749 matches
-
Daniel Vighi, în Lumea de la 1848, propune o lectură binară asupra epocii pașoptiste”, Gabriel Chifu - „Cartea Poves tirile lui Cesar Leofu (...) este tributară esteticii ambiguității”. 15. Fără mimată pudibonderie, deci tranșantă, spiritul feminin al cronicarului literar, Daniela Sitar - Tăut, discută, eseistic,și bărbătește, cu toate consoartele de breaslă. Edificator a rămas textul despre Irina Petraș, o polivalentă scrii toare, deplin formată la Școala Clujului. Cu puține neologisme, ca în postavangarda de ieri, criticul narează următoarele: „Spiritualitatea briantă a analistei emerge fecund
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
limbă, pe atît de neglijat în lumea conceptelor: gustul. Titlul volumului e mai inspirat decît subtitlul, fiindcă în vreme ce sintagma latinească ridică tonul dezbaterii, prevestind o cercetare de severitate clasică, expresia „breviar de gastrosofie“ îl coboară, dînd cititorului impresia unei bagatele eseistice făcute în marginea unui moft: gastronomia cu pretenții de artă propriu-zisă, împreună cu alaiul de teme însoțitoare ce se desprind din ea, de la meniuri și toasturi pînă la rețete de bucătărie și campanii publicitare în slujba mîncărurilor fast-food, sau de la subînțelesurile
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
apărut în urmă cu cinci ani. Nu-i vorbă, Octavian Soviany discută pertinent placheta Domnicăi Drumea, dar defazajul nu-i ușor de trecut cu vederea. Mai ales că tonul concluziei trimite mai degrabă la verdictul tranșant, chiar dacă filtrat prin sită eseistică, decât la vreo cuvenită revizuire cincinală: Crezând că se iubește cu Revoluția, Domnica Drumea se iubește astfel de fapt, în frumoasele, foarte frumoasele sale poeme de dragoste, cu moartea, într-o acuplare disperată și convulsivă." Acum, să nu fim cârcotași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6985_a_8310]
-
omologare, probă stând rafinatele eseuri despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu, la Mircea Cărtărescu și Al. Vakulovski. Obiectul comentariului nostru este însă Avangardismul românesc, cuprinzând un studiu, o antologie de texte literare și un compendiu de manifeste, programe, texte eseistice și publicistice. Surprinzătoare este lipsa unei bibliografii explicite, de vreme ce avangarda literară românească a fost cercetată de-a lungul timpului de Nicolae Balotă, Matei Călinescu, Adrian Marino, Nicolae Manolescu, Marin Mincu, Dinu Pillat, Al. Piru, ca să nu mai vorbim de cărțile
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
o libertate de mișcare neașteptată (căci, după ani și ani, aproape că nu mai știi ce e aceea libertate de mișcare), scapi de presiunea constantă, niciodată atenuată, a anului editorial în curs și devii, pur și simplu, exact atât de „eseistic” în stil pe cât ți-ai fi dorit-o. Dar pierzi, totodată ceva, greu de spus ce anume, ceva care face ca încordarea săptămânală (de nu chiar zilnică) să nu mai pară o corvoadă, ci un beneficiu neprețuit. Articolele din Seinfeld
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje romanești, ci și printr-o acoperire (recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ; palliativo, it., palliatif, fr.) eseistică a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
și demitizare-șoc, în registru semiserios, ludic, personalizat. Atinse de aripile întrunite ale lui Vergilius, Pindar și Paul Valéry par cele patru poeme din ciclul "Anotimpurile", ceea ce nu diminuează primejdia ca poezia din Tratat să fie uneori eclipsată de narațiunea ei eseistică. Și fiindcă ambiția academică a autorului, chiar dacă formală, este vădită, nu putem trece cu vederea câteva greșeli, neintenționate sau din grabă: Salmon Rushdi, corect Salman Rushdie; oprobiu, corect oprobriu; paianuri, corect peanuri; Versacce, legatto, trovatto, corect fără dublarea consoanei finale
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
cel puțin orgolios. Să fie chiar atît de original eseul încît să nu mai fie nevoie de trimiteri, de analiză a receptării? Poate un filolog să ignore referințele (sau să se mimeze această atitudine), cuprins fiind de un inexplicabil "flux eseistic"? Pentru a căpăta cîteva răspunsuri trebuie să vedem exact ce aduce nou eseul lui Dan Mănucă. Cartea are trei părți ("cercuri", le numește autorul): Destinul, Legenda și Ființa. Titlul "Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Editura Polirom, colecția "Collegium. Litere", 1999, 288p., f.p.
