699 matches
-
Mihai Zamfir demontează mitul comunist la trei nivele revelatoare: al istoriei, al limbii, al creației artistice. Să le examinăm pe rînd, în ordinea indicată mai sus care ni se pare logică, desi alta decît cea a tratării lor în economia eseistica a cărții de care ne ocupăm. Sub unghiul istoriei, fascismul și comunismul au o origine comună. Pentru a o probă, autorul ne invită la un excurs pe tema Revoluției franceze, cînd clasa burgheza n-a repurtat, așa cum s-ar părea
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
Z. Ornea Felix Aderca a fost o prezență atotcuprinzătoare în peisajul vieții literare interbelice. S-a conturat drept un scriitor total, manifestîndu-se absolut în toate genurile literare, plus animator principal al cenaclului Sburătorul. A scris poezie, proza, dramaturgie, eseistica, publicistica, critică literară (lui, împreună cu N. Davidescu și Fundoianu, datorîndu-se impunerea lui Arghezi, înainte de debutul din 1927 cu Cuvinte potrivite, drept cel mai mare poet român după Eminescu), a luat interviuri vestite, adunate apoi în Mărturia unei generații, s-a
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
de proze scurte intitulat Doar niște fantome Nichts als Gespenster ( Fischer Verlag). Imediat după lansare a avut cronici elogioase și a urcat în fruntea topului întocmit de "Der Spiegel". Recomandate călduros de către cronicarii literari sînt și alte scrieri ( aparținînd beletristicii ori eseisticii) care rămîn tangente la actualitatea politică. Între acestea, frumosul eseu al lui Rudiger Safranski, în care autorul, obișnuit să opereze cu categorii filozofice și morale, se întreabă de cîtă globalizare avem nevoie sau... putem suporta. Paginile cărții transgresează însă tema
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
adunată într-un singur tom, imprimat pe hîrtie biblia (foiță de țigară). E, poate, mai adecvat, acum, la reluarea ediției, să poarte numele de Opere, sub acest titlu generic urmînd să fie publicate și celelalte compartimente ale creației sale (teatrul, eseistica, tălmăcirile și corespondența). Și să nu uit încă un fapt. Prima ediție inaugurată, la Editura Eminescu, avea ca redactor pe d-na Doina Uricariu. Acum reluarea ei se produce la editura aceleiași stimate doamne, Du Style. Voi reveni mai tîrziu
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
binele ei, adîncă, cum adînc este și răul, dar este și ușoară, ca un zîmbet ascuns în lumină, mereu". Petru Creția și-a onorat cu largă disponibilitate toate domeniile abordate, de la poezie la traduceri și de la editarea volumelor eminesciene la eseistică. Scrierile lui pot sta sub "deviza celor trei L" (Licht, Liebe, Leben!) din care Herder a creat un celebru slogan moral. "Lumină, Dragoste, Viață!" sînt adevărate repere și merită a fi scrise cu majusculă, ca semn al desăvîrșirii spirituale.
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
posibile) a celui mai nestatornic dintre genurile literare. Aproape orice plecare în străinătate, în special în zona franceză, avea ca rezultat o sistematică a prozei sau a poeziei. Cărțile scrise în această perioadă de frenezie taxonomică sînt citite azi ca eseistică de bună calitate, elegantă și ermetică pe alocuri. Rămîne de văzut cît au contribuit ele la clarificarea cu adevărat a liniilor tabloului poetic românesc. Și iată că azi dăm peste o carte nouă despre poezie, a cărei concepție trădează însă
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
se bate" pentru a-l impune și pentru a valida practica literară adiacentă și care, mai mult, se simte "obligat" de a-i "inventa o tradiție pre și post"? Și nu oricum, nu ca vreo alternativă sau cu titlu de eseistică personală, ci convins de adevărul său unic. Marin Mincu e întotdeauna nefiresc de convins de tot ceea ce spune, afirmațiile sale sînt apodictice. De exemplu: "Adrian Popescu rămîne exclusiv neomanierist, Petru Romoșan e fundamental textualist, iar Paul Daian este în mod
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
bogată în intuiții și definiții. Iată motivul pentru care Antonio Patraș nu va putea fi niciodată un cronicar exigent al actualității editoriale. Pierderea într-o parte este însă compensată de un câștig important în alte direcții, a istoriei literare și eseisticii. Pe acest teren, el își confirmă acum, pe deplin, resursele și achizițiile culturale. Parte a unui proiect mai amplu, dedicat literaturii scrise de critici, volumul despre Ibrăileanu este în esență un volum despre Adela sa romanescă. Al treilea capitol, cel
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
