685 matches
-
28șC, Împreună cu prietenul meu canadian, inginerul, poetul și scriitorul Alexandru Cetățeanu, cu un braț de flori, luat din Piața Coșbuc, ne-am dus la Bellu să-i mulțumim lui Augustin Z. N. Pop, pe a cărui piatră funerară stă scris epitaful sub semnătura lui autentică, scris cu caractere gotice: „Cred În Eminescu ca În soare, În magia frumosului și În veșnicia neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
fapt, „geniul” popular Patraș nu face decât să mâzgălească imaginea adevărată a crucii. Pe cruce nu are sens să fie scris altceva decât data nașterii, data morții, numele chiriașului crucii și numele proprietarului de sânge: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Orice epitaf, mai mult sau mai puțin versificat, e o prostie: seamă despre cine-ai fost, cum ai trăit și cum ai murit dau urmele, câte și cum sunt, lăsate de tine în ceilalți, acolo unde Dumnezeu va ști să te găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a ajuns, cum el însuși spunea, "la sfîrșitul unei perioade care se numește provizoriu viață". A încheiat-o. A fost "un dezastru fericit" ( formula, aplicată cîndva la "fenomenul Săucan", îi aparține lui Virgil Duda). Dacă ar fi să aleg un epitaf care i s-ar potrivi, din tot ce spune în carte, ar fi acesta: "Nu eram potrivit pentru epoca aceea, pentru lumea aia, pentru mentalitatea și pentru vîrsta cinematografului. Chiar dacă n-ar fi fost comunismul."
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun și pe la miezul nopții se scula, aprindea la candelă făclia din Vinerea Paștelor de la epitaf, cădea în genunchi dinaintea iconostasului și se ruga lui Dumnezeu să-l lumineze." Iar dascălul Chiosea, și alături de el alții, din mâinile cărora au ieșit știutori de carte românească, precum logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Mumuleanu, "viața lor
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
d. Familiarizat cu codurile naturii, eficient în sugestia plastică a jocurilor erotice (jeux d'amour sau erotopaegnia), Nicolae Motoc este rând pe rând pindaric, lucrețian, horațian (carpe diem), catullian, ovidian, filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
al Zilei lui Valentin, străină, devenind la noi atât de trivială și de obscenă, am fi sărbătorit azi Ziua lui Ovidiu, la Constanța, Tomisul de odinioară, acesta devenit un adevărat simbol al iubirii ...acel tenerorum lusor amorum, cum scrie pe epitaful depe Statuia trimisă în dar de orașul de naștere al poetului, Sulmona: Tu, cel ce treci, nu fii grav, dacă iubești. Spune (mai degrabă) să se odihnească în pace oasele ...dicere Nasonis moliter oassa cubent. Dracula rămâne semnul, fals, al
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
tare. Acesta este un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tare. Acesta este un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În zădar ți-ai bate joc Și de moarte, căci cu râsul nu se farmecă din loc. CHALKIDIAS Admirabil e tăiată piatra asta. De la cine? Alkibiades ți-o dete? LAIS Nu. Megakles. Dar de tine Să vorbim. De ce încunjuri? CHALKIDIAS Epitaful să-l compunem? LAIS O! Te rog... CHALKlDIAS E dar mai bine și mai vesel să ne punem Să vorbim de-astă brățară. Are numai un defect, Că ridică prea mult creții hainei. Altfel stă perfect. E-o lucrare prea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În anii de după război. Fostul comunist Înțelesese relativ repede monstruozitatea sistemului de care profitase, totuși, când și când, pentru a deschide fante de libertate, de aer curat, exploziv. O notație din Jurnalul său, datată 4 martie 1956, poate sluji ca epitaf, nu doar pentru el Însuși: „Opera de artă, ca orice realitate de sine stătătoare, ce altceva poate fi decât restul aritmetic al unei scăderi dintre ceea ce noi Înșine am fi vrut să fim și ceea ce suntem cu adevărat?”. Rest ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a visului și a focului. Fernando Vidal este un damnat care a forțat limitele omenescului, Marcelo Carranza este un tânăr rebel care refuză aneantizarea și tirania, apt a se sacrifica printr-un act absolut. Abaddón, el exterminador se Încheie cu epitaful lui Sábato Însuși, pe a cărui piatră funerară ar fi gravat un singur cuvânt: Pace... „La pace aspira... ca orice creator, ca toți cei născuți cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce le-a fost dată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca să pot vorbi cu El. Doar pe Iov.” Căușul se desfăcu, pumnul Maricăi și el. Un timp tăcură. Îmi place de Paște să fie pomii înfloriți, spuse el. — Au umplut copiii pădurea după brânduși și viorele, să pună la Sfântul Epitaf. Doar ploaia i-a gonit. — Mâine n-o să plouă. — Știu eu? — Marico, ai trimis la Mitropolie la Târgoviște bani pentru să-rindar să-i țină slujbele lui Scarlat peste postul mare? Acu’ dacă a răposat în neamul meu, al meu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și era tare frumoasă. Călugării ajunseseră la sfârșitul Prohodului. Acum povesteau cum „neamurile toate” înmărmurite asistă la înmormântarea Celui fără de moarte. La ocolitul bisericii în urma epitafului, familia Brâncovenilor venea prima, apoi Bălăcenii și Cantacuzinii deopotrivă. Pe urmă ceilalți. Domnul îi simțea pe toți venind în urma lui cu fețele grave. În special tinerii. Fusese și el ca ei și, ca și ei înscriindu-se în șirul lung
