1,413 matches
-
de-a mascarul (Ismail Kadare) / 165 Fantasma Mariei Callas (Helmut Krausser) / 171 V. OBSESIA PORTUGALIEI, EXORCISM, PROFEȚII / 177 Monstrul și exorciștii (Antonio Lobo Antunes) / 179 Identitatea portugheză, obsesie și estetică (José Saramago) / 186 Orbirea, pandemia sfârșitului (José Saramago) / 191 VI. EROS, DELICT, PARABOLE S.F. / 197 Iubirea și patimile Hannei (Bernhard Schlink) / 199 Puterea simbolică sau refuzul botezului (Patrick Süskind) / 205 Amicii crimei perfecte (Andrés Trapiello) / 209 Ucigașa de autostopiști (Michel Faber) / 213 Don Juan, un mit inepuizabil (Gonzalo Torrente Ballester) / 218
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
energie ce trezea în femei o adorație aproape mistică, un dor de unire eternă și absolută, în căutarea fericirii supreme, o sursă, așadar, inspiratoare de ascensiune, în jurul căreia au gravitat celebrele figuri feminine Doña Sol, Ximena, Elvira, Mariana etc. Întruchipând erosul, Don Juan oferea femeilor revelația dumnezeirii, harul și miracolul acesteia, păstrând pentru sine reversul faustic, polemic, trăirea spirituală în căutarea iubirii universale. Revenim în secolul XX la Paris. Leporello îl implică pe naratorul-actor să scrie epilogul parabolei lui Don Juan
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pleacă, odiseea întoarcerii, sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, cu calea dintre Coșmarul istoriei și vis (Le Clézio, Magris, Primo Levi, Maurensig). La fel de fertilă d.p.d.v. epic este și revizitarea ironică, tandră, parodică a unor teme delicate, existențiale, dilematice, cum ar fi erosul delirant, viața de cuplu, căutarea propriei identități într-o lume tot mai debusolată, și tocmai de aceea beoțiană și egolatră (Nick Hornby, Péter Esterházy, Martin Page). Cel mai important lucru, totuși, pentru naratorul postmodern, și implicit și pentru critic, este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
portretul, îi sunt dedicate cărți, mentoratul spiritual îi este frecvent invocat („poezia ei a fost strigatul adolescenței noastre”, declară François Mauriac). Deși nu și-a asumat feminismul, a ridicat prestigiul condiției feminine și a propagat „celălalt” punct de vedere asupra erosului, stilului de viață, implicării politice, eroismului și gloriei, operând o „schimbare de sex” în modelul literar de la 1900. Trăindu-și, ca Proust, în recluziune și suferințe nevralgice ultimul deceniu de viață, locuința ei rămâne centru de pelerinaj. La 5 mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent senzitiva, erosul reprimat al unei călugărițe aproape adolescente, iubind un pictor de icoane. La Nouvelle espérance, în a cărei protagonista, Sabine de Fontenay, s-au detectat note autobiografice, si La Domination, portretizând în scriitorul Antoine Arnauld pe Maurice Barrès, prezintă ipostazele feminină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Citesc pe chipul milei Tale ciuda/Că-Ți sunt mai om decât mi-ești Dumnezeu”. Frecvent însă, angoasa, sentimentul părăsirii sau al finitudinii sunt deturnate spre formele ludicului. Tristis amor, Telefon, Romantic, Ispita clipei, Bărbat învins, Spovedania unui copil al Erosului nostru și multe alte piese din ciclul De-amor și de-amar (joc de cuvinte mizând pe rezonanțele etimologice ale celui de-al doilea termen) sunt elegii erotice convertite, disimulate prin prozodii sprințare și prozaizări voite: „Noi ne iubim în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
o sfidare a „bunelor moravuri” din lumea literară. Tot în pagina întâi se publică din Emil Isac Două versuri. Femeia prețioasă, o antologabilă tratare livrescă a iubirii ca poem, în care Shakespeare, Byron și Heine sunt invocați spre a defini erosul vampiric, delirant și pervers. Și din Ion Minulescu se reproduce, în deschiderea numărului 4, Romanța unui rege asiatic, o badinerie cu recuzită macabră, pe motivul amorului sadic criptat în statuile feminine dintr-un parc, văzute ca „o sută de poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie inhibate, fie exhibate, plăcerile erosului sunt mereu însoțite de un discurs cultural întemeietor. Oricât de extreme, gesturile legate de controlul sexualității sunt însoțite de o narațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin eroism ascetic, fie prin rafinament estetic) ține de specificul uman al abordării erosului. Genealogia lui Foucault pleacă de la constatarea caracterului problematic al sexualității pentru subiectul european. Fie inhibate, fie exhibate, plăcerile erosului sunt mereu însoțite de un discurs cultural întemeietor. Oricât de extreme, gesturile legate de controlul sexualității sunt însoțite de o narațiune justificativă, când nu direct de o confesiune. Spre deosebire de societățile arhaice din alte emisfere, interdicțiile care-i delimitează sfera nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însoțite de un discurs cultural întemeietor. Oricât de extreme, gesturile legate de controlul sexualității sunt însoțite de o narațiune justificativă, când nu direct de o confesiune. Spre deosebire de societățile arhaice din alte emisfere, interdicțiile care-i delimitează sfera nu fac din eros un subiect cu totul tabu pentru europeni. Chiar și atunci când este îngropat (precum soarta nebunului sau a criminalilor) în tăcerea burgheză, subiectul eros stârnește anxietăți și solicită confesiunea. Convingerea lui Michel Foucault este că nici o configurație etică nu poate elimina