de vioiciune, ironie și umor. Sunt aduși în scenă Dosoftei, Ureche, Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior etc. și invocați fără ostentație, ca într-un banchet "omeric", Cincinatus, Brutus, Pascal, Rabelais, Malherbe, Moličre, Schiller, Champollion, Victor Cousin, Buffon. O eseistică pe cât de bine consolidată, pe atât de savuroasă. La aceeași bună înălțime se situează eseul narativ și memorialistic Studie moldovană, unde "suvenirurile" inocente induc fundamentul pentru o adevărata propășire. A doua contribuție de efect dăinuitor îl reprezintă paginile memorialistice, Amintiri
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate recentă a eseisticii din ce în ce mai lejeră terminologic și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât cele devenite, la noi, adevărate obiecte de venerație, alte direcții de
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
specializat în publicații franțuzești cu nume sonore, bine cunoscute din auzite cititorului român, care acum are însă prilejul să se convingă pe cont propriu de meritul reputațiilor cu pricina. Unul dintre aceste nume este Paul Valéry, din a cărui opera eseistica Marius Ghica a tradus și îngrjit volumul Eseuri aproape politice. Sînt texte preluate din primul tom al ediției Oeuvres, apărut la Gallimard în 1975, la care editorul român a adăugat, în chip de prolog și epilog, două eseuri speciale, pentru că
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
și afectuoase deopotrivă. Pe fiecare pagină se simte poetul, uneori într-un mod foarte plăcut, alteori stingheritor, în măsura în care te face să te întrebi cît de frumos ar fi putut fi puse laolată aceleași idei într-un poem, în vreme ce în varianta eseistica ele par mai curînd banale, dincolo de emfaza cu care sînt enunțate. Cazul cel mai elocvent, după părerea mea, este cel al textelor strict ocazionale incluse în volum, cum ar fi un cuvînt rostit de Valéry la decernarea solemnă a premiilor
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
în acest liceu, ca profesor, slujind catedra patru ani. Până când pleacă la Universitatea din Cluj. în 1959, este chemat la Facultatea de Filologie din Iași, oraș în care se statornicește pentru toată viața. în vremea studenției, colaborează asiduu, cu poezie, eseistică, proză, traduceri - la mai multe reviste ("Decalogul", "Meșterul Manole", "Curentul literar", "Albatros", "Tribuna", din Brașov, "Pagini literare", din Turda, "Revista Fundațiilor Regale", "Voința Transilvaniei", "Vestul" din Timișoara etc.). Trec anii în șir fără să mai publice literatură. Debutul editorial îl
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
critică și teorie literară, una din ele - Metapoetică. Prolegomene, Ed. Univers, 1983 - primește Premiul "B. P. Hasdeu" al Academiei, face multe traduceri, predilect, poezie din literaturile hispanice și franceză. După 1990, Al. Husar, efectiv, "explodează": câte o carte pe an. Eseistică, poezie, lucrări de filosofia artelor și estetică, proză memorialistică. Dovadă certă că multe texte au stat la sertar. Mărturisirile sale sunt limpezitoare. De pildă, la Târgul de Carte de la București, cu prilejul lansării volumului Anti-Gog, a povestit cum a păstrat
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec” el atrage atenția asupra faptului că „poporul românesc reprezintă (...) o seminție care, în toate formele vieții, manifestă omogenitatea cea mai strictă, o perfectă unitate etnică, lingvistică, spirituală”. Întreaga sa eseistică este o vastă călătorie cărturărească, ea urmărind „Ridicarea la izvoare, permanența mitului, integrarea omului în univers, corespondența directă dintre om și lume” („Spiritul munților”). Dramaturgia lui Dan Botta, „Comedia fantasmelor”, „Alkertis”, „Deliana”, „Soarele și luna”, „Sărmanul Dionis”, este greu de
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?<br> Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și pӧesc), eseistică (cu accente de filosofia culturii ce aduc aminte de Mircea Eliade), teatru (asemănător cu acela de mai târziu al lui Radu Stanca), toate converg sub aceeași cupolă, având o structură „mediană”. Ca traducător, în 1956, Dan Botta a dat o
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
pentru a descoperi antidotul convenției (care nu altceva decât o altă convenție, evident). În clipa în care romanul - textul literar, de fapt, în general - emite pretenția de globalizare, ca să-i zicem așa, de înglobare a întregii literaturi, culturi, istorii, psihologii, eseistici etc., el se depășește pe sine. În Modernism avem de-a face mai mult cu descoperirea că acest lucru este posibil. Titanii Modernismului - Eliot și Joyce - sunt în fond două cazuri izolate. Ei dau ideea demolării convențiilor (limbaj, cronologie), dar