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
A făcut-o Ioan Groșan însuși, luându-și subiectele din cele mai diferite medii și epoci și utilizând toate formulele literare aflate la îndemână, de la stilul indirect liber, care îi plăcea atât de mult lui Marin Preda, și până la cel eseistic, în care s-a împotmolit până la urmă, ca într-o imensă halviță, Nicolae Breban. Iar acest proteism n-a dus nici pe departe la o alienare a prozatorului. Diversitatea situațiilor literare în care el s-a instalat n-a făcut
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în lumea clasicilor cam o dată la una, două generații. În 1951 - 1952, segmentul Silvian Iosifescu (urmat apoi, pe diferite trepte, de Vicu Mândra, Valentin Silvestru
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
secătuiește de expresivitate în folos propriu. Ludic, ironic, înnobilînd prin virtuozitate și erudiție badinerii și bagatele, autorul falsului Tractat de vînătoare își creează capodopera din mai nimicul unui pretext. Pseudokinegetikos se naște din negații juxtapuse, cu liant sigur în divagația eseistică. Iar eseul fiind, în accepția lui T. Vianu "poezia ideilor", nimic nu pare mai adevărat în cazul de față. Ar mai fi de amintit, în încheiere, că și parodiștii pot găsi în Odobescu un inițiator. Pasionat de gastronomie (nu-i
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
românului. Țăranul și Kant își pun exact aceleași probleme, cu deosebire că cel din urmă le rezolva cu alta tehnică". Această din urmă observație e cel puțin la fel de exagerată că unele dintre aprecierile lui Camil Petrescu. Indiferent de aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv, cîștigată. Românul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice. Antologie, prefață, analize critice, note, dicționar, cronologie și
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
critice. Nici retorica agilă, nici "suculența" limbajului nu se pot lupta cu înfiorătoarea monotonie tematică. Peste tot dai de Cioran, de Noica sau de teoretizări ale generației '27. Variațiunile sînt abile, dar sînt pe aceeași temă, de succes. Și "curajul" eseistic nu iese din tonul vremii: caracterizări generale ale spiritului românesc. Nu în stil Noica sau Vulcănescu, în stil propriu. Dar stilul nu înseamnă mare lucru în noua ordine a criticii postdecembriste... Cum este poporul român? Au ținut s-o explice
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
piața internațională cu opere viabile. Orice editor străin cu gust ți-ar râde în nas dacă i-ai propune un astfel de text pe post de "capodoperă." Mult-lăudata valoare "documentară", supraevaluatele fragmente de "psihologie socială și morală" sunt biete accesorii eseistice fie și prin comparație cu ultrabanalul Sfârșit de veac în București al lui Ion Marin Sadoveanu. Fără să aibă pretenția vreunei "structuri secrete", acuratețea reconstituirii și varietatea tipologiei îl fac pe I. M. Sadoveanu măcar lizibil, dacă nu delectabil. Pe când
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
faptelor literare nu se îmbină mai bine cu perspectiva diacronică decât în literatura comparată, valorizându-le într-un sens creator. Literatura comparată se diferențiază astfel de teoria, istoria și critica literară, evoluând din proximitatea acestora către o fundamentare și formulare eseistică a judecății de valoare." (pag. 5) Afirmația are entuziasmul unui coup de foudre metodologic. Chioaru nu doar adoptă această artă, ci și ține sincer la ea. Îi remarcă toate calitățile și nici un neajuns, o gratulează fără a băga de seamă
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
străjuit de coloane din marmură al Hotelului Athénée Palace Hilton, reporterul României literare încearcă să afle de la „filozoful actualității”, romancierul și eseistul francez Pascal Bruckner (prezent pentru a șaptea oară în România), dacă paradoxul este doar un foarte fructuos motor eseistic care exprimă bogata experiență de viață a autorului sau o veche-nouă lege de mișcare în caruselul iubirii la început de secol XXI. Lectura Paradoxului iubirii, o colecție de eseuri „fără perdea”, dar și foarte bine documentate, nu contrazisese deloc reputația
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
