KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

există două relații gramaticale fundamentale, subiect și obiect (direct), relevante din punct de vedere tipologic pentru aceste limbi. Noțiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o bază morfologică în limbile ergative. Pentru a rezolva această situație din limbile ergative, au fost propuse mai multe soluții: (a) soluția "nihilistă", conform căreia în limbile ergative nu există relații gramaticale de bază; o propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tipologic pentru aceste limbi. Noțiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o bază morfologică în limbile ergative. Pentru a rezolva această situație din limbile ergative, au fost propuse mai multe soluții: (a) soluția "nihilistă", conform căreia în limbile ergative nu există relații gramaticale de bază; o propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă între ele; relațiile dintre constituenții nominali și verb sunt semantice; această soluție este în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă între ele; relațiile dintre constituenții nominali și verb sunt semantice; această soluție este în consens cu ipoteza că verbul din limbile ergative este polipersonal, adică aflat în relație cu mai multe NP simultan; (b) soluția propusă de Martinet și Tchekhoff (vezi Capitolul 1, 4.1.3.) − ambele NP întrețin cu verbul o relație de tip modificator−cap; (c) soluția propusă inițial de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
NP întrețin cu verbul o relație de tip modificator−cap; (c) soluția propusă inițial de Schuchardt (1896) − o propoziție tranzitivă într-o limbă ergativă are natură pasivă − și reluată de Hale (1970): regula corespunzătoare pasivului englezesc este obligatorie în limbile ergative; această soluție rezolvă problema morfologică (absolutivul corespunde relației sintactice de subiect). Noțiunea sintactică subiect este identificată prin rolul sintactic, adică rolul unui NP în procese de transformare: în engleză subiectul este ultimul NP care poate fi șters 45. Din punctul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
corespunde relației sintactice de subiect). Noțiunea sintactică subiect este identificată prin rolul sintactic, adică rolul unui NP în procese de transformare: în engleză subiectul este ultimul NP care poate fi șters 45. Din punctul de vedere al regulilor sintactice, limbile ergative sunt organizate ca și limbile acuzative: noțiunea fundamentală de subiect are aceeași semnificație în ambele tipuri de limbi, iar diferența constă în faptul că paralelismul dintre categoriile sintactice și morfologice este mai puternic în limbile acuzative decât în cele ergative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergative sunt organizate ca și limbile acuzative: noțiunea fundamentală de subiect are aceeași semnificație în ambele tipuri de limbi, iar diferența constă în faptul că paralelismul dintre categoriile sintactice și morfologice este mai puternic în limbile acuzative decât în cele ergative. Noțiunea subiect nu poate explica diferențele dintre cele două tipuri de limbi și, în general, nu se poate face tipologie sintactică pornind de la morfologie, diferențele morfologice fiind superficiale (S. R. Anderson 1976: 18). În ceea ce privește interpretarea semantică, în construcțiile ergative, obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cele ergative. Noțiunea subiect nu poate explica diferențele dintre cele două tipuri de limbi și, în general, nu se poate face tipologie sintactică pornind de la morfologie, diferențele morfologice fiind superficiale (S. R. Anderson 1976: 18). În ceea ce privește interpretarea semantică, în construcțiile ergative, obiectul este implicat în acțiune de pe o poziție centrală, iar acțiunea este prezentată din punctul de vedere al obiectului; în construcțiile acuzative, acțiunea este prezentată din punctul de vedere al subiectului, iar obiectul este mai puțin important (S. R. Anderson

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acuzative, acțiunea este prezentată din punctul de vedere al subiectului, iar obiectul este mai puțin important (S. R. Anderson 1976: 22). În lucrările generative posttransformaționale, problema subiectului a fost tratată diferit. Haegeman (1994: 14), fără a lua în considerare limbile ergative (la nivel sintactic), susține că subiectul, obiectul, verbul sunt concepte universale, care există în toate limbile. Subcategorizarea unui verb (tranzitiv, bitranzitiv, intranzitiv) este o proprietate primitivă inexplicabilă a gramaticii și fiecare predicat are structura lui argumentală, adică un număr specific

