859 matches
-
an petrecut la noi. Mai ales ca să-ți împaci sufletul. Maica Zenovia se va însărcina cu dragă inimă să te ajute. Du-te s-o vezi. Nu e o poruncă, e o rugăminte..." Imaginea călugăriței, voinică și roșie la față, escortându-l pe tânărul preot cu surâs profan, se desenă în mintea fetei fără a căpăta mai multă consistență decât un cerc pe apă. "Prefer să mă gândesc singură la toate lucrurile astea. Nu o să le deranjez pe celelalte, o să respect
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
securitate și miliție,faptă criminală, dar nu a fost nimeni tras la răspundere pentru că a fost "revoluție" și probabil au fost ucise din ordine superioare, venite de la comandament. Cred că este foarte jenant, când se întâlnesc foștii combatanți care se escortau sub amenințarea pistolului în decembrie ’89 și acum pensionari, plimbându-se prin parc, pe stradă sau stând la rând la farmacii pentru primirea medicamentelor. Am avut ocazia să asist la o discuție dintre doi astfel de beligeranți și nu i-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
servi la spitale, căpitanul Crăiniceanu, atașat la Cabinetul Președinției, puse, pe furiș de el, să zidească în pivnița casei celei vechi toată frumoasa colecție de argintărie veche, precum și cea de masă, așeză lemne tăiate în fața zidului și porni cu camionul, escortați de doi soldați, pe Vicenzo, feciorul, și zidarul italian care lucraseră. Se temea de trădarea lor. La întoarcere, tot dânsul o dezgropă și o dărui lui Ionel învingătorul. evacuarea Cum spusei, lumea [își] pierduse capul, toți voiau să fugă în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Lia, unul către Frau dr. Cantacuzino și altul [către] Frau Sabina Can tacuzino. Toate conțineau același text, ordinul de internare la Herești, unde trebuia să mergem, cu mjloacele noastre, până în șapte zile. La rigoare, ne dădeau o trăsură, dar nu escortă. Pentru servitori trebuia să facem o cerere specială. De nu executam acest ordin, se întrebuința execuția forțată. Iscălit: Scheibl. De bunăvoie? Și să ne mutăm la Herești într-o casă devastată, fără mobilă, fără ferestre, cu parchetele scoase, fără mijloace
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
denunț de la un evreu că primim vizite și vorbim în pădure cu emisari veniți din București. Pe când ne întorceam acasă cu preotul, d-na Rătescu, în treacăt, ridică o scrisoare de la Costache, pe care o aruncase în iarbă când era escortată de germani și rămăsese acolo nevăzută o jumătate de oră, în trecerea lumii. Înghe țasem de spaimă gândindu-mă că descoperirea ei ar fi atras suprimarea poștei clandestine, care era singura noastră mângâiere în acele vremuri de băjenie. Administratorul plasei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Creangă; seria vizitelor se urmă după a celor două doamne. Nu tocmai vizită fu venirea părintelui Justin de la Cernica, dar o întrevedere foarte interesantă. Noi îl văzusem acolo, nu-i putusem vorbi decât foarte puțin față de soldatul german care ne escorta. Prefăcându-ne că admirăm trandafirii starițului, pe care îi miroseam și-i arătam cu degetul, îl îndemnam, pe furiș, să vină pe la noi spre vorbă mai lungă. Părintele Justin era un fost ofițer călugărit, casier la Cernica. La declarația războiului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Eram pe scara casei mele din București, privind spre stradă. Deodată, pe cerul albastru vine în zor înalt un cortegiu impună tor: un vultur colosal cu drapelul francez în cioc, înconjurat de o mulțime de vulturi mai mici care îl escortau, fiecare cu steagul țării sale, prin tre ei și vulturul român. Zburau foarte încet, lin și falnic, până ce au pierit spre apus în razele soarelui, pe un cer stră lucitor. Am tresărit din somn, inima îmi bătea strașnic. De două
