649 matches
-
crezi că aș putea să-mi fac cercetările dacă acolo nu pot să merg, dincolo nu am voie și tot așa mai departe. E vorba totuși de o anchetă. Ce anchetă? Nu pot să-ți spun, încercă Toma să se eschiveze. Deci am bănuit eu bine. Mă miram eu cum de ai venit aici în capătul ăsta de lume în concediu. Chiar sunt în concediu, o asigură el, crede-mă! Și cu ancheta cum rămâne? Știam că în concediu oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o distanță mai mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu țipe de frică când simți pe umăr o atingere ușoară. Se lăsă brusc la pământ, pregătindu-se să se rostogolească într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede seama că Moș Calistrat era din nou lângă el. Se întorsese tăcut și acum îl strângea cu putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
meșterul care îl învață pe tânărul ucenic tainele meseriei sau, cel puțin, asta încerca el să facă. Cristian însă nu se arăta de loc dornic să fie inițiat. Ori de câte ori Calistrat aducea vorba de vâlvă ori de îndatoririle paznicilor, el se eschiva, spunând că mai este timp pentru asta. Timpul însă se scurgea foarte repede, își prelungise concediul cât putuse de mult însă, ziua când trebuia să se întoarcă acasă se apropia implacabil. Constatase că nu se dădea dus din Baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pot studia. Ți-am zis să ieși la înviorare și tu continui să dormi? Cine ești tu ca să-mi spui ce trebuie să fac? Sunt coșmarul tău de aici, spuse el încercând să-și înfigă mâna în capul meu. Am eschivat dându-mă după unul din paturile etajate care erau peste tot în încăpere și când a ajuns suficient de aproape de mine, l-am lovit fără se ezit... un pumn și încă unul și încă unul... Era cât o casă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Eu alergam fără să-mi pese. Nu eram pe pământ în acele momente. Pașii mă purtau într-un zbor nefiresc. Ea rămânea tot mai în urmă așa că a trebuit să încetinesc lăsând-o să creadă că mă va prinde, apoi eschivând, mi-am schimbat brusc direcția. Îi scăpasem chiar de sub nas și râdeam mândru de mine. Dă-mi picsssul înapoi Gonzalesssss!... îmi striga tânguitor, supărată un pic atât cât să se poată alinta copilărește. Eu scuturam din cap și-i răspundeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine antrenat și pumnii mei nu reușeau decât să-l enerveze mai mult. Eu aveam avantajul reacției din scurt. El se mișca mai greoi și veni momentul în care l-am simțit dezechilibrat, lăsat cu toată greutatea pe pumn. Am eschivat ușor, apoi i-am măturat piciorul din față trimițându-l, cât era el de mare, cu fundul de pământ. Aș fi putut să profit de avantaj, să-i stâlcesc mutra cu un genunchi din cădere, așa cum obișnuiam când mă băteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar fi aflat la bord. nu ar fi existat bruiaj pentru a o deruta pe Leej. Ea ar fi prevăzut atacul din vreme și nava ar fi scăpat. În același fel, și flota lui Enro, cu prezicătorii săi, se vor eschiva de primul șoc. Și poate că prezicerile vor fi atât de precise încât flota va putea continua spre Venus. Se putea ca sistemul de apărare în întregime, oricât de minunat ar fi, să rămână fără valoare. Construindu-și roboții, venusienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi bine că s-a eschivat să ne invite! - Avea o scuză plauzibilă: scutura casa. Acum este totul aranjat, după spusele lui madame Pitpalac. În definitiv, o putem lua pe Lidia la plimbare, dacă îi face plăcere. - Ce umilință, să depinzi de plăcerea acelei fete stupide
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la fel de bine ca mine, că nu pot avea probleme așa de ușor căpitane. Ar fi mai bine să jucăm cu cărțile pe față amândoi, nu crezi? Ceva nu e în regulă cu solicitarea asta. O simt. Trebuie neapărat să mă eschivez într-un fel sau altul. Ce cărți joci oare, preaonorabile? Oare chiar ești mai mult decât un om onorabil? Sau e doar o titulatură? gândi sarcastic Birmaq. - Ceea ce admir la tine, este caracterul tău, reluă Poha. Se îndreptă spre birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
departe gîndul autorului și plăsmuiesc lumi noi de idei, utilizîndu-i doar ca punct de plecare și pretext. Criticul acesta încetează de a fi un maniac care distribuie gloria și nemurirea sau un scriitor constrîns să-și exercite fantezia ca să-și eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o anumită incertitudine. Câteodată el avea sentimentul ciudat că fata i-ar fi ascuns ceva și ar fi menținut astfel între ei un fel de obstacol, care-i împiedica să se apropie mai mult. O vreme, ea păruse să se eschiveze și schimbase cu viclenie vorba, atunci când el încercase să afle mai multe în legătură cu ea. Acest lucru îi dăduse mult de gândit, fiindcă nu reușea să-i găsească nici un fel de explicație logică. Și în anul al doilea, întâlnirile lor aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uriașe aplicate asupra mea. — Care-ți place mai tare, draga mea? mă întrebase ea o dată, cu ochii lărgiți și o expresie inocentă, în vreme ce stăteam în fața unei vitrine de la Harry Winston, plină cu inele cu diamante. — A, toate sunt frumoase, mă eschivasem eu, fiindcă nu mă simțeam deloc confortabil. — Ei, presupun că nu contează, de vreme ce Randall a moștenit inelul bunicii lui, care are un diamant de patru carate... e foarte frumos și nu mai există altul la fel în toată lumea. Îhî, răspunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în mijlocul unei poteci ce ducea spre curtea unei căsuțe dărăpănate și-i ținea la respect, parându-le loviturile