1,345 matches
-
Liviu Rusu, Eta Boeriu, Ion Vartic etc.), anul VII, nr. 12/1996; ediția a II-a, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1998. Idem, Iarna bolnavă de cancer (scrisori către Deliu Petroiu, Mina și Ion Maxim și Delia Cotruș, organizate într-un "roman epistolar" de Cornel Ungureanu), Editura Curtea Veche, București, 1998. Idem, Atlet al mizeriei, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1994. Idem, Obligația morală, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2003, p. 116. 1 Textul de față reproduce, cu minime ajustări, capitolul dedicat corespondenței lui Ion D. Sîrbu din studiul monografic Ion D. Sîrbu - de veghe în noaptea totalitară, Editura InfoArt Media, Sibiu, 2011. ("Ion D. Sîrbu - maestru al genului epistolar", pp. 317-333). 2 Livius Ciocârlie, Mari corespondențe, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 15. 3 Ion D. Sîrbu, "Să nu uit...", în vol. Scrisori către bunul Dumnezeu, Editura Apostrof, Cluj, 1996, p. 194. 4 Vezi Viorica Guy Marica, "Un portret
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nume pe o carte sau sub niște coloane dintr-o revistă, precum și, bineînțeles, să răspund celor ce au decis să mă abordeze ei pe mine. Pentru ca aceste lămuriri să fie complete, trebuie să adaug că deși la originea cîtorva legături epistolare n-a stat, strict, o problemă redacțională, ele au continuat totuși (sper să nu sune pretențios) datorită statutului meu de redactor. Indubitabil, fără el o mare parte din scrisorile pe care le posed n-ar exista. În general, scrisorile către
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se năzare de la o vreme. Expeditorii sînt cei ce dau valoare unei atari corespondențe. Printre cei pe care i-am avut s-au numărat academicieni, profesori universitari, profesori de liceu, doctori, scriitori, editori ș.a. Norocul de a intra în contact epistolar cu ei îl datorez, firește, Ateneului. Revista fiind bine văzută în țară, o părticică din prestigiul ei s-a răsfrînt și asupra redactorului care eram. Norocul meu a mai constat și în faptul că mai mulți dintre cei la care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
introducerea unor completări la lectura de dinaintea expediției. Unui grafolog i-ar ajunge o singură pagină pentru a-l caracteriza pe autor drept un om de stil impetuos, convins de poziția și atuurile sale, redutabil, care se supraveghează în permanență. Debitul epistolar al lui Mihai Drăgan (aș putea vorbi de o vocație episolară) era deosebit de puternic. De obicei grăbit, scria „pe fugă”, „dintr-o suflare”, cîteodată la ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în această scrisoare. Multă sănătate și noroc la toți. N.B. Scrie-mi. Devotat, M. Drăgan </citation> (118) (119) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”18 sept[embrie] 1978”> Dragă Costică, Abia acum găsesc răgaz și liniște sufletească pentru confesiuni epistolare. Am avut o sesiune grea. Mai ales examenul de definitivat m-a obosit. Îmi pare foarte rău de Lucica. Dacă mergea mai departe de teză, puteam conta pe înțelegerea lui Al. Andr[iescu], cu care am vorbit direct, spunîndu-i că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu mă îndoiesc, îmi veți face cinstea și plăcerea să mi-l trimiteți, spre atentă și prietenească lectură. Cer iertare, am păcătuit din nou față de conciziunea și laconismul rândurilor d-voastră atît de supravegheate și la obiect. Pentru mine genul epistolar rămîne aceeași desfătare ca și tinerețea aceea ce a zburat mai iute decît cea mai iute pasăre. Aș fi bucuros să vă știu bine, plin de energie și dispoziție de lucru, chiar dispoziția de a mai scrie din cînd în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și seriozitate. Conțin adevăruri pe care rareori le găsești exprimate de alții atît de net. H. Mihăescu era un corespondent prompt și punctual, clar și concis. Forma scrisorilor sale atestă atît starea raporturilor cu destinatarul, cît și deprinderea cu cutumele epistolare (de proveniență anglo-saxonă) menite să „targheteze” (cum se zice acum) persoana abordată. Cu o excepție, scrisorile redactate în București sînt dactilografiate, celelalte sînt „de mînă”. Primele cinci au în antet, în loc de titlu, adresa mea, la fel a IX-a, a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poet, ca și spiritualitatea ieșeană, au avut pentru Labiș un caracter protector. La București îl aștepta însă războiul care l-a maturizat. Ca să-și desăvârșească opera, Labiș trebuia să plece în capitală. Faptul s-a întâmplat în toamna anului 1952. EPISTOLAR MOLDAV În ce privește scrisorile primite sau trimise de Nicolae Labiș între anii 1951-1953 câteva comentarii ar fi necesare. Iscălită „Ștrulică”, prima scrisoare 1 datează din 23 septembrie 1951. Coleg de clasă la „Nicu Gane”, Ștrul Ștrulovici era fiul unui croitor din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