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Fă-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko și am ascuns moneda sub tunică, jurându-mi să i-o înapoiez neatinsă. După ce-am ieșit pe la poarta dinspre miazănoapte a orașului, câțiva soldați m-au escortat amenințători mai bine de două mile. Am povestit totul cu sinceritate și fără vreo reținere. Până și astăzi mi-e rușine de cum a fost viața mea între șaisprezece și douăzeci și șase de ani. Adică de când am părăsit casa tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soarele a reapărut spre a ne face parcă să uităm de durerea de oase. Pentru a ajunge acasă trebuia neapărat să trecem prin Postumia; aici ne aștepta o nouă surpriză. Cam cincizeci de soldați bizantini, înarmați până-n dinți, străbăteau așezarea; escortau pe două rânduri un car acoperit pe care flutura un steag purpuriu. În urma lor veneau șase căruțe acoperite. Am apărut tocmai când trecea carul cu pricina, și un vestitor, care călărea alături, a urlat la noi: - Faceți loc mărețului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Livenza, râul care desparte ducatul Cividale de ducatul Ceneda. Ne-a ieșit înainte ducele Daufari cu o mică suită. S-a retras când am ajuns la mai puțin de o milă de hotarul cu câmpia din jurul orașului Oderzo. Ne-a escortat în continuare un pluton de vreo douăzeci de soldați romani cu platoșe și coifuri de piele, care se apărau cu scuturi dreptunghiulare de lemn pictat și sulițe cu vârfuri lungi de fier. Oderzo avea aspectul unui mare oraș așezat în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orașului, cam la o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul din Benevento, cu o mamă târfă printre strămoși. Am roșit, dar n-am fost jignit de ofensa gratuită, căci niciun longobard n-a râs. S-a încruntat din nou. - Ai trimis înapoi la Oderzo testiculele romanului care te-a escortat. De ce nu le-ai adus la mine? A alungat din jurul feței câteva muște care-l supărau. - Ai spus să așteptăm, să nu reacționăm, căci face mai mult viața fiilor noștri decât răzbunarea. Ai zis bine, căci contează mai mult viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a întors încruntat spre el, repezindu-l: - Băiete, lucrurile astea nu te privesc! Am adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru și cu o față care te-ngrozea. - Andras! am izbucnit eu. - Trădătorii! mi-a ținut isonul Gundo. VI Primejdia ne-a ocolit și pe bucata de drum spre Spina. Doar picioarele continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aburii albi ce se-nălțau din pădure, la calendele lui aprilie, cu patru cai, doi pentru mine și pentru Rotari, unul pentru bagaje și ultimul pentru Garibaldo și Ansoald, care cântăreau împreună cât un bărbat. Arialdo și Gundo ne-au escortat până la apa numită Tagliamento, unde și-au luat rămas-bun, amintindu-ne că la curte ne așteptau mereu familiile noastre. Ne-au urmărit până ce ne-au văzut trecuți pe celălalt mal. N-aș fi crezut niciodată, dar inima mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unui șantaj pe cinste. În zori, din oraș se înălțau flăcări enorme. Haganul a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim dezlegați și a făcut un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumbert. Rotari și-a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
crucea patriarhală cusută pe piepții tunicii. Ne-au ieșit înainte amenințători, țintuindu-ne cu lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am fost escortați înăuntrul zidurilor, și acolo alții ne-au arătat unde era cazat Grasulf. Palatul ducal era pe jumătate dărâmat, și în aceeași stare se aflau cea mai mare parte dintre case, biserici și mănăstiri. Aerul era încă impregnat de mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a orașului, unde se negociau afacerile. Imediat după piață urma Forul lui Constantin, cel mai vechi, trecându-se pe sub un arc mare de piatră pe care erau fixate două mâini de bronz enorme. Callisto mi-a spus că, în timp ce erau