1,245 matches
-
au însă valori euristice pentru procesul de consiliere genetică, ghidându-ne în fiecare moment, în funcție de tipul în care se încadrează pacientul, procesul de evaluare și intervenție. 7.4.1. Diagnostic și evaluare clinică în consilierea genetică Din punct de vedere etimologic, termenul de diagnostic (gr. diagnostikos - „capacitate de a distinge”; de la dia - „între”; gnosis - „cunoaștere”) denotă o activitate de cunoaștere. Diagnosticul clinic vizează cunoașterea factorilor cu relevanță pentru sănătate și boală. Cunoașterea acestor factori se realizează prin procesul de evaluare (clinică
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
un set de reguli care reflectă principiile generale de conduită profesională, face referire la valorile și principiile etice fundamentale corespunzătoare activității profesioniștilor din domeniul asistenței sociale, cât și la standardele etice ale diferitelor tipuri de activități desfășurate de către aceștia. Rădăcina etimologică a noțiunii de etică se află în limba greacă: ethos (morav, obicei, caracter), iar cea a noțiunii de morală se află în limba latină, mores. Morala reprezintă un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fondate pe valorile de bine-rău
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
făcut de victima însăși, care știe că trebuie să producă acest rezultat" (Durkheim, 1993)208. Suicidul a fost mereu o problemă care a intrat în sfera preocupărilor: psihologiei, medicinei, sociologiei și filosofiei. Considerat ca act autoagresiv, suicidul comportă o definiție etimologică, prin care semnifică "omorul de sine" (lat. sui coedere) dar și o definiție operațional psihologică conform căreia, suicidul este un act uman de încetare din viață, autoprodusă și cu intenție proprie. (Ionescu, 1985)209. Conform Dicționarului de Psihologie (1997)210
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt folosite. Unii pot considera dicționarul ca fiind judecătorul final în problema sensului cuvintelor. Dar lucrul acesta nu este sigur, atât timp cât nu totdeauna formulările din dicționare rezolvă pro-blema (definiții scurte, oferte de tip sinonime, răspunsuri incomplete în unele situații, erori etimologice). Desigur, se pune problema spațiului, a pretențiilor autorului, a dificultății definirii unor elemente etc. Un asemenea termen este și cel pe care-l propunem. Dicționarele sunt decorative, nu te obligă să le citești, fascinează și înspăimântă, promit totalitatea, trezesc apetituri
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
1821); Studii contribuind la cunoașterea poeziei romanice (Berlin, 1825) și Poezia trubadurilor (Zwieckau, 1826), pe cari d. Roisin le-a tradus și publicat în franțuzește; apoi " Viața și influența trubadurilor", "Monumente vechi de limbă romanică" și altele, în fine Dicționariul etimologic al limbelor romanice (Bonn, 1862) și Gramatica limbelor romanice (edit. III, 1872). Francezii și englezii au tradus această carte. În privirea limbei românești să se fi servit de Dicționarul de Buda. În privința limbei românești Diez are meritul de a fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1. 109 d-lor Timotei Cipariu, canonic prepozit al Sf. Mitropolii din Blaș, G. Bariț, membru al Societății Academice, și I. C. Maxim, profesor. Părintele canonic Cipariu este autorul multor scrieri cunoscute, din care cităm numa vro câteva din memorie: Gramatica (etimologică) a limbei românești; Analectele literare, reproducere diplomatică de modele de limbă din secolii trecuți; o culegere de documente privitoare la istoria bisericei române din Transilvania (atingătoare mai cu samă de mitropolia Albei-Iulii); o istorie bisericească; Organul luminării (foaie politică dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
el au mai trăit ca o primejdie vie pentru orice aspirare adevărată și serioasă. "Istoria romînilor" scrisă de el este o țesătură de închipuiri subiective și de greșeli; o a doua ediție a gramaticii e o adevărată babilonie de fantazii etimologice, iar poeziile sale sunt stârpituri de cuvinte {EminescuOpIX 342} străine înșirate după o măsură oarecare. Aproape tot ce-a făcut Ioan Eliad modestul învățător de la Sf. Sava a fost caricat de Heliade-Rădulescu. Oricine va scrie o istorie a culturii pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și folositoare. Totodată găsim în foaie dări de samă asupra cărților străine care ating întrucîtva și pe români, dizbateri asupra limbei ș. a., destul numai că partea de căpetenie o formează studii de-o netăgăduită utilitate. Ortografia e fonetică, cu concesiile etimologice pe care le-am făcut și noi. Câțiva tineri, sătui se vede de păsereasca filologilor și a gazetarilor de dincoace și de dincolo de munți, au prins a se pune pe muncă temeinică și, înzestrați cu știință bună, o tipăresc pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din pronunția rea, însă, pe cât avem încă vreme, să ne silim prin școli, de nu în casă și-n viața publică, de-a introduce o pronunție generală. Ca s-o introducem însă e neapărat ca să delaturăm din sistemul de ortografie etimologic ceea ce-i stă mai mult în cale acestei pronunții: vocalele pure cari nu se pronunță cum se scriu: o pus în loc de u [și e pus în loc de i] d. e. potend în loc de putând - potentia în loc de putință - bene în loc de bine, tene în loc de tine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Senatul deține funcția explicită de a reprezenta interesele subnaționale, dar în