zei acasă, sau o călătorie lirică prin Elada (1976). Romane Descoperirea familiei (1964); Ultimul drum (1975); Raiul răspopiților (1979); Muntele cadânelor (1980); Leagănul mării (1983); Întâlnire periculoasă (1985); Proces de recurs (1988). Memorii Monologuri paralele (cu Monica Anton 1999); Dialog epistolar (cu Mircea Zaciu 2003). Ciclul Ambasador la Atena (2001-2004): Secvențele începutului; Avatarurile democrației; Elogiul nechibzuinței, În umbra zeilor; Zona de cutremure; Final cu prelungiri; Printre oamenii Blajului (2006); Ion Agârbiceanu Sfânt părinte al literaturii noastre (2007). Teatru și scenarii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1 iunie 1939) de activitate muzicală, publicistică și culturală. Glasuri de pretutindeni pentru „Izvorașul”, Bistrița - Mehedinți, 1939; Sabina Stroescu, Gheorghe Ciobanu, Un neobosit folclorist, REF, 1957, 2; Gh. N. Dumitrescu-Bistrița (1895-1995), Drobeta-Turnu Severin, 1995; Datcu, Dicț. etnolog., I, 245-246; Tezaur epistolar „Izvorașul”, I, îngr. Nicolae Chipurici, Drobeta-Turnu Severin, 2001. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
Ierusalim, 1995. 288. Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, Editura Academiei, București, 1964. 289. Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930. 290. Meșterul Manole, antologie de studii Îngrijită de Maria Cordoveanu, Editura Eminescu, București, 1980. 291. Iordan Datcu, „Petru Caraman. Epistolar”, În vol. Petru Caraman, Studii de folclor, vol. III, ediție Îngrijită de Iordan Datcu și Viorica Săvulescu, Editura Minerva, București, 1995. 292. Imaginea evreului care distruge sau profanează „Însemnele” creștinismului nu a dispărut complet din mentalul colectiv. În epoca modernă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Război cu salamandrele de Karel Čapek. SOROHAN, Elvira. Adriana Georgescu la Universul literar. În: Jurnalul literar, 17, ian.-mart. 2006, nr. 1-6, p. 1, 22. Adriana Georgescu a ținut rubrica cinematografică sub pseudonimul Adriana Nicoară. SOROHAN, Elvira. Călinescu și artefactul epistolar. În: Convorbiri literare, 140, oct. 2006, nr. 10, p. 25-27. SOROHAN, Elvira. Ce aude poetul? În: Vitraliu (Bacău), 15, sept. 2006, nr. 5-6, p. 21. Despre George Bacovia. SOROHAN, Elvira; CĂLINESCU, Alexandru; MIHĂILESCU, Dan C. [Cum apreciați fenomenul cultural românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Țepeș. SOROHAN, Elvira. Cum și ce comunică literatura? În: Convorbiri literare, 147, iun. 2013, nr. 6, p. 16-19. SOROHAN, Elvira. G. Ivănescu și retorica polemicii academice. În: Anuar de lingvistică și istorie literară, 53, 2013, p. 363-369. SOROHAN, Elvira. Jurnalul epistolar al Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu. În: Convorbiri literare, 147, mart. 2013, nr. 3, p. 21-24. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Scrisori către Monica: vol. 1 (1947-1951). București: Humanitas, 2012. SOROHAN, Elvira. Mecanismul psiho-spiritual al ironiei. În: Convorbiri literare, 147, oct. 2013, nr. 10, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la Universitatea Nouă din Bruxelles / 107 III.3. Scurte note cu privire la asociațiile studenților români de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1904, 1925) / 116 III.4. "Schimbul de favoare" pentru studenți români de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1919-1924) / 124 Capitolul IV. Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor studenți români de la Universitatea Liberă și de la Universitatea Nouă din Bruxelles / 133 IV.1. Un "etern" student: politehnistul Vasile Butză mereu în căutare de subvenții / 135 IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
ajutor dovedește, alături de alte măsuri și facilități, interesul autorităților române de a susține studiile în străinătate, căci mulți dintre acei tineri vor fi ocupat, la întoarcere, pozițiile vacante (încă destul de numeroase) din diverse sectoare ale vieții publice. Capitolul IV Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor studenți români de la Universitatea Liberă și de la Universitatea Nouă din Bruxelles Așa cum s-a văzut, în capitolele anterioare i-am adus în discuție doar pe cei care au reușit să încheie un parcurs academic complet și
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
ofițer Vasile Butză, student politehnist, inițial la Liège, apoi la Bruxelles, căutător neobosit de subvenții pentru studii. Nu știm dacă într-adevăr s-au găsit împreună atunci ori i-a reunit pur și simplu notorietatea sau renumele lor îndoielnic, imaginarul epistolar ori informațiile de culise ale terților... Cert este că de la punctul lor de întâlnire s-au desfășurat în fața ochilor noștri câteva episoade ale trecerii lor prin Bruxelles. În fine, am mai reținut și istoria unui alt personaj în momentul în