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de o confesiune. Spre deosebire de societățile arhaice din alte emisfere, interdicțiile care-i delimitează sfera nu fac din eros un subiect cu totul tabu pentru europeni. Chiar și atunci când este îngropat (precum soarta nebunului sau a criminalilor) în tăcerea burgheză, subiectul eros stârnește anxietăți și solicită confesiunea. Convingerea lui Michel Foucault este că nici o configurație etică nu poate elimina complet memoria secolelor lungi de cultură creștină în istoria bătrânului continent. Acestea au învestit statura civică a omului european cu un număr critic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologie" Totuși, abstinența nu primește justificări metafizice sau teologice, cum se va întâmpla în creștinism. De asemenea, eșecul sexualității nu este tematizat în orizontul modern (cu rădăcini creștine) al problematicii alterității. Noțiunea de „păcat trupesc” nu își face încă apariția, erosul fiind dezbătut într-un cadru dominat de referința la natura naturata (adesea personificată). Interdicțiile sau invitația la asceză nu sunt scrise pe o tablă a legii divine. Autoritatea supremă și nemijlocită a unui Dumnezeu personal are ca substitut, în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
peux). Unitatea lumii este filtrată transcendental în acest trup invizibil, gazdă a tuturor percepțiilor, văl invizibil care înmănunchează suma de puteri elementare ale corpului organic. De aceea, moartea corpului fizic nu invalidează supraviețuirea invizibilă a trupului subiectiv. Viața embrionară și erosul muttc "Viața embrionară și erosul mut" Poziția lui Michel Henry nu este reductibilă la un set de propoziții teoretice. Plecând de la fenomenologia vieții putem formula principiile critice ale unei filozofii a culturii, privită ca mod elementar de expresie a înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
transcendental în acest trup invizibil, gazdă a tuturor percepțiilor, văl invizibil care înmănunchează suma de puteri elementare ale corpului organic. De aceea, moartea corpului fizic nu invalidează supraviețuirea invizibilă a trupului subiectiv. Viața embrionară și erosul muttc "Viața embrionară și erosul mut" Poziția lui Michel Henry nu este reductibilă la un set de propoziții teoretice. Plecând de la fenomenologia vieții putem formula principiile critice ale unei filozofii a culturii, privită ca mod elementar de expresie a înțelegerii de sine a omului. Ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rațiunea practică. În termenii lui Henry, inteligența Vieții adevărate nu e mecanică, iar adevărata cunoaștere (connaissance) implică o naștere (naissance) suprem paradoxală, în care trupul uman realizează coincidența perfectă dintre „bucurie” și „suferință”1. Pentru modernii târzii, cunoașterea - ca și erosul - este un instrument al puterii, al controlului, al dominației. Prin urmare, adevărul „tehnoștiinței” a devenit o funcție a profitului economic, pentru care o imensă industrie de fantasme ale nemuririi hrănește, pe două continente privilegiate, aceleași clase de stăpâni și sclavi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o teamă difuză îi contaminează pe cei mai „inocenți” (adică pe cei neobișnuiți cu obișnuitul, pentru care angoasa poartă numele de pudoare sau rușine). „Monstruoasa contradicție” dintre spirit și sex e dublată, așadar, de angoasa de posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul echivocului dacă nu din plăcerea ascunsă în gustul așteptării și în promisiunile noutății? În cazul întâlnirii erotice genuine, „un amestec de atracție și repulsie în fața necunoscutului” generează vertijul anxietății 1, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al fantasmelor. „Celălalt” nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect și fără angoasă - căci corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al fantasmelor. „Celălalt” nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect și fără angoasă - căci corpul organic știe ce vrea și ce-i poate pielea - erosul degradat prin prostituție conferă corpurilor obiective o anumită invizibilitate. Este vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect și fără angoasă - căci corpul organic știe ce vrea și ce-i poate pielea - erosul degradat prin prostituție conferă corpurilor obiective o anumită invizibilitate. Este vorba despre o invizibilitate obținută prin camuflaj, iar nu prin transparență. Cinismul erotismului contemporan e direct proporțional cu refuzul noutății pe care o poate da numai experiența Vieții, tăinuită în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul la unicitate nu mai contează. Microbii poftei insidioase omoară visele aerisite ale oricărei purități. Proximitatea dobândită printr-un ieftin rapt comercial coincide cu maxima distanțare de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o trăsătură care o face iubită, în înfățișarea ei înfricoșătoare, arătată prin cele potrivnice frumuseții trupești”. Dimensiunea „înfricoșătoare” a acestui tip de fenomenalitate nu are nimic grotesc sau repugnabil. Acest atribut semnalizează doar necesara distanță prin care frumusețea dumnezeiască, spre deosebire de erosul căzut, se sustrage unei aproprieri vulgare, grăbite, indisciplinate. Impuritățile cu care se naște dorul după frumusețea fizică a celuilalt nu-și mai au locul. Ceea ce atrage în frumusețea divină nu este promisiunea posesiei violente și autiste. Prin deschiderea treptată față de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]