauri, vede în figura dreptului legat fedeleș o profeție a Patimilor Mântuitorului (capitolele VI și VII). - Un ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea șînțelepciuneaț pentru cei ce o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
184; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989, 1990, 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea în duh și adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989, 1990, 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea în duh și adevăr (1991); Chiril al Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon)(1993); Grigore din Nazianz, Cinci cuvântări teologice (1993); Chiril
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican 248. Pius al XII-lea, probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică în 1950 epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, în mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu scopul foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gândea s-o facă în viitorul apropiat, fiind deja logodit cu fata care avea să-i devină soție. La "Fiat" fusese avansat și era bine apreciat de șefii săi și de patronat, în ciuda orientării lui politice de stânga. În finalul epistolei sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ridică să plece, motivând că Mariana îl aștepta să se întoarcă în acea seară și făgăduind să revină cât de curând într-o nouă vizită. 5 După întoarcerea de la băi, Stelian îi scrise lui Virgil o nouă și destul de lungă epistolă, ca să-i relateze, cu amănunte, cum petrecuse la Herculane. Ba mai mult, în plic el îi puse și o poză făcută în stațiune, unde apărea într-un decor hibernal și montan, cu statuia unui Hercule înarmat cu măciucă în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se îngrijea ca un bun părinte de soarta cetățenilor de vârsta a treia, cărora le asigura, iată, minunate condiții pentru a se trata de reumatism, gută, artrită și de câte și mai câte alte suferințe și beteșuguri trupești. În aceeași epistolă, Stelian îi mai dădea fiului său cu satisfacție de știre că își reluase între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]