5,096 matches
-
psihică. Ea nu produce direct aptitudinile și atitudinile, capacitățile și interesele, caracterul și concepția despre lume a individului. În aceste faze ale dezvoltării se ajunge numai prin mijlocirea mediului și a educației. În fazele de început ale dezvoltării, acțiunea factorilor ereditari este mai pregnantă și efectele ei mai ușor vizibile. La vârste mai târzii, influența lor devine mai puțin evidentă, ea contopindu-se cu experiența deja achiziționată. Mediul, ca factor al dezvoltării umane, este și mai profund implicat în formarea psihicului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
discută intens. Atitudinile posibile în problema eficienței educației sunt: pozitive, limitat pozitive și negative. Educației îi revine rolul conducător în formarea și dezvoltarea personalității, deoarece organizează într-o manieră optimă influențele factorilor de mediu și, în același timp, depistează predispozițiile ereditare, le diferențiază și le grăbește intrarea în funcțiune, suplimentându-le forța. Comportamentul, în concepția lui Albert Bandura, este controlat atât de persoană, prin intermediul proceselor cognitive, cât și de mediu, prin stimulii sociali. Omul nu este nici obiect pasiv al influențelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de atribute ale creației. Pasajele revelatoare sunt etalate în volumul Viață și semn: „Spuneam: o inginerie psihosomatică prin cuvânt. [...] În ce mod versetul nostru, enunțul nostru poate lovi tăcerea genetică, poate coborî până la acel nivel de profunzime de unde vin exigențele ereditare? Iată întrebările acestei întretăieri între literatură și practicile optimizării, între care, repetăm, relația este bilaterală, influența reciprocă.” După 1990, trecute prin filtrul noilor experiențe inițiatice, contondențele tehnice ale decadei precedente - nu și memoria lor - se atenuează. În romanele Muntele Calvarului
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
al instituției statului. Astăzi, nobilii din 1804 sau din anul MCXX nu mai reprezintă nimic. Revoluția nu a fost decât o cruciadă Împotriva privilegiilor, iar misiunea ei nu a fost cu totul vană: deoarece Camera Pairilor, ultimul teritoriu al prerogativelor ereditare, devenind o oligarhie teritorială, nu va fi niciodată o aristocrație ce dispune nelimitat de privilegii. Și totuși, În ciuda aparentei ameliorări a ordinii sociale datorată mișcării din 1789, inegalitatea averilor ca abuz necesar s-a regenerat În forme noi. Nu avem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ele. Ca număr și chiar ca forță individuală, se pare că Sărmanii Robi sau Salahorii cresc din oră-n oră. Dimpotrivă, Secta Filfizonilor nu este, prin natura sa, menită să-și facă prozeliți; dar se laudă cu marile ei resurse ereditare și cu forța dată de unitatea ei; În timp ce Salahorii, dezbinați În numeroase categorii și partide, nu au Încă un punct comun; sau, cel mult, cooperează doar prin intermediul unor afilieri, parțial secrete. Dacă ar fi să se adune Într-o Comuniune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de altă natură de cum este cel cunoscut în Apusul european. În Apusul european, individualismul se manifestă pe planul vieții sociale și economice, este creator de instituții, pe când individualismul românesc este o simplă reacție subiectivă, un egocentrism sub influența factorului biologic ereditar"1235. Da, ceea ce spune savantul român este profund adevărat. O singură corecție ar trebui făcută și anume aceea a negării unei conexiuni între trăsăturile de caracter și "factorul biologic ereditar", așa cum se exprimă autorul. Cercetările ulterioare au negat o asemenea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
o simplă reacție subiectivă, un egocentrism sub influența factorului biologic ereditar"1235. Da, ceea ce spune savantul român este profund adevărat. O singură corecție ar trebui făcută și anume aceea a negării unei conexiuni între trăsăturile de caracter și "factorul biologic ereditar", așa cum se exprimă autorul. Cercetările ulterioare au negat o asemenea legătură, o asemenea corelație, astfel încât nu mai putem căuta asemenea justificări în explicarea unui primitivism al poporului român. Individualismul creator este străin poporului român, în stadiul de evoluție în care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
