7,503 matches
-
tale din adolescență. Ea te împiedicase să intri la universitate, să studiezi vioara. Mama ta reușise să vă înscrie, pe tine și pe surorile tale, la una dintre cele mai prestigioase instituții școlare din Atena, liceul Arsakio, dar efortul ăsta epuizase deja firavele resurse de care dispunea. Observațiile tale se refereau mai ales la limbă. Îmi semnalai cuvintele care ți se păreau improprii. Afecțiunea ta pentru Kavafis se datora în parte calității excepționale a vocabularului său. Nu știu cine-ți insuflase un respect
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
atunci patologia spiritului la noi e la apogeu. Iarăși, cred, degeaba i-aș spune unui asemenea om cu judecata inflamată că în ecuația minții unui intelectual ideea plagiatului nu apare decît atunci cînd celelalte resurse de afirmare culturală au fost epuizate. Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
poeziei românești de la origini pînă în prezent (element ce subliniază caracterul sistematic al întreprinderii). Cu toate acestea aproape nimic pedant nu se strecoară în paginile în cauză, susținute de-o remarcabilă vervă în răspăr ce nu se denivelează, nu se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
în mine un discipol zelos: deși dădeam semne că înțeleg ce mi se spune, nu pronunțam niciun sunet, cu atât mai puțin un cuvânt. În zadarnicele tentative de a face conversație cu mine, Catarina recurgea la relatarea apariției mele, deoarece epuizase toate temele. Dar adevărul poate ieși dintr-o minciună repetată. Cartea mea de identitate semnalează ziua de douăzeci ianuarie o mie nouă sute cincizeci și patru drept data nașterii mele, ca fiu al lui Joao de Castro și al Joanei Correia
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
prin lacrimi într-un aer greu de respirat! Durere fizică, chinuitoare neîncetat... Poate ai crezut că te-am abandonat. M-am întors peste câteva zile, traumatizat... Erai întinsă și respirai așteptându-mă pe pat... Drumul înspre tine deja m-a epuizat! Nu mai suport nedreptate într-un peisaj îndurerat! Acum sunt aici și iartă-mă că te-am lăsat... Rămas bun!" Am simțit cum vrei să te îndepărtezi Realizând că nu pot păstra nimic în loc. Și nu înțeleg acum, de ce vrei
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o "discursivitate ce diluează lirismul" (Ion Pop). Prin partea cea mai rezistentă a producției sale, Ioan
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
frumoasă atît printr-o noblețe a trăsăturilor, cît și prin-tr-un efect de tristețe pe care-l răspîndește întreaga sa fi-ință. Tornatore a ales să-i reconstituie identitatea dintr-un puzzle de flash back-uri care-i spun povestea fără a o epuiza. De fapt, aici stă abilitatea regizorului, de a nu oferi niciodată prea mult, astfel încît acțiunile personajului să devină perfect coerente și scopurile sale deplin precizate, dar nici prea puțin, încît ele să fie complet desprinse de acest trecut nebulos
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
privit ca empirist, pentru delictul său de respingere a filosofiei, ele ni se par congruente cu viziunea acestuia, neconcordanța fiind doar una de limbaj. Platon, Aristotel, Heidegger, Mihai Șora, Lucian Blaga sunt convocați aici, dar implicațiile problematicii nu pot fi epuizate. Lectura hermeneutică a lui Marius Ghica își păstrează nealterată prospețimea și actualitatea, într-un univers depoetizat, care se deschide, cu precădere, prozei. Cu toate acestea, acuratețea comentariului valéryan nu poate fi negată, nici noblețea exploratorie a poetului, care, la capătul
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
din secolul al XIX-lea, de fapt de pînă la primul război mondial. Din acest punct de vedere s-ar părea că proza lui Istrati, scrisă între 1922 și 1934, prelungește un gen și o tematică în acel moment cam epuizate în literatura franceză. în același an 1923 în care a debutat Istrati murea de altfel Pierre Loti, scriitor celebru și pentru descrieri ale "haremurilor turcești contemporane", devenit în 1891, la numai 41 de ani, membru al Academiei Franceze, unde fusese