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pe UTAH: (a) Agentul este întotdeauna subiect (de adâncime); (b) subiectul este o noțiune structurală, este o poziție din structura propoziției, exterioară în raport cu VP și este superioară poziției ocupate de Pacient/obiect. Autorul pare să ignore, de asemenea, situația limbilor ergative. Fenomene disparate care definesc subiectul, înregistrate de McCloskey (1997: 197−198), se referă tot exclusiv la limbile acuzative: rolurile semantice predilecte sunt Agent/Cauză/Experimentator; subiectul este cel mai proeminent dintre argumente; subiectul e marcat formal (prin poziție) sau morfologic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru anumite limbi; subiectul este aproape întotdeauna nominal; subiectul este o poziție de "promovare" a celorlalte nominale. Phillips (1996) arată că faptul că subiectul propozițiilor tranzitive și al celor intranzitive se comportă diferit în privința cazului și a acordului în sistemele ergative poate primi două explicații: (a) tranzitivitatea verbală afectează direct comportamentul sintactic al subiectului; (b) EPP face ca subiectul să se comporte diferit în sistemele ergative − situația din limba yimas. 4.1.2. Nu toate limbile au subiect Această opțiune teoretică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitive și al celor intranzitive se comportă diferit în privința cazului și a acordului în sistemele ergative poate primi două explicații: (a) tranzitivitatea verbală afectează direct comportamentul sintactic al subiectului; (b) EPP face ca subiectul să se comporte diferit în sistemele ergative − situația din limba yimas. 4.1.2. Nu toate limbile au subiect Această opțiune teoretică poate decurge fie din analiza unor limbi ergative, fie din analiza definiției sintactice a subiectului și a posibilităților diferite de marcare a relației dintre subiect

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
afectează direct comportamentul sintactic al subiectului; (b) EPP face ca subiectul să se comporte diferit în sistemele ergative − situația din limba yimas. 4.1.2. Nu toate limbile au subiect Această opțiune teoretică poate decurge fie din analiza unor limbi ergative, fie din analiza definiției sintactice a subiectului și a posibilităților diferite de marcare a relației dintre subiect și verb. Sugestivă pentru problema subiectului în limbile ergative este analiza pe care Martinet (1968: 198−219) o propune pentru limba bască, al

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
toate limbile au subiect Această opțiune teoretică poate decurge fie din analiza unor limbi ergative, fie din analiza definiției sintactice a subiectului și a posibilităților diferite de marcare a relației dintre subiect și verb. Sugestivă pentru problema subiectului în limbile ergative este analiza pe care Martinet (1968: 198−219) o propune pentru limba bască, al cărei caracter special ergativ se manifestă și prin lipsa distincției dintre subiect și obiect. Folosirea limbii franceze și a limbii spaniole, precum și influența școlii, au făcut

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
definiției sintactice a subiectului și a posibilităților diferite de marcare a relației dintre subiect și verb. Sugestivă pentru problema subiectului în limbile ergative este analiza pe care Martinet (1968: 198−219) o propune pentru limba bască, al cărei caracter special ergativ se manifestă și prin lipsa distincției dintre subiect și obiect. Folosirea limbii franceze și a limbii spaniole, precum și influența școlii, au făcut ca vorbitorii să învețe să diferențieze subiectul de obiect, pierzându-se astfel caracterul special ergativ. Verbul din bască

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cărei caracter special ergativ se manifestă și prin lipsa distincției dintre subiect și obiect. Folosirea limbii franceze și a limbii spaniole, precum și influența școlii, au făcut ca vorbitorii să învețe să diferențieze subiectul de obiect, pierzându-se astfel caracterul special ergativ. Verbul din bască este diferit de verbul indo-european prin faptul că nu există categoria diatezei, iar vorbitorii nu pot alege între mai multe modalități de a exprima raporturile între acțiune și entitățile participante la aceasta, deci acțiunea este fără orientare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
4.2. Subiect vs pivot, agent, topic Dixon propune ca subiectul să fie definit conform unor criterii semantice, iar pivotul, după criterii gramaticale. Subiectul și pivotul coincid numai în unele limbi acuzative (cum sunt engleza și româna), iar, pentru limbile ergative − în care pivotul este reprezentat, în mod prototipic, prin subiectul verbelor intranzitive și prin obiectul direct al verbelor tranzitive −, cele două noțiuni nu se suprapun deloc (vezi Capitolul 1, 3.2. și supra, 4.1.). Comrie (1989: 106−120) susține