cu „distrugătorul de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se eschiva printr-un joc de picioare formidabil când în lateral, când înainte și-napoi. Pachuco, cu o mutră năucă, își frământa între degete însemnele religioase de la gât. — Bleichert, alarmă de gradul trei! Am intervenit în forță, lovind cu bastonul în dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Metoda lui de antrenament consta în runde a câte patru minute cu semigrei deșirați, împrumutați de la sala de sport de pe Main Street, iar stilul lui de luptă era de a se arunca tot timpul în atac. Se ghemuia când înainta, eschivând de fiecare dată din trunchi, iar directele lui erau surprinzător de puternice. Nu țintea la cap și nici nu se ferea, așa cum m-aș fi așteptat, iar când trimitea croșee la stomac, îi simțeam loviturile de la douăzeci de metri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu. Fisk mi-a fixat proteza în gură. Apoi a bătut gongul și totul s-a terminat, deși urma abia începutul. Blanchard s-a năpustit asupra mea. L-am întâmpinat în mijlocul ringului cu o combinație de două directe, în timp ce el eschiva, ferindu-și capul. Directele mele nu și-au atins ținta, iar eu m-am deplasat întruna spre stânga, fără a-i contracara în vreun fel loviturile, sperând că o să-l prind descoperit, ca să-i plasez una cu dreapta. Prima lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fără a-i contracara în vreun fel loviturile, sperând că o să-l prind descoperit, ca să-i plasez una cu dreapta. Prima lovitură care m-a atins a fost un croșeu de stânga la corp. Am văzut-o venind și am eschivat spre interior, răspunzând cu o stângă scurtă la figură. Croșeul lui Blanchard mi-a șters spinarea. A fost una din cele mai puternice lovituri ratate de un adversar pe care le-am simțit vreodată. Își ținea mâna dreaptă jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
destul de tare, așa că mi-am pus în valoare jocul de picioare și am început să mă învârtesc în jurul lui. Blanchard a încercat să mă-ncolțească, dar am reușit să-l țin la distanță, pistonându-i cu directe capul cu care eschiva întruna, păstrând contactul fizic mai bine din jumătate de timp și având grijă să-l lovesc mai jos, ca să nu-i sparg arcadele la cicatricele mai vechi. Îmi expedia croșee la corp, lansându-se din poziție ghemuită. Eu făceam pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un pas înapoi și mi-a vârât o stângă dureroasă sub stomac. Lovitura m-a secat la lingurică și m-am retras, pregătindu-mă să-mi reiau jocul de picioare. Am atins corzile și am ridicat garda, dar înainte de a eschiva în laterală și de-a fugi, am încasat o serie scurtă la rinichi. Mi-am lăsat garda jos și croșeul de stânga al lui Blanchard mi s-a înfipt în bărbie. Din corzi m-am trezit aterizând în genunchi. Maxilarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cerul-gurii și am scuipat în găleată. El îmi vâră sub nas un flacon cu amoniac și îmi schimbă proteza, după care se auzi gongul. De acum se trecea la prudență maximă - specialitatea mea. În următoarele patru runde am dansat, am eschivat, am expediat directe de la distanță, profitând de alonja mea, și nu i-am permis lui Blanchard să mă prindă în clinci sau să mă înghesuie în corzi. Mi-am fixat un singur obiectiv - arcadele lui cu urme mai vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a hotărât să plece din azil”. Simțeam că Domnul Andrei nu-mi spusese totul. L-am strâns de braț și l-am scuturat. „Îmi ascunzi ceva, hai, dă-i drumul”. „Ce să vă ascund, domnule sculptor?” încercă el să se eschiveze, dar fără prea multă convingere, fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o astfel de nuntă visase și Susan din totdeauna. Dar, acum, femeia s-ar fi mulțumit cu orice fel de nuntă. Susan deschisese subiectul căsătoriei de vreo două ori în ultimele luni, dar Nick reușise de fiecare dată să se eschiveze, spunând că nu-și puteau permite o nuntă fiindcă piața imobiliară era în cădere și el nu câștiga prea mult din comisioane. Iar Nick adăugase că banii puțini pe care îi obținea Susan datorită slujbei cu jumătate de normă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și, dintr-odată, s-a simțit cuprinsă de dorința de a vorbi cu el, de a-i auzi vocea cu timbru dulce, care spera s-o calmeze. —Alo? — Bună, drăguța mea. Fiona sunt. Ce faci? Nu mare lucru, s-a eschivat Alison. Una-alta prin casă. —Of, nu-mi aduce aminte. Coșul nostru de rufe murdare stă să explodeze, dar nici mie și nici lui David parcă nu ne vine să ne ocupăm de chestia asta. —Luca nici măcar nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici un dram din demnitatea personală. I se respectau până și capriciile. Nici Etherege, nici Cibber, nici Congreve, nici Vanburgh n-ar fi putut vârî un asemenea personaj În comediile lor; căci el nu era niciodată amenințat de ridicol. S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-a apărat cu ajutorul spiritului - scut și suliță deopotrivă - care preschimba apărarea În atac. Bărbații cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia lui Brummell asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îngaim, printre suspine: — Și cu Adrian ce s-a întâmplat? — N-aș fi crezut că dispariția sa te va afecta atât de tare! I-am trântit un ghiont cu pumnul în umăr pe care nici măcar n-a încercat să-l eschiveze, știind bine că-l merita. — Papa Adrian ne-a părăsit cu două luni în urmă. Se spune că a fost otrăvit. Când vestea morții sale s-a răspândit, niște necunoscuți au atârnat ghirlande pe ușa medicului său, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]