definește în mod clar caracteristicile Eu-lui, Sine-lui și Supra-Eu-lui. "Sinele. El cuprinde totalitatea pornirilor libidinale din inconștient, comune tuturor indivizilor. (...) Eu-l este rezultatul organizării vieții sufletești în raport cu normele morale și sociale . Ca atare el este o sinteză a pornirilor ereditare, conduse de principiul plăcerii și a normelor morale,dirijate de principiul realității.El este predominant conștient, fiind sub unghiul conștiinței, ceea ce caracterul este sub acela al conduitei.El are unitate de motivații și aspirații și este atât logic cât și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și cimitirul comunal. Toate acestea vădesc o organizare temeinică, după cutume străvechi, ca și adaptarea autohtonilor la condițiile politice noi ale declanșării migrațiilor de populații dinspre răsăritul Europei. Fiecare membru al obștii era un om liber, care poseda o proprietate ereditară, pământul nu se împărțea periodic, ca la germani și slavi. Numai terenurile aparținând întregii obști erau lucrate în comun de toți membrii ei. Produsele agricole, obținute prin munca comună, constituiau rezervele colectivității pentru anii cu recolte slabe și alte nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au devenit singurele forme de organizare social-politică ale autohtonilor pentru următoarele secole. Actul patristic din 374 menționează existența obștii sătești autohtone, adunarea și sfatul ales dintre "oamenii buni și bătrâni". Pe măsură ce diferențierea socială s-a accentuat, iar pământurile arabile devin ereditare în aceeași familie, funcția social-politică e însușită de un singur om-de la sfatul (organism colectiv), în secolele VI-VII, funcția în obște se individualizează: jupani, cnezi, voievozi (duci), principi, reguli, primores, proceres, în terminologia documentelor latine și slave. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
societății slavo-bulgare a fost sprijinită și grăbită de stat, de legislația din timpul primilor hani și de biserică, după creștinarea din secolul al IX-lea. Puterea căpeteniei politice, hanul (kanas), în ceea ce privește autoritatea și prerogativele-legiuitor și judecător suprem, comandant al armatei-era ereditară, ca succesiune la tron și, după creștinare, considerată de origine divină. Hanul își alegea sfatul, alcătuit din marii boieri, bulgari și slavi, după centralizarea administrației și după înfrângerea rezistenței triburilor slave și anularea autonomiei cnezilor acestora. Adunarea poporului, o supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
frecvente și mai necesare în graiul viu și în scris, aspect relevat de Hasdeu-circulația cuvintelor: se pot construi fraze întregi cu cu cuvinte latine, dar nici măcar o propoziție numai cu cuvinte slave. De-aici rezultă valoarea covârșitoare a fondului lexical ereditar (moștenit) latin, în structura și economia limbii. Totalitatea cuvintelor limbii române este de aprox. 43.000, chiar mai multe, împreună cu neologismele, termenii tehnici, regionalismele și variantele. În lexicul românesc distingem două părți: partea moștenită și partea împrumutată. În ceea ce privește fondul moștenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ele fac parte din fondul lexical principal. Este adevărat că majoritatea sunt noțiuni speciale și concrete: plante, animale, unelte, la care se adaugă 40 de verbe generale, cu înțelesuri numeroase și variate. Elementele autohtone fac parte din țesutul de temelie, ereditar, al limbii române și s-au bucurat de o considerație aleasă din partea poporului în cursul secolelor. Pentru întregul tezaur lexical moștenit (cel dinainte de slavi), mai ales despre elementul latin (romanic), marele lingvist Lazăr Șăineanu sublinia: "o trăsătură caracteristică e seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moștenite nelatine, autohtone. Studiul lor etimologic-comparativ indică o fizionomie proprie, o sumă de trăsături fonetice, morfologice și semantice pregnante, deosebitoare, ce ilustrează originalitatea și vechimea indo-europeană, ca și exclusivitatea lor românească, până ce majoritatea cuvintelor s-au integrat în blocul elementelor ereditare ale limbii române. Ele se deosebesc net de elementele slave ori de împrumuturile ulterioare, în aceeași măsură ca elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane (autohtone, trace) erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe, fiind din punct de vedere românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară secolului al X-lea, în societatea românească, este dovedită documentar de izvoarele contemporane. Este vorba despre unii comandanți militari, care nu se bucurau încă de drepturi ereditare, dar care răspund nevoii de apărare a obștilor împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bazate pe o situație de fapt, se poate identifica cu acea pătură suprapusă din sânul obștei de care a fost vorba mai sus. În momentul în care căpeteniile acestora au ajuns să fie întreținuții obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească (Hațeg, Banat, Maramureș, Făgăraș), cnezii apar ca stăpâni feudali, neprivilegiați și nerecunoscuți de statul medieval la începuturile sale. Stăpânirea lor era denumită, în documente, "dominium" sau "possessio", ceea ce înseamnă stăpânire. Stăpânirea cnezială se moștenea din tată în fiu (era ereditară) și cuprindea dreptul de a-și vinde cnezatul, de a-l putea dona sau schimba și chiar de a-l da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reprezintă o instituție identică cu aceea din Transilvania și Moldova. Și cnezii din Muntenia au fost stăpâni de sate și de oameni, alcătuind o nobilime veche, anterioară ctitoririi statului. Cnezii munteni, pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), erau stăpâni ereditari de sate, stăpâni peste oameni dependenți. Dar, spre deosebire de boieri, care se bucurau de imunitate, denumită "ohabă" la sud de Carpați, cnezii munteni plăteau bir pentru că nu erau privilegiați. Rezultă fără echivoc că acești cnezi erau stăpâni de moșii dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritorial, în secolul al XII-lea, într-o formațiune nouă, Țara Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea conducătorilor de obști și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept ereditar, după principiul uzurpării-de pildă, Ahtum provenea din familia lui Glad ș. a. m. d. Funcțiile din obște și uniunea de obști, bazate pe alegere, până acum, devin funcții publice permanente, fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul de ordine al voievodului, al structurii politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui Berivoi vlahul. Conducătorii obștilor țărănești ale vlahilor se numeau cătunari sau celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau o organizare militară proprie (ei își apărau averea cu armele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
situate pe văile principale ale acestui ținut. În Țara Hațegului, existau șase asemenea "cnezate", structuri teritoriale mai mici, conduse de familiile feudale, având ca reședințe cetăți și biserici, formațiuni teritoriale autonome. Voievozii "țărilor" românești, din secolele XII-XIII, tind să devină ereditari în familiile respective, concret, în Maramureș, familiile Codrea și Bogdan. În Banat, documente numeroase menționează, înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, un voievod ale cărui teritorii uzurpate sunt recuperate de urmașul său, așadar, voievodatul devine o instituție ereditară.36 Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să devină ereditari în familiile respective, concret, în Maramureș, familiile Codrea și Bogdan. În Banat, documente numeroase menționează, înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, un voievod ale cărui teritorii uzurpate sunt recuperate de urmașul său, așadar, voievodatul devine o instituție ereditară.36 Transilvania sub regii unguri După stabilirea lor în Panonia, ungurii au adoptat creștinismul apusean, în jurul anului 1000, apoi și-au extins stăpânirea asupra teritoriilor învecinate, Slovacia, Transilvania ș. a. Noii veniți au încercat să înlocuiască vechile realități autohtone cu instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în patrimoniul nobilimii. Uzurpările din domeniul regal și donațiile noi, masive ale lui Ștefan, ca "duce al Transilvaniei", au fost omologate de noul privilegiu general acordat nobilimii, în 1267, de Bela și Ștefan. Privilegiul regal le confirma stăpânirea cu titlu ereditar a pământului lor. Astfel, puterea centrală nu se mai poate opune expansiunii domeniului nobiliar în dauna celui regal. În ciuda rezistenței și reacțiilor spasmodice ale lui Bela IV și Ladislau Cumanul, intervalul 1241-1300, marchează consolidarea domeniului nobiliar și a nobilimii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]