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
se pare a fi pauza. După înlăturarea din arenă a leșului însîngerat, toată lumea prezentă scoate, "ca la un semn magic", cutii de mîncare și sticle de băutură, înfulecînd și sorbind cu lăcomie, parcă speriată de gîndul că nu va putea epuiza la timp incredibil de numeroasele provizii cu care s-a înzestrat. "Era un fel de grotescă descătușare în altă gamă de senzații, o refacere de forțe, o animalitate deliberată, un fel de fericire barbară care lega, inconștient desigur, spectacolul morții
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea de a recunoaște precedența și de a dansa, juca, conversa, a face prestidigitații cu ea. Cultura nu este o modalitate de a cunoaște, ci este modalitatea prin care oamenii își amenajează viața. Cultura nu epuizează scopurile ultime; dar e greu de imaginat un om care să aibă scopuri ultime și care să nu fie el însuși o cultură. Dacă nu le creează, le face posibile. Uneori le contrariază, dar fără cultură nu este posibilă articularea
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
Maseurul orb e, așa cum văd eu lucrurile, cel mai bun dintre romanele lui Cătălin Dorian Florescu. Fără a le surclasa pe primele două, ci pur și simplu marginali-zându-le și transformându-le în eboșe reușite. Tematica bunului sălbatic/ fascinantului român se epuizează și se definitivează prin Maseurul orb. După acest roman reușit, o altă carte made in Romania nu mi se pare, sub nici un chip, recomandabilă. Spiritul de observație e, aici, deprins fără alte avataruri empirice. Lejeritatea povestirii își are contraponderile episodice
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
cu un cuvânt înainte al autoarei, Ed. Paralela 45, 2004, Colecția Biblioteca românească. Poezie). Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al autoarei. îl afli, interiorizat, asimilat, până în ultimele interstiții ale textului - fără să obosească, să se epuizeze, exprimat în jerbe de lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă, din intuiția, bine înrădăcinată, că importantă e curgerea
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
accreta au fost, de asemenea, raportate. Un „test de tamponament“ pentru diagnosticare a fost propus de Condous et al, pentru a identifica acele paciente care vor avea sau nu nevoie de o intervenție chirurgicală. După ce metodele conservatorii maximale au fost epuizate, atunci când intervenția chirurgicală a fost obligatorie, s-a aplicat și „testul de tamponament“. Acesta constă în introducerea unui cateter esofagian SengstakenBlackmore în cavitatea uterină și umflarea acestuia cu soluție salină obișnuită pentru a crea un tamponament. În 78,5% din
Revista Medicală Română by Ayman Ragab () [Corola-journal/Journalistic/92294_a_92789]
-
a operei lui Baba, acest album dezvăluie o lume aproape borgesiană, construită pe mai multe niveluri, codificată în limbaje diferite, care se restrînge sau se dilată în funcție de unghiul de privire, dar niciodată nu se deconspiră integral și nici nu-și epuizează mesajele. Privit, în ansamblul său, albumul este un portret extins al pictorului însuși, cu obsesiile, bătăliile și slăbiciunile sale. Analizat, însă, mai din aproape, el conține o sumedenie de alte portrete, realizate în lumini diferite, în stări morale diferite și
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
fie dusă pînă la capăt e nevoie, spune autorul, de un "fitil ideologic" menit a întreține irascibilitatea perdantului. Fitilul acesta e pus la îndemînă chiar de religia islamică. "Islamismul nu se interesează de soluții pentru dilema lumii arabe; el se epuizează în actul negării. În sensul strict al cuvîntului, este vorba de o mișcare nepolitică, întrucît ea nu formulează pretenții care ar putea fi negociate. Dorința ei propriu-zisă este ca majoritatea locuitorilor planetei, compusă din necredincioși și trădători, să capituleze sau
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