escortați spre supliciu, condamnații puteau fi grațiați numai înainte de a depăși acel arc. În fine, iată-ne ajunși în piața Augusteon, în fața porților de bronz ale clădirii imperiale numite Palatul Sacru sau Magnaura. Era mai curând un oraș în interiorul orașului decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a ivit episcopul în odăjdiile lui sfinte și cu crucea de lemn; în urma lui se vedeau cam vreo sută de oameni, ai bisericii și mireni, și douăsprezece care. Carele au fost sechestrate, și Rotari a ordonat câtorva longobarzi să-i escorteze pe espicop și pe ai săi până la țărmul mării. N-am mai stat pe gânduri. Am dat foc la porți, catapultând bulgări incandescenți de păcură și cânepă care au aprins și glacisurile și casele din imediata apropiere a zidurilor. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pergamentul și i l-a înmânat lui Isacco Platone, care l-a parcurs la iuțeală și fără interes. Din întuneric, Andras a șoptit: - Știam și lucrul ăsta, numai că Heraclion nu este aici să te ocrotescă. În zori ne-au escortat până la un vas cu marinari corsicani. Unde am avut surpriza să ne reîntâlnim cu cardinalul Adeodato. Care mi-a spus: - Vreau să vin cu voi. Aceasta a fost ultima dorință a papei Onoriu și prima dorință a lui Severino. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însuși ne-a turnat apă să ne spălăm mâinile și, în cele din urmă, în așteptarea bucatelor, m-a întrebat: - Cine ești, frate? Ce anume te-a adus la noi? După haine, pari a fi o persoană importantă, ai drept escortă un tânăr nobil, iar privirea și gesturile tale sunt ale cuiva obișnuit să poruncească. Firește, dacă nu vrei să-mi răspunzi, nu-mi răspunde. Amândoi sunteți daruri de la Dumnezeu. Era un bărbat de etatea mea, sau cel puțin așa mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pitea. După ce am trecut pe la Amos, am revenit la curte. Pe când străbăteam culoarul ce ducea la odaia de lucru a Gailei, iată-l pe Rotari, care mi s-a postat în față. Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o pe soțioara ta să-ți mărturisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și le-au depus în lada așezată pe un car pitit de noi în spatele absidei bisericii. După care au golit peste trupuri sacii de pământ ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub aripa clanului Oda. Curând, primi În Mino un domeniu de patru mii de kan-i. Mai mult, Întrucât shogunul și oamenii săi erau acum la clanul Asai, Nobunaga trimise un număr de oameni sub comanda lui Mitsuhide pentru a-i escorta la Castelul Gifu. Nobunaga se prezentă personal la granița provinciei ca să-l salute pe shogun, care, În alte provincii, fusese tratat ca un om care aduce doar necazuri. La poarta castelului, luă hamurile de la calul shogunului și Îl trată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un loc mai bun: un sat cu numele de Nagahama. Primind permisiunea lui Nobunaga, Începu imediat lucrările de construcție. În primăvară, fortul cu pereți albi, zidurile solide și porțile de fier erau terminate. Hachisuka Hikoemon primise sarcina de a le escorta pe soția și pe mama lui Hideyoshi din Sunomata și sosi din Nagara la câteva zile după ce Nene primise scrisoarea lui Hideyoshi. Nene și soacra ei fură transportate În palanchine lăcuite, cu o escortă constând dintr-o sută de servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu faima anterioară a lui Shikanosuke. În partea cea mai fierbinte din Luna a Șaptea, Shikanosuke - care părea să nu dea nici o atenție gurii lumii - fu condus, Împreună cu familia și cu vasalii lui, În noul său castel din Suo. Îi escortau câteva sute de soldați ai clanului Mori, care acționau, oficial, ca ghizi, dar, În realitate, nu erau decât gărzi. Shikanosuke era ca un tigru capturat, care Încă mai putea oricând să devină violent. Înainte de a-l Închide În cușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]