634 matches
-
de spirit a omului folcloric, acest individ vital care bate din picior apăsat și cu refren, ca să consfințească legătura lui intestinală cu pământul. O legătură care miroase a dezinfectant pus în opincă, nu a bătătură, nu a pământ, ci a estradă; și care are gustul unei bucurii provocate cu dinadinsul, orbește, amenințător: cine nu dă din picior ca noi nu știe ce este viața! Exact ca dintele de aur așezat în față, ca să arate că ai din ce să umbli cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o să zică lumea că ești o țărancă. Intrară braț la braț. Karen pătrunse În sală cu ochii sclipitori. Jack evaluă din priviri cea mai tare petrecer de Încheiere a filmărilor de pînă atunci. Spade Cooley și băieții lui erau pe estrada orchestrei - Spade la microfon, cu Burt Arthur Perkins, basistul lui, zis „Dublu“, poreclit așa pentru locul dublu pe care ar fi trebuit să-l ocupe În rîndul infractorilor: acte sexuale nefirești cu cîinii. Spade fuma opiu. „Dublu“ se droga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Augie Luger și Hank Kraft - mașiniști. Fata cu clipboardul e Penny Fulweider. N-ar putea să lase lucrul deoparte nici să vrea: ea supervizează scenariul. Știi cum de sînt atît de moderne decorurile serialului? Ei bine, blondul de vizavi de estrada orchestrei este David Mertens, scenograful. El face decorurile. Uneori Îți lasă impresia că e beat, dar nu e. Are o formă rară de epilepsie și ia medicamente pentru asta. Am auzit că a avut un accident la cap și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
in Armor era pustiu. Barmanul făcu pe neștiutorul - „Bobby și mai cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul luă pozele ca să le cerceteze. — Ăsta e Bobby și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aștept. Dacă apare, nu-i spui nimic de mine. S-a Înțeles? — Da. Dar uite care e treaba: ai golit deja tot ringul de dans. — Scade-ți paguba din impozit. Barmanul chicoti. Jack se duse la un separeu de lîngă estradă. Vedea perfect spre ușa din față, spre ușa din spate și spre bar. Întunericul Îl ascundea, așa că se puse pe privit. Ritualurile de Împerechere la poponari: Priviri, tête-à-tête-uri, afară pe ușă. O oglindă deasupra barului: ciochiștii Își puteau arunca ocheade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o dată el devine impur. De cele mai multe ori, eticul nu este o împlinire dinăuntru în afară, ci o monumentalizare a eului venită din afară. Iar când cultura apucă drumul eticului prin asemenea "luări de atitudine", ea intră în minoratul "culturii de estradă". Însă lucrurile nu se opresc aici când e vorba de asemenea gesturi. Tot ce facem nu-i privește pe alții doar ca spectacol; ceea ce facem îi poate și distruge. Gesturile noastre nu sânt numai ale noastre; îi privesc și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ciudat era totul... Ultima ușă era gura lupului: Academia de muzică. De trei săptămîni de cînd el pătrunsese În acest imens auditorium cu cele patru bănci Întotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric și În partea cealaltă estrada la fel de Întunecoasă, numai cele două piane erau inundate de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua, Frau Proserpina. „Trei minute de Întârziere, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile, iarna va fi foarte grea și zăpada...“ În loc de răspuns, Julius abia reuși să-și ia rămas-bun făgăduind să-și pregătească mai bine exercițiile pentru miercurea viitoare. „Te rog să fii punctual“, Îi spuse Frau Proserpina, după ce el coborîse de pe estrada pe care se aflau pianele luminate. „Aici elevii vin unul după altul. CÎnd pleci dumneata vine altul. Te rog să fii punctual, ca să evităm orice perturbare a orarului. Orarele sînt făcute pentru a fi respectate.“ Julius reuși cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se opri. — E sfîrșitul părții Întîi, Îi spuse bătrînelul. Acum ea o să anunțe o scurtă pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum Frau Proserpina se Întorcea spre public, Înaintînd pînă la marginea estradei și anunța partea a doua a programului. — De ani de zile face același lucru. Julius Îi spuse că voia să plece, dar bătrînelul era Încă sub stăpînirea mîniei. — Da! Da! Dar mai Înainte vreau să știi bine de ce. Femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