romanul-nuvelă. Fluxul narativ nu merge într-o singură direcție, ca în romanul-povestire. Temporalitatea poate fi dată înapoi, poate fi oprită sau poate fi precipitată înainte, iar aceste manevre ale narațiuni sunt folosite imprevizibil de către un constructor capricios. Romanul-povestire este aproape epuizat ca tehnică. Ultimul său susținător a fost Ștefan Bănulescu, poate și Fănuș Neagu. Cu acest tip de roman moare o epocă și apune un stil, nu știu dacă definitiv. L-au mai reprezentat V. Voiculescu, Zaharia Stancu și Mircea Ciobanu
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
că are resurse și în cel mai recent volum publicat. Nu a căzut în manierism. Adrian Oțoiu a debutat cu un roman excepțional, s-a subțiat într-un volum de proze scurte și-ți creează impresia că s-a cam epuizat ca prozator. Marius Ianuș a făcut multă gălăgie în jurul său și în jurul fracturiștilor, a ieșit promițător pe cont propriu, dar am impresia că e un poet terminat (accept, desigur, că aș putea greși). Că nu au cititorii suficientă încredere în
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
pe care le croia singură. în ziua aceea, din toamna lui 1969, voise să plece la București și se dusese să-și cumpere bilet de avion - nu suporta trenul, chiar și rapidul de Iași - dar nu mai erau bilete, se epuizaseră. Era cunoscută povestea ei cu biletul acela cedat cu nici un an în urmă și cu prăbușirea, plus faima creată că purta ghinion. Era ca și cum însăși aviația ar fi ocolit-o acum pe donatoarea de bilete buclucașe... Fusese, sigur, o nimereală
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
autorului în text, s-au detașat și au plăcut multă vreme, pe bună dreptate, ultimele dezvoltări epice: Jocul cu moartea (1962) și Pădurea nebună (1963), cu episodul independent al iubirii lui Darie pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
pot pune sub semnul întrebării dogmele propriei religii. Această slăbire a credinței care macină neîncetat biserica lui Hristos este pentru un musulman nu numai dovada vulnerabilității creștinismului, ci semnul prevestitor al colapsului iminent. Resursele de credință ale creștinilor s-au epuizat, puterea lor de jertfă s-a stins, iar martirajul e o noțiune pe care teologii nu o pot folosi decît cu referire la trecut. În schimb, musulmanii mor pe capete și se sacrifică în numele lui Allah, împingîndu-și religia în intimitatea
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
a pescui, iar peștele pe care îl prind din iazul respectiv le aparține în întregime. Cu toate acestea, dacă iazul este suficient de mic, iar populația locală suficient de numeroasă, există o posibilitate mare ca peștii din iaz să se epuizeze relativ rapid. Mai mult, datorită faptului că iazul nu aparține în mod efectiv unor localnici, este posibil ca acesta să nu fie îngrijit de nimeni și să ajungă la un punct în care să nu mai poată fi populat cu
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
după aceleași reguli. De fiecare dată se va spune o nouă ghicitoare, fapt care, la începutul jocului fiecare echipă a scris mai multe ghicitori. Câștigă grupa care, la sfârșitul jocului, va avea adunate cele mai multe puncte. Dacă o grupă și-a epuizat ghicitorile de pe lista sa, are dreptul să întrebe ghicitori în plus socotindu-se un punct pentru echipa sa. Dacă o echipă a spus o ghicitoare pe care o are și cealaltă echipă, aceasta trebuie s-o șteargă de pe listă. 26
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
vârstnici. Dar se află, cum spuneam, în primele rânduri și se înscrie, în continuare, pe orbite și mai largi. Are nu numai gustul experimentului, ci și capacitatea de a-l trăi și a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
care țâșnește de îndată ca un zid în fața acelora care caută căi de acces spre a-l înțelege și a-i deconspira secretul. Vorbitul liber, fără supraveghere exagerată, e pentru acesta un exercițiu în vederea scrisului, căci, după ce și-ar fi epuizat vocația de profesor, de ziarist, de om politic, Gabriel Dimancea preconizează să devină romancier. Prin urmare, aparenta sa inactivitate este observație și "studiu" al caracterelor. Locvacitatea e iluzia acțiunii și angajării: la "cafiné" nu se pun la cale nici măcar inițiative
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]