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
George și acesta sună aparent prolix, dar definește cît se poate de exact substanța volumului) este ( încă) o carte definitorie pentru eseistica și publicistica scriitorului. Autorul reia o formulă consacrată deja de cărțile sale anterioare (un amestec de confesiune și eseistică, pe alocuri justițiară, menită să clarifice definitiv anumite aspecte sau să pună punct unor schimburi de replici) pentru a-și expune punctul de vedere în chestiuni dintre cele mai diverse ( bombardamentele americane asupra Bucureștiului din vara anului 1944, literatura română
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
așa cum apare ea în romanul lui Mircea Cărtărescu, Orbitor), uitînd că un roman nu este un studiu de istorie ci o operă de ficțiune care își poate permite unele abateri de la realitatea pură și nudă. În multe privințe exemplar pentru eseistica polemică a lui Alexandru George este studiul După vreo douăzeci de ani și, în cadrul acestuia, rîndurile care se referă la Constantin Noica: "M-am mărginit să-i critic încercarea sa aberantă de a valorifica pe Eminescu ( Necesitatea unei valorificări, 1977
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
sale literare reflectă aceeași trăire directă și febrilă, un fel de declarații depoziții, la justiție, în fața tribunalului și a istoriei, unde trebuie să spui adevărul, sau unde se află adevărul și unde trebuie declarat, fără ascunzișuri și ipocrizie. în domeniul eseisticii, Mircea Eliade îndeplinește două funcțiuni culturale: informează și formează publicul, îl educă intelectualicește... E un mare profesor, de talia lui Tudor Vianu, G. Călinescu... Mircea Eliade a lărgit imens orizontul cultural românesc. A devenit un reputat erudit și om de
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
a le trece în revistă pe câteva dintre ele în capitolul al doilea, și ultimul de altfel, al cărții). Dacă-i adăugăm și subtitlul, Un an din viața Iui Leon W., devine destul de limpede de ce. Preocupată fiind de latura morală, eseisticii lui Mihăieș îi lipsește moralismul păgubos. Într-un anume sens, toate cărțile lui (iar Despre doliu nu face excepție) amintesc de cele ale lui Lucian Raicu sau Livius Ciocârlie. Ca și aceștia, nici el nu vine, în critica literară, cu
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
sa altminteri impecabilă, când ajunge să considere jurnalul lui Steinhardt ca fiind nimic mai mult decât un gest „penibil” și „regret că trebuie s-o spun, chiar dezgustă tor”...? Greșește, totuși, criticul nostru cel mai cunoscut în Europa, atunci când plasează eseistica și jurnalul lui Steinhardt sub semnul modelului și filosofiei de la Păltiniș. Biografic, da, într-adevă r, Noica a contribuit din plin la „renașterea” întru credință a fostului său coleg de lot. Estetic, filosofic și politic, însă, discutăm de o cu totul
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
critică evidentă nu taie ca bisturiul, ci așază în oglinzi fidele și multiple fețele literaturii. Perspectiva nu e obligatoriu estetică. E mai degrabă filosofică, fiecare text conține o mică filosofie despre viață, cărți, lectură, trecut, prezent, bătrînețe, moarte, de aceea eseistica pare să i se potrivească mai bine Irinei Petraș decît critica (stricto sensu) literară. Practicînd o critică empatică și confesivă, sedusă de ideea de scris, de poezia cuvintelor, e impresionată mai ales de umanitatea din spatele constructelor, de dincolo de expresivitate, de
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
Tudorel Urian Pu}ini dintre scriitorii români de azi s-ar încumeta să se măsoare cu Ruxandra Cesereanu în privința productivității editoriale. De la revoluție încoace, autoarea din Cluj a publicat nu mai puțin de douăzeci de volume de poezie, proză și eseistică, dezvăluind o paletă de preocupări surprinzător de largă. O astfel de autoare capabilă să treacă fără emoții de la crimele gulagului la mărturisirea curajoasă a propriilor obsesii sexuale și de la onirism la analiza rece, științifică, a revoluției (sau, mă rog, ce
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
ierarhiile ei neciuntite, din mărturisiri publicate abia la ani distanță. Sînt, într-o carte subțire, trecută prin viața atîtor volume de cărți, care închid atîta volum de viață, amănunte puzderie, ce strîng paragrafele, lăsînd totuși loc de cîte-un crîmpei de eseistică bună, într-o analiză lipită, ca o mesadă, pe text. O lucrare de detaliu cu aplecare spre sinteză, spre-a vedea ce pot ascunde doamnele, indiferent de nume, pe foi dosite în sipet. La sfîrșit, rămîn cîteva lucruri sigure, paradigmatice
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]