show al serii, printre bețiile de Anul Nou, Încercînd să atragă interesul bețivilor și al celorlalți clienți asupra frumoasei Gloria Symphony, artistă de faimă internațională și asupra revistei de faimă con-ti-nen-ta-lă Simfonia glo-ri-oa-să! Răsunară aplauze, dar nu apăru nimeni pe estradă și orchestra fu silită să atace din nou primele măsuri ale cîntecului Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Vlăjganul ajunsese tocmai atunci la poanta uneia din glumele lui și biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmărea indiferent beția dramatică a unei dansatoare ca atîtea altele. În schimb. Vlăjganul sări s-o ajute, „Mă Întorc Îndată, comoara mea“, Îi spuse coristei care se topea de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pier-zîndu-se apoi În capătul localului pînă ajunse În dreptul Vlăjganului, care-i strigă: „Așa, zîna mea, zi-i Înainte!“ Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine Și În timp ce spunea cha cha cha se Întorcea spre estradă azvîrlind de pe ea, rînd pe rînd, penele, fustița de tul și voalurile de mătase, pînă nu mai rămase decît În sutien și o scoică strălucitoare, plină de oglinjoare de argint, foarte mică. — Din pricina numărului ăsta a avut scandal cu Comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumineze inima românilor, scrie Vasilian Doboș la 11 septembrie 1996. „Versurile „Călătorului profund” Își găsesc rezonanță În sufletul noii generații. Ele sunt spuse ori citite de tinerii din Iași, din Bârlad și Onești, din Întreaga țară, uneori În spectacole de estrada cu un public numeros. Tinerii aflați la jumatatea vârstei pe care ar fi Împlinit-o Malin, Își afirmă și amplifica prin muzică, si declamație protestatara ceea ce se identifică pregnant cu evoluția și vestitorul ei”, spune Nichita Danilov, referindu-se la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
moment a sperat că totuși Gallus își va îndeplini și el obligațiile de amfitrion. Noroc că nomenclatorii sunt toți grămătici stilați, obișnuiți cu relațiile sociale. Sigur i-au întâmpinat cum se cuvine pe musafiri. Cineva a luat deja loc pe estradă și citește. Rămânem aici, îi șoptește lui Herius și-l împinge înaintea ei pe o bancă de pe ultimul rând. Locul lor este în față, unde sunt aranjate scaunele cu spătar, dar nu se cuvine să deranjeze lectura începută. Vor aștepta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gratuite autorilor. Este o investiție bună, cu puțin capital blocat și câștiguri mari. Îi dă bani să cumpere copii sclavi și să-i învețe meseria de copist pe cheltuiala lor. Cei mai dezghețați rămân, ceilalți sunt vânduți la licitație. Pe estradă se produce o schimbare. Apare un nou autor-lector. Inima Vipsaniei tresare. Este Calpurnius Piso. Știa că a acceptat invitația, dar nu că va citi el însuși. Se emoționează. Piso e prieten cu Tiberius. Nu pentru asta îl apreciază. Adică nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe obraji, pe nas, pe unde apucă. Pupius Piso e lac de sudoare. — Văd că dai dovadă de tot atâta devotament pe cât a dat el de elocvență, glumește Vipsania ca să-și ascundă nervozitatea. De câteva minute trage cu ochiul la estradă să vadă cine ur mează. Nu cunoaște ordinea în care se vor desfășura mai departe spectacolele. Quintius e cel care organizează și recitările, însă - ocupată cu invitațiile - n a apucat să discute ni mic cu el în ultimele zile. Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sală. — Dintre cele pe care profesorii și părinții le interzic tinerilor. Râsete și hohote dezordonate se aprind peste tot, precum scân teile. Până și Agrippina se trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să descriu în lucrările mele toate destinderile nevinovate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la vedere niște delicatese tribale, comidas de santo. Înăuntru dădurăm peste o sală mare, cu pereții acoperiți cu tablouri, un fel de ex-voto-uri, de măști africane. Agliè ne explică felul cum era aranjat decorul: În fund, băncile pentru neinițiați, alături estrada pentru instrumente și scaunele pentru așa-numiții Ogă. „Sunt oameni de condiție bună, nu neapărat credincioși, dar care respectă cultul. Aici, la Bahia, marele Jorge Amado e Ogă Într-un terreiro. A fost ales de Iansă, stăpâna războiului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe care le urmărește. Doar îi vânează pe cei care ies din ele. Cunoaște unul din chelnerii de la Royal Bombay Yacht Club și stă acolo toată noaptea urmărind mingea. Pe pajiște sunt aprinse torțe și șiruri de becuri care luminează estrada pe care membrii clubului își dansează soțiile și prietenele, un vârtej de spinări albe și brațe urmărite atent de douăzeci de perechi de ochi de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul atent al preotului Macfarlane, recită Zilele Mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tămîie Îți sugera moarte. Preotul budist citea textul sfînt cu glas monoton. Pe fiecare dintre cele patru coroane scria „Asociația Yamato”. Înmormîntarea părea oricum una dintre cele mai ieftine. În față, la stînga și dreapta capelei, se afla o estradă pentru cei care luau parte la Înmormîntare. Băteau la ochi doar pernele pe care nu stătea nimeni. În partea dreaptă la loc de onoare se afla un bărbat Între două vîrste, cam durduliu. Îți dădeai seama dintr-o privire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apropie de dirijorul Hermann Scherchen, devenind nu numai discipol dar, asemenea lui, promotor entuziast al muzicii contemporane. Un alt personaj celebru în epocă, Jaroslav Jezek, coleg de conservator, l-a introdus pe Ančerl, ca violonist și dirijor în orchestra de estradă a așa-numitului Osvobozené divadlo (Teatru eliberat de convenții). După doi ani, Ančerl revenea la muzica clasică în calitate de director muzical și dirijor la radioul ceh, conducând din timp în timp și Filarmonica. Ocuparea Boemiei de către naziști a avut drept consecință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
-ul de mulțumire. Din această cauză erați refugiat, probabil, în acel colț de grădină, adică acolo unde v-am abordat, dezamăgit de ridicolul situației. Vă mărturisesc de altfel că întreaga ceremonie de premiere a fost ridicolă. Erați cocoțați acolo, pe estrada din fundul grădinii, în jur de 30 de inși mai mult sau mai puțin nerăbdători să scape de penibilul situației. Fiecare aveați dreptul la trei minute de speech după decernarea premiului respectiv, numai că din cauza ploii Președintele Societății Oamenilor de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu animale, acvariu subteran, dependințe, sală de gimnastică, reduta lui don Commendatore Sangiácomo. Acest bătrân În floarea vârstei - ochi irefutabili, statură mijlocie, tentă sangvină, mustăți zăpezii, trunchiate de un trabuc festiv - e un ghem de mușchi pe pista de alergări, estrada de scrimă și trambulina de lemn. Trec de la instantaneu la cinematograf: abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la Gambrinus. Ne-am împrăștiat și ne-am regăsit câteva săptămâni mai târziu la procesul lui. Intrasem în clădire fără nici o autorizație, sau poate aveam autorizație, nu știam nimic. Lume nu era, tribunalul gol. L-am zărit pe Filerot în dreapta estradei judecătorului între două baionete, precedat însă de câțiva dezertori, al căror proces, fără avocați, a fost scurt. Noi însă, prin strădaniile fratelui lui Filerot, știam că el, Filerot, avea ca apărător un celebru avocat în care ne pusesem mari speranțe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]