620 matches
-
a romanței. În numeroasele turnee întreprinse cântă cu orchestrele „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești; cu orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor: „Banatul” (din Timișoara), Cluj și Ploiești; cu orchestrele: Ansamblului „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei, Teatrului de estradă „Ion Vasilescu”. I-au fost colegi de scenă: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Mia Braia, Iustina Baluteanu, Gică Petrescu, Petre Gusti, Emil Gavriș, Angela Moldovan, Ileana Constantinescu, Lucreția Ciobanu etc. Se stinge din viață pe 1 septembrie
Ion Luican () [Corola-website/Science/307618_a_308947]
-
că Nico, este o cântăreață română de muzică pop și vedeta de televiziune. Nico și soțul ei au un studio propriu. 1990 - A terminat Școala Populară de Artă din Ploiești și a devenit solista Teatrului Toma Caragiu din localitate, secția estrada. A cântat peste hotare cu contract: 1996-1999 - Patru ediții la rând, a obținut premiul pentru cea mai bună solista vocală la Festivalul Național al teatrelor de estrada de la Constantă. 1998 - A obținut premiul I pentru cea mai bună voce feminină
Nicoleta Matei (Nico) () [Corola-website/Science/307747_a_309076]
-
Artă din Ploiești și a devenit solista Teatrului Toma Caragiu din localitate, secția estrada. A cântat peste hotare cu contract: 1996-1999 - Patru ediții la rând, a obținut premiul pentru cea mai bună solista vocală la Festivalul Național al teatrelor de estrada de la Constantă. 1998 - A obținut premiul I pentru cea mai bună voce feminină la Festivalul "Ion Vasilescu"; 1999 - A obținut premiul al II-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia pentru piesă "Și dacă viața mea". În 1999 a
Nicoleta Matei (Nico) () [Corola-website/Science/307747_a_309076]
-
Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia (1963), acesta cunoaște o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste. În perioada 1952-1956 face parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 trece la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”. În 1967, ca actor, joacă în musicalul "Groapa" în rolul cântărețului Zavaidoc. În 1962 înregistrează primele sale materiale la casa de discuri Electrecord, sub acompaniamentul orchestrei dirijate
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
muzică Florin Bogardo) a fost interpretat de actorii Oana Sârbu și Ștefan Bănică Junior. Liedul „Tu m-ai uitat” al lui George Enescu a fost interpretat de solista Cornelia Pop. Scenele de balet au fost executate de echipa Teatrului de Estradă „Constantin Tănase”, coregrafia fiind realizată de maestrul de balet Nety Păunescu. Redactor muzical a fost Anca Dumitrescu-Ștefan. Filmul "Extemporal la dirigenție" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 4.235.462 de spectatori la cinematografele
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
care i-a adus porecla de Clopotanschi. Hodovanschi ia lecții de canto alături de profesorul I. Corpaci, la Brașov, si la Scoala populară de artă, cu profesorii N. Melnic și Geta Bălan. În 1949 este audiat la Teatrul de Stat de Estrada din București de către o comisie formată din compozitorii Ion Vasilescu, Gelu Solomonescu și textierul Nicușor Constantinescu. Este admis drept colaborator al teatrului în concerte. Din 1951, timp de un an, face parte din colectivul artistic al ansamblului Direcției Generale a
Rodion Hodovanschi () [Corola-website/Science/308409_a_309738]
-
Villard, „Clopotele” (fr. „Leș trois cloches”; Hodovanschi preluase nu versiunea originară a cântecului, ci pe cea a germanului Gerhard Wendland, „Wenn die Glocken hell erklingen”). În noiembrie 1952 își face apariția pentru prima oara într-o producție a Teatrului de Estrada, interpretând piesă „Joe Hill” într-un concert dirijat de Ion Vasilescu. În anul următor, lansează piesă „E toamnă iar” de Ștefan Kardoș într-un concert de muzică ușoară organizat la Ateneul Român. Mai tarziu, Hodovanschi devine solist al Teatrului de
Rodion Hodovanschi () [Corola-website/Science/308409_a_309738]
-
interpretând piesă „Joe Hill” într-un concert dirijat de Ion Vasilescu. În anul următor, lansează piesă „E toamnă iar” de Ștefan Kardoș într-un concert de muzică ușoară organizat la Ateneul Român. Mai tarziu, Hodovanschi devine solist al Teatrului de Estrada, unde activează până în 1957. În continuare, lucrează la casa de discuri Electrecord vreme de doi ani. În 1959 revine în ansamblul Miliției, de care se desparte definitiv nouă ani mai tarziu. În 1969 face parte din ansamblul Rapsodia Română. Cântărețul