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
finalizarea studiilor. Pe 25 septembrie 1904, Însărcinatul cu Afaceri al Guvernului de la București în capitala Belgiei primea din partea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice răspunsul că departamentul în cauză nu mai avea "nici o sumă disponibilă pentru acordarea de ajutoare"23... Încheiem epistolarul lui Vasile Butză spunând că pentru anii ce s-au scurs după 1904 arhivele nu ne-au mai dezvăluit vreo urma a trecerii sale (sau nu am găsit-o noi!), iar în listele celor care obțineau o diplomă de absolvire
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
ROMÂNI LA UNIVERSITATEA LIBERĂ DIN BRUXELLES 2 1 Cuvânt de introducere 96 95 Universitatea Liberă din Bruxelles în primă sută de ani de existență Românii titulari ai unui doctorat la Universitatea Liberă ... Miscellanea. Universitatea Liberă și Universitatea... 132 131 Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor... 240 239 În loc de concluzii Bibliografie Indice de nume proprii Résumé Indice de nume proprii
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
istorice - toate sunt convocate în tentativa de a reconstitui un răstimp agitat din formarea României moderne. Alături de personaje fictive, sunt prezente personalități precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu ș.a. S. face acum un efort surprinzător de înnoire prin adoptarea tehnicii romanului epistolar și pluriperspectivist. Dar, deși cuprind scene izbutite, scrierile rămân mai curând mărturii asupra epocii decât creații epice, spre deosebire de Mara, care se distinge prin soliditatea compoziției și prin sobrietatea mijloacelor literare. Atât în nuvele, cât și în romane, S. utilizează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
său propriile probleme și convingeri politice. Iar așa după cum italienii subscriau ideatic și afectiv la cauza românilor ardeleni, și Papiu trebuie să fi analizat atent demersul revoluționar al acestora. O concluzie importantă care se degajă din analiza acestor contacte materializate epistolar este aceea că studenții ardeleni aflați la Padova s-au confruntat cu un mesaj ideologic de inspirație mazziniană. Caracteristicile evidențiate mai sus converg tocmai spre o astfel de imagine. Fraternizarea cu toate națiunile oprimate, apelul la solidaritatea revoluționară a „popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că „viața este teatru, după cum teatrul devine viață”. Această „tensiune barocă” e asumată în Modelul și oglinda (1982; Premiul „G. Călinescu” al Uniunii Scriitorilor) sub forma unei veritabile metode critice, pe care autorul și-o explicitează pornind tocmai de la „romanul epistolar” I. Negoițescu - Radu Stanca, care scoate cel mai bine în relief „mecanismul manierist de identificare/deformare”: „I. Negoițescu [...] mărturisește nevoia imperioasă de a se confrunta cu un model, de a se regăsi în acesta ca virtualitatea sa ideală; răsfrângându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
rămas în manuscris. Fragmente din aceste lucrări au apărut în revistele „Rândunica”, „Dochia” și „Lumea ilustrată”. Creația literară proprie, mai puțin însemnată, cuprinde note de călătorie, poezii, nuvele, prelucrări după legende populare și piese de teatru. Mai izbutit este volumul epistolar Călătorii prin Țara Românească, în care S. zugrăvește oameni și locuri, consemnează obiceiuri și credințe, legende, proverbe și zicători, explică o serie de termeni dialectali și se referă la câteva meșteșuguri populare. A tradus din scrierile lui Heine (Don Ramiro
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
precedat de evocarea imaginii lui Sabin, - cel mai recent iubit al Ioanei -, al doilea pasaj ekphrastic - care se constituie și în secvența finală a romanului, este precedat de scrisoarea lui Iustin pe care doctorul Vlad i-o înmânează Ioanei. Fragmentul epistolar reia problematica ilustrată în tablou - cecitatea -, în două rânduri. Pe de o parte, scriindu-i Ioanei despre stările pe care le experimentează, despre viața alături de Codruța, Iustin vorbește despre speranță ca despre o formă de orbire: Dar nu putem trăi
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
veac, reputați creatori și o sumedenie de aspiranți, esențială fiind însă contribuția la modernizarea literaturii române. Imaginea criticului în posteritate îndreptățește convingerea lui Eugen Simion că după Titu Maiorescu L. este „cel mai important critic român”. Mărturii autobiografice diverse, pagini epistolare și memorialistice vorbesc despre un L. înclinat spre autoscopie, solitar, sceptic, dar mai ales contemplativ; tentat să se afirme ca prozator, s-a stins îndoindu-se de sine, torturat de o adevărată dramă a nerealizării: „Când mă gândesc la mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]