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o combinație a acestor elemente, dar există în limbi subiecte și obiecte care nu se suprapun realizării prototipice. În încercarea de a demonstra, folosind date din nez perce, că acordul obiectului este esențial pentru tranzitivitate și deci și pentru cazul ergativ, Deal (2007) ajunge și la problema subiectului: în sensul relevant pentru cazul ergativ, categoria subiectului nu poate fi amalgamată cu agentivitatea, subiectul și agentul având funcții diferite în această limbă. Sistemul cazual din nez perce reprezintă un tipar ergativ rar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu se suprapun realizării prototipice. În încercarea de a demonstra, folosind date din nez perce, că acordul obiectului este esențial pentru tranzitivitate și deci și pentru cazul ergativ, Deal (2007) ajunge și la problema subiectului: în sensul relevant pentru cazul ergativ, categoria subiectului nu poate fi amalgamată cu agentivitatea, subiectul și agentul având funcții diferite în această limbă. Sistemul cazual din nez perce reprezintă un tipar ergativ rar: subiectul intranzitiv este nemarcat cazual, iar subiectul și obiectul tranzitiv sunt marcate diferit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazul ergativ, Deal (2007) ajunge și la problema subiectului: în sensul relevant pentru cazul ergativ, categoria subiectului nu poate fi amalgamată cu agentivitatea, subiectul și agentul având funcții diferite în această limbă. Sistemul cazual din nez perce reprezintă un tipar ergativ rar: subiectul intranzitiv este nemarcat cazual, iar subiectul și obiectul tranzitiv sunt marcate diferit; această limbă permite existența unei propoziții în care mărcile subiectului și ale obiectului lipsesc (propoziție fără caz). Astfel, cazul subiectului tranzitiv este dependent de sintaxa obiectului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de tranzitivitatea lexicală (prezența unui DP Temă) sau de atribuirea rolurilor tematice; dacă obiectul se poate acorda, atunci și obiectul, și subiectul pot purta Caz; dacă acordul obiectului e blocat, marcarea cazuală a obiectului și a subiectului nu e permisă; ergativul depinde deci de subiectul tranzitiv, nu de agent. 4.3. Un subiect sau mai multe tipuri de subiect? Blake (1976: 281) arată că, în limbile australiene, definirea noțiunii de subiect este dificilă pentru că există numeroase situații de amestec între sistemul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
subiectul tranzitiv, nu de agent. 4.3. Un subiect sau mai multe tipuri de subiect? Blake (1976: 281) arată că, în limbile australiene, definirea noțiunii de subiect este dificilă pentru că există numeroase situații de amestec între sistemul acuzativ și sistemul ergativ. Definirea ergativității − un sistem de marcare în care subiectul unui verb intranzitiv și obiectul unui verb tranzitiv sunt tratate la fel, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv − face referire la termenii subiect și obiect, dar aceștia pun probleme de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
determinat în funcție de care constituent nominal are proprietăți gramaticale (marcare cazuală, acord verbal etc.) identice sau asemănătoare cu constituentul nominal dintr-o structură intranzitivă; subiectul gramatical e greu de identificat după criterii morfologice, ca urmare a amestecului de sisteme (acuzativ și ergativ); (b) subiectul semantic al unui verb tranzitiv este actantul care are rolul Agent, indiferent de proprietățile gramaticale; noțiunea de subiect semantic privește nu numai situația în care subiectul este Agent, ci și pe cele în care subiectul are același comportament

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2006b: 144) este de părere că există două noțiuni de subiect: (a) tematic, identificat cu DP generat în Spec,vP, cu rol tematic extern (Agent, Experimentator, Cauză); (b) gramatical: un DP care apare în poziție A (Spec,TP); subiectul în ergativ al verbelor tranzitive și subiectul în absolutiv al verbelor intranzitive sunt subiecte gramaticale (Legate 2006b: 147). 4.4. (A)simetriile subiect/obiect Deși pentru unele limbi a fost susținută ideea că nu există motive pentru a separa conceptual subiectul de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semnificație mai profundă. Pornind de la această situație − tranzitivitatea are un rol diferit în diverse limbi și în privința fiecărei unități verbale în parte − voi prezenta, în continuare, tipurile de definiții date tranzitivității și gradul de acoperire a acestor definiții pentru limbile ergative, relația dintre tranzitivitate și alte concepte lingvistice, precum și concepția scalară a tranzitivității (problema va fi reluată, din punctul de vedere al claselor de verbe, în Capitolul 3, 1.): faptul că există anumite construcții aflate la limita dintre tranzitiv și intranzitiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre care unul este așezat obligatoriu în poziție de subiect. Această accepție strict sintactică este legată de teoria complementelor directe sau indirecte (Blinkenberg 196050) care vin să completeze verbul. Aceste trei tipuri de definiții pot reflecta și situația din limbile ergative, din moment ce nu se face referire la rolul semantic al subiectului și al obiectului/obiectelor. Prin urmare, definițiile sintactice ale tranzitivității (prezente în foarte multe lucrări, printre care: Pană Dindelegan 1967: 1551, Creissels 1995: 24752, Rousseau 1998: 86−11053) sunt aplicabile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]