Rodion Hodovanschi () [Corola-website/Science/308409_a_309738]
-
Triangle (1978) și Kosmos (1979) conținând reproduceri ale unor diverși compozitori clasici și moderni; Daphnis e Chloe (1980), un album realizat pe motivele muzicii lui Maurice Ravel. Un ultim album clasic este Dawn Chorus (1984) ce include versiuni clasice de estradă ce aparțin lui Bach, Pachelbel, Albinoni, dar și capodopere mai puțin cunoscute ale lui Rahmaninov sau Villa-Lobos. Tomita a realizat nu numai versiuni electronice a multor piese dificile din repertoriul clasic, dar și lucrări proprii. Primul exemplu de luat în
Isao Tomita () [Corola-website/Science/303129_a_304458]
-
și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă), se dedică interpretării romanței românești. După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București. În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
tango, rumba, foxtrot și charleston. Șlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His Master's Voice, Electrecord, erau pe buzele tuturor, pentru textele publicate în broșuri se vindeau o dată cu discul. Gică Petrescu a fost succesorul Mariei Tănase la estrada restaurantului „Neptun” din Piața Buzești, unde cânta cu orchestra violonistului și dirijorului Victor Predescu. În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. O dată cu începerea războiului, este mutat la regimentul IV Moto din Străulești. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
cânta cu orchestra violonistului și dirijorului Victor Predescu. În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. O dată cu începerea războiului, este mutat la regimentul IV Moto din Străulești. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru Ora răniților, concertele cu Dinu Șerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă și spectacolele cu răniți. Este anunțat uneori cu grad militar „fruntașul Gică Petrescu” alături de Antonescu Trestian, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez și marele Constantin Tănase. Își afirmă calitățile de actor pe scena Teatrului
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
pentru Literatură în anul 1967. ""pentru creația lui literară plină de viață, adânc înrădăcinată în modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină"." S-a născut la 19 octombrie 1899, în Ciudad de Guatemala. Pentru a scăpa de persecuțiile dictatorului Estrada Cabrera, părinții săi se refugiază la țară, în provincia Baja Veracruz. Astfel, Asturias și-a petrecut o mare parte din copilărie în atmosfera încărcată cu miturile indiene, care aveau să-i influențeze în mare măsură operele literare. Mai târziu se
Miguel Ángel Asturias () [Corola-website/Science/299522_a_300851]
-
Cenaclul Flacăra. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare. Începând cu jumătatea anilor '70, și-a descoperit o nouă vocație - muzica folk, urmată de pasiunea pentru actorie
Anda Călugăreanu () [Corola-website/Science/303753_a_305082]
-
Ion Dacian și vine la invitația acestuia la București. Din 1960 face parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București. Își continuă studiile la Conservatoul „Ciprian Porumbescu” pe care le termină în 1962. Abordează și muzică ușoară de estradă. În 1961 debutează la televiziune cu piesa "Nu ești de vină tu" de Enrico Fanciotti. Piesa va fi înregistrată pe un disc împreună cu o altă melodie intitulată "Gelozia". Este o prezență constantă a emisiunilor realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru
Constantin Drăghici () [Corola-website/Science/304056_a_305385]
-
mai multe filme. A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare. A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârșitul deceniului este distribuit în producțiile de succes "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969
Jean Constantin () [Corola-website/Science/303893_a_305222]
-
pusă de mâna lui Cornel Chiriac”", avea să spună mai târziu Aurel Gherghel. Dintre interpreții de muzică de jazz din acel timp sunt de menționat Richard Oschanitzky, Jancy Korossy sau Eugen Ciceu, care concertau adesea sub denumirea de "muzică de estradă". În perioada anilor '70 - '80, muzica jazz s-a întrepătruns cu rock-ul în compozițiile unor formații precum Experimental Q, Post Scriptum sau Basorelief. Începând cu anul 1990, jazzul cunoaște un cerc larg de simpatizanți și interpreți, grupați, de exemplu