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei și, ca și ei înscriindu-se în șirul lung de luminițe, frământase an de an, cât ținea înconjurul bisericii, gânduri, gânduri. Fiecare din ei alege din noianul de dorințe și nădejdi pe cea pentru care, când o trece pe sub epitaf, să se roage, că așa se spune, aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc să se mărite cu un Făt Frumos. Ridică privirea spre cer, nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ardeau frumos. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte.... Primii mergeau călugării cu lumânări înalte îmbrăcați în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi țineau deasupra capetelor Sfântul Epitaf sub care pășea sprijinindu-se în cârjă mi-tropolitul Theodosie. La distanță de câțiva pași, solemn, îmbrăcat sobru, venea Constantin Voievod, în urma lui doamna Maria, apoi odraslele lor, fetițele primele, feciorii și apoi fetele. Așa au ocolit și în anul trecut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mahalaua Mitropoliei, sunau trist, într-o dungă, pentru înmormântarea Sfinției Sale Fiul lui Dumnezeu. Din toate părțile se revărsau dangătele de clopote de la toate bisericile Bucureștilor. Se pare că pentru asta se rugase când a trecut ca domn prima oară pe sub epitaf, și iată că s-a împlinit. A ctitorit clopotnița Mitropoliei, înaltă și frumoasă, a înzestrat-o cu clopote ca să dea de veste la tot poporul că vodă se închină Patimilor Mântuitorului și cu el odată să se închine toată suflarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Polovragi, Câmpulung, Cotmeana, Strehaia și câte mai sunt încercate de ultimul cutremur. Doamne, câtă nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul se ridică și desfășură pânza pe laviță, compoziția broderiei era atât de clară încât Cantacuzinului îi păru rău că întrebase. — O să fie Sfânt Epitaf pentru mânăstirea ctitorită de noi; cu acesta și cu sfânta catapeteasmă o să-mi răscumpăr greșelile față de judecătorul pământesc... — Față de cine? Greșelile, care greșeli? se miră spătarul. — Iată cum s-a întâmplat: în ajunul Crăciunului aflu cu mirare că măria sa nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să audă straja și toți câți or mai fi fost în sală: „Dorim să fim și noi pomeniți în asemenea biserică minunată”. — Și? — E iarnă, domnia ta, și nu pot dăltui lemnul, dar iată înaintez cu voia lui Dumnezeu la Sfântul Epitaf. Lucrez și la lumina lumânărilor, când tiparnița îmi înghite timpul zilei. Am poruncit la Nucetul Târgoviștei să taie cei mai mari patru nuci, cu trunchiuri sănătoase și întregi, să-i cojească și să-i lase să-i usuce gerul. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adresă el întrebarea surorilor sale. Ilinca își luă ochii de pe broderie, îl cântări cu privirea și se miră de lipsa lui de delicatețe: — Cum, nu știi? De un ceas e suferindă, nici lumina n-o mai poate îndura, și Sfântul Epitaf mai are până să fie gata. În două zile trebuie terminat să fie sfințit pentru Vinerea Mare, răspunse autoritar Ilinca. — E în odaia măriei sale, cu țiganca care-i face leacuri. Stă cu ochii închiși și nu vrea să vază pe nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
departe, doar așa, cu parale și cu vorba bună... Urcau dealul Văcăreștilor la pas, drumul era bun, dar carele prea erau încărcate. Din urmă i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când podagra îi chinuia încheieturile și-și căuta alinarea cercetând întinderile fără sfârșit ale cerului în care încerca în zadar să deslușească tainele viitorului, a lăsat grijile în seama lui Ștefan Vodă, neputința sa fiind atât de mare încât nici epitaful nu l-a putut alcătui așa cum o făcuse pentru ceilalți. Fratele său, spătarul Mihai, care-i fusese alături în toate uneltirile politice, după năravul care-i intrase în obicei, urzea acum pe lângă marele vizir înscăunarea lui Mihai Racoviță în locul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
barba deveni câlțoasă, necosită, și era evident că Milton se gândea la strada Pingree. Intrase și el În paragină, ca și strada Pingree. Lefty Încerca să-și consoleze fiul. ― Fii tare, Îi scria el. Cu zâmbetul pe buze, Îi copie epitaful luptătorilor de la Termopile: „Trecătorule, du-te și spune-i Spartei că noi am căzut aici Îndeplinind cu cinste legile ei“. Dar Milton nici măcar nu citi fragmentul. Infarctul tatălui său Îl convinsese că Lefty nu mai era În deplinătatea forțelor. Mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]