536 matches
-
cele asociate cu riturile de acces Într-o anumită organizație socială. După J. La Fontaine (1985, pp. 102-103), primele marchează maturitatea (fizică, sexuală, socială), sunt obligatorii și au un caracter public. Cele de acces marchează integrarea, mai ales În societăți esoterice, sunt voluntare și au un caracter secret. În această familie ar intra riturile specifice confreriilor de războinici, societăților de vrăjitori (Mau Mau din Kenia), celor mistice (Francmasoneria, Ordinul Templierilor), celor politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
această familie ar intra riturile specifice confreriilor de războinici, societăților de vrăjitori (Mau Mau din Kenia), celor mistice (Francmasoneria, Ordinul Templierilor), celor politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau cele ale unor ocupații cu un anumit caracter esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii de artiști. Modelul binar este completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
artiști. Modelul binar este completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie de inițiere: cea legată de o „vocație mistică”, precum cea necesară intrării În corpul șamanilor. Deși structural seamănă cu inițierile prilejuite de accesul În organizații esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra” (obiecte și cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor de recunoscut. Apoi, recombinarea lor În modele și forme fantastice sau monstruoase. În sfârșit, recombinarea lor În modalități care dau un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor și Eroologia). Autorul excelează În inventarea de categorii și subcategorii, dovedind o adevărată voluptate În a scorni un vocabular luxuriant și esoteric, greu de Înțeles și de aplicat (spre exemplu: „fondul de mituri alcătuit din arhemituri, mituri genuine, arhaice, mituri netipizate (tipizate În prototipuri, tipuri, variante și invariante), neomituri, mitologumene și mitoide” - p. 4). Repetat incantatoriu, acest limbaj dă senzația unei cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul” Iliada). Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de Tomas d’Aquino (1224-1274). John Lyndgate (1370-1420) considera liniile palmare drept un semn al divinității, iar Paracelsus (1493-1541) a transformat discuția semnelor palmare în știință. Contele de Saint Germain (1710-1784), aventurier savant, a scris un text special, despre studiul esoteric al palmelor. Doctorul suedez Carl Gustav Carus (1789-1869) a utilizat știința studierii palmelor pentru casa regală. Ulterior apare și o lucrare dedicată special, semnată de un căpitan, Casimir Stanislas D’Arpentigny. El a realizat în 1839, clasificările formei mâinilor din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de aici, brățara, cordon de apărare, protecție, APARE sub forma inelului, brâului, amuletei, nu doar ca element de podoabă, ci cu valoare de simbol. Simbolul mâinilor pentru om rămâne o casă a existenței simbolice a omului, casa este un simbol esoteric (cu formă de tip pătrat (împăcarea cu el însuși, eliberat de orgolii și ambiții); cu formă de tip oval (aventura printre meandrele materiei universale); cu formă de tip rotund (legătura dintre spirit, conștient și subconștient); cu formă de tip dreptunghi
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
al lui Gustave Moreau, reprezentant al decadentismului/simbolismului francez, amândoi constituind niște repere artistice inconturnabile în epocă. Aici discursul criticului se nuanțează, delimitând ceea ce el numește "fantasticul" la Böcklin de ceea ce ar fi mai subtil decât atât la Gustave Moreau, "esotericul". Printre lucrările celebre ale acestuia o evidențiază și pe cea intitulată Salome. Arthur Verona este plasat în afara acestui concurs de subtilități, în dimensiunea "technică", de studiu de nud, fără o altă finalitate decât cea a exercițiului de virtuozitate plastică. Indiferent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își și propunea criticul, să apropie arta românească, cu plusurile și minusurile ei, de arta occidentală. "Prometheul lui Verona nu există de cât ca un studiu de nud și de contorsiune. Tot astfel și "syrena" sa, care nu are nimic esoteric, ci numai merite tehnice de transparență verzuie a apei"506. În acest ultim număr al revistei, Alexandru Bogdan-Pitești anunță că Nicolae Vermont urmează să apară în "revista literară ilustrată" L'Hémicycle a lui Pierre de Quérlon cu o reproducere, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poetice confluente. Un critic literar (Radu G. Teposu), distinge În creația poeților Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei, Liviu Ioan Stoiciu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, un cotidian prozaic și bufon. Nichita Danilov, Ion Bogdan Lefter și Mariana Codruț sunt gnomici și esoterici. Ion Stratan, Matei Vișniec, Aurel Pantea cultivă un fantezism abstract și cotidian. O criză a interiorizarii și un patos sarcastic sunt prezente În lirica lui Ion Mureșan, Mariana Marin, Marta Petreu. Se distinge și un criticism teatral, o adevărată comedie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]