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Burada, Nicolaescu se străduie să respecte riguros cronologia politică, într-o intrigă rocambolescă, forțând adevărul istoric până la capturarea întregii conduceri legionare, în pofida protecției germane, de către imbatabilul Moldovan. Acțiunea e presărată cu răpiri, dansuri de tavernă executate de ansamblul „Teatrului de estradă”, incendii spectaculoase și... puzderie de „revanșe”. Palierul cel mai penibil al filmului e dialogul: „Arestați-l!” - comandă, marțial, Paraipan; „Ușurel, că vă fac îngerași” - ripostează, spiritual, comisarul. „Îl vreau viu!” - anunță mereu polițistul, iar oamenii săi trag rafalele în prostie
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
1975),spectacol de revistă,libret Mihai Maximilian și Aurel Storin.-Teatrul Muzical Brașov. "TROMPETELE REVISTEI" (1976), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Ansamblul Armatei „DOINA” București. "CAMPING BOEMA" (1977), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "PARADĂ LA ESTRADĂ" (1978), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Ansamblul Armatei „DOINA” Cluj-Napoca. "NEVESTELE VESELE DIN BOEMA" (1978), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "TOATE CORTINELE SUS" (1979), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul Muzical Galați. "SURPRIZELE RAMPEI
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. În anu 1981 se căsătorește cu Ion Aldea-Teodorovici. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Din 1982, Doina își descoperă o altă latură a talentului său, cea de interpretă de estradă. Din acest an, ea este nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici. În 1988 a fost profesoară de literatură universală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. A fost solistă
Doina Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/309553_a_310882]
-
Nae Roman etc. În perioada în care era student la ASE, Nae Lăzărescu juca într-un grup de teatru satiric cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat timp de trei ani la Rapsodia Română, la secția de estradă. L-a cunoscut pe Aurelian Andreescu, de care actorul își amintește cu nostalgie: Din glumă în glumă sunt ceea ce vedeți. Am făcut și multe găinării la viața mea. Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul
Nae Lăzărescu () [Corola-website/Science/309713_a_311042]
-
realitate, Bono controla toate aspectele programului lor artistic, de la aranjamentul muzical la scrisul glumelor. Cu toate că succesul venea încet, norocul lor a apărut când Fred Silverman, producătorul postului de televiziune CBS i-a văzut, observând potențialul lor pentru o emisiune de estradă. În 1970, Sonny și Cher au apărut în prima emisiune a lor, "The Sonny and Cher Nitty Gritty Hour". Fiind o combinație între umor slapstick, sketchuri și muzică live, emisiunea a fost un adevărat succes. Cuplul a atras atenția redactorului
Cher () [Corola-website/Science/308885_a_310214]
-
și Mircea Septilici, Teatrul `Atlantic`, aflat pe strada Academiei din București, unde, timp de patru ani joacă în nenumărate reviste și comedii cu sala plină. După naționalizare, N.Stroe și trupa de artiști de la `Atlantic` se mută la Teatrul de Estrada (împreună cu Elly Român, Zizi Șerban, Didi Ionescu, I.Brandea, Rolanda Cămin, Renato Giordani, Gică Petrescu, Ion Antonescu Cărăbuș și alții). Aici, timp de 2 ani colaborează împreună cu compozitorul Elly Român. directorul teatrului. Cu această ocazie, N.Stroe dă numele teatrului
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
Azais` de Louis Verneuil, unde a jucat alături de Leni Caler și Ion Iancovescu. A semnat regia spectacolelor Companiei `Stroe-Vasilache`, Teatrului Majestic, Companiei `Stroe și Vasilache`, Teatrului `Atlantic` (4 ani de stagiune), Teatrului de Revista `Constantin Tănase` și ale trupelor de estrada sub conducerea personală în cadrul A.R.I.A, Companiei `Cărăbuș - Constantin Tănase`, apoi a comediilor muzicale `Firfirica`, `Cavaler Gândac`, `Săracu' Gică`, `Acceleratul 402`, `Cafeneaua Mică`. A fost căsătorit cu actrița Nora Piacentini și cu artista Rolanda Cămin, cu care are un
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
a unor cămine culturale rurale. În unele orașe dezvoltate odată cu industrializarea lor , statul a construit teatre În București a fost construit cel mai importantă cladire a Thaliei, Teatrul Național. Din cauza lipsei unor locuri de divertisment, teatru, în special cel de estradă și comedie, a fost extrem de popular. Toate teatrele au fost de stat, finanțate de bugetul de stat. Nu trebuie neglijat faptul că în afară de teatre dramatice, au funcționat și teatre de operă, operetă și balet de balet. Nu numai în capitală
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]