este o comunicare despre comunicări, ci o sumă de comunicări despre avatarurile procesului creator, a problemelor fundamentale care-l frământă pe compozitor, toate fiind grefate pe realitățile vieții muzicale contemporane. Ideile sunt expuse într-un limbaj ce îmbină un stil eseistic elevat și discret, cu rigoarea științifică a cercetătorului obișnuit să prospecteze profunzimile cunoașterii umane. Fiecare tabletă reprezintă o provocare, o „mănușă” aruncată nu unui adversar, ci unui cititor dispus să o „ridice”, meditând asupra speculațiilor, reflecțiilor, certitudinilor, a semnelor de
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
obsedat de ratare, cum problema seducției sau a puterii, ficționalizate în romane, au pornit din propria biografie, cum a devenit opțiunea pentru roman "crima" întemeietoare a vieții sale. Nicolae Breban ne angajează, în memoriile sale, într-un detectivism biografic și eseistic pasionant. "Sensul vieții" este explicat de câteva ori în cuprinsul memoriilor, dar merită reținută una dintre variante, convergentă cu un romantism profund: sensul vieții trebuie găsit în "unitatea cu idealurile adolescenței, unitatea vie, activă, care uneori ne duce pe acel
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
inaugurarea unei serii de autor T.S Eliot, printr-un volum de Opere poetice 1909-1962, ediție bilingvă, în coordonarea Denisei Comănescu (Ed. Humanitas Fiction), primul din cele cinci preconizate, care vor dărui în limba română variata operă, deopotrivă critică și eseistică, a marelui artist (premiul Nobel, 1948). Atent concepută, cartea conține traduceri de Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Șerban Foarță @ Adriana-Carmen Racoviță, o edificatoare și erudită prefață de Ștefan Stoenescu, o cronologie alcătuită de Ioana Zirra, precum și indispensabile note
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
națiunii, nu doar un best-seller", după aprecierea, ea însăși circumstanțial reculeasă, a exegetului în discuție. Comprehensiv cu starea de spirit a înaltului prelat întemnițat, d-sa consemnează consubstanțierea religioasă a textului acestuia, care, cu toate că lipsit de "strălucirea literară și eclatanța eseistică" de care dă dovadă scriitura monahului de la Rohia, e productul unui autor capabil "să facă din memoriile sale o rugăciune intensă, sinceră și permanentă". Rugăciunea e pîrghia memoriei lui Iuliu Hossu, aptă de transfigurări ce-o configurează într-un chip
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
interminabilă cogitație filosofardă îl face pe cititor să-și piardă umorul. Experimentul filosofic durează prea mult, fie și dacă acceptăm că avem în Cocktail un roman-eseu sau un roman filosofic. Cocktail ar putea fi o imensă glumă (literară, filosofică și eseistică), întinsă pe cinci sute de pagini - pe care nu ai convingerea că ai înțeles-o în toate aluziile și consecințele ei. Nenorocirea e că, la un moment dat, cel puțin în trilogia filosofică amintită, autorul se ia în serios și
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
remarcabilă, substanțială și gravă fără a fi mohorâtă, gândită intens și scrisă impecabil, în registre diferite și consonante. Scenariul e dat de la bun început. Diferitele personaje mitologice au alocate câte un scurt capitol, câteva pagini de descripție factologică și interpretare eseistică. Într-un fel de moto puțin mai extins decât cele uzuale, parcurgem o prezentare condensată a secvenței mitologice, cu sursele ei (Homer, Hesiod); după care survine comentariul, de multe ori, atât de pasionant, încât povestea originară și inițiatoare pare să
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
se mai poate opri. Pierderea de sub control a dimensiunilor lucrării s-a produs odată cu abordarea perioadei postbelice. Motivul - explică Ion Rotaru într-o derutantă introducere - îl constituie cantitatea covârșitoare a cărților de literatură (poezie, mai ales poezie, proză, dramaturgie, memorialistică, eseistică sau/și critică) apărute în acest răstimp șperioada de după război, n.n.ț și continuând să apară, sub ochii noștri, chiar acum, vertiginos, imposibil de controlat bibliograficește." Istoricul literar este de părere că, din toată literatura română contemporană, nu prea avem
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]