special, prin sistemul de cumul de mandate. Senatul 8 Încă de la Revoluție, Franța a avut, cu excepția unei scurte perioade de timp9, un sistem parlamentar bicameral. Din punct de vedere etimologic, termenul senat vine din latinescul senex (bătrân) și însemna ad litteram, "un consiliu al bătrânilor". Acest înțeles al cuvântului se reflectă în numele dat în 1975 de către Directiva care stabilea un Conseil des Anciens, predecesorul primului Senat creat de Consulat în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica literară, și alte explicații etimologice: „Pampinea (al cărei nume semnifică <<cea viguroasă>>) este autoritară și are mult simț practic; ea reprezintă puterea ordinii. Dioneo, etimologic în legătură cu Venus, fiica lui Dione, este cel senzual, care cere și primește privilegiul de a nu se supune nici unei teme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică (poezia pastorală a lui Teocrit sau a lui Vergiliu). Personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Petrarca, Editura Tineretului, București, 1968. 7. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. 8. Bălan, Aurelia Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003. 9. Berence, Fred, Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica literară, și alte explicații etimologice: „Pampinea (al cărei nume semnifică <<cea viguroasă>>) este autoritară și are mult simț practic; ea reprezintă puterea ordinii. Dioneo, etimologic în legătură cu Venus, fiica lui Dione, este cel senzual, care cere și primește privilegiul de a nu se supune nici unei teme
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică (poezia pastorală a lui Teocrit sau a lui Vergiliu). Personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Petrarca, Editura Tineretului, București, 1968. 7. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. 8. Bălan, Aurelia Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003. 9. Berence, Fred, Renașterea italiană, vol. I II, traducere de Maria Carpov, cuvânt către cititor de Ion Pascadi, Editura Meridiane, București, 1969. 10. Bergin, Thomas G., An Introduction to Boccaccio, în Giovanni Boccaccio: The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Statutul personalului didactic; Carta Universității; Ordonanța guvernamentală nr.59/29.01.2000 privind managementul calității În Învățământul superior, seria de standarde ISO 9000:2000 și alte acte normative care reglementează activitățile din sistemul de Învățământ. 4. Proceduri pentru asigurarea calității Etimologic, conceptul proceduri provine de la fr. procédure care Înseamnă un „ansamblu de reguli de organizare a administrației, folosite În vederea atingerii unui anumit rezultat” sau “serie de formalități care trebuie executate Într-un proces”. Ca urmare, acest „ansamblu de reguli” Îl constituie
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
semiotico-filosofice care marchează indelebil profilul și progresul științei actuale în marea trecere de la atomism la holism, de la contemplativism la constructivism, de la universul static la cel dinamic. Încercînd să sintetizăm prezența limbajului în epistema contemporană putem evidenția două moduri (în sensul etimologic al lui "modus"): pe de o parte, prezența limbii naturale ca posibilitate de transcodaj universal chiar în științele cele mai abstracte (a se vedea rolul metaforei în știință: de la "găurile negre" la teoria "super-corzilor" etc.), iar pe de altă parte
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sînt surdă". Putem avansa ipoteza că în ambele cazuri (focalizare lingvistică și non lingvistică) apare o mișcare în doi timpi și anume: actul verbal sau neverbal convenționalizat pentru o anumită situație, urmat de instituirea noii lecturi care este o întoarcere etimologică la actul literal (distincția act literal/act derivat este pertinentă și în situațiile neverbale cf. Morgan, 1978, supra X: actul derivat este rugămintea de a se face liniște, iar actul literal cel de a bate un cui în perete). Glume
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
text repudiat chiar de autoare, La Nouvelle Eurydice; în intervalele dintre acestea, apăreau cele trei tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Parody: ancient, modern, and postmodern, urmărește evoluția conceptului din Antichitate până în zilele noastre, fără a eluda accentele personale, dintre care cel mai de seamă ni se pare prezentarea parodiei drept metaficțiune comică. Sfătuiți să ne întoarcem dinspre postmodernitate spre rădăcinile etimologice ale noțiunii, ni se propune să-i redăm parodiei statutul de "mult mai complexă combinație și dezvoltare a laturilor metaficțională, comică, dar și a formelor înrudite cu acestea", recunoscându-i meritul de a fi oferit un dublu cod, care unește
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmodernism. Detalii privind romanele parodice pe care le situează la loc de cinste în configurația exemplelor vom găsi în alte cărți ale sale, precum Poetica postmodernismului. În privința definirii fenomenului de care ne ocupăm, Lindei Hutcheon i se datorează limpezirea confuziilor etimologice, de unde va rezulta și extinderea semnificației parodiei, transformată dintr-un gen parazitar și pe nedrept acuzat de a fi rezultatul malițiozității cu care un autor tinde să ia în derâdere un text precedent, într-unul major, o strategie practică de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai primitiv sens al parodiei, înțeleasă ca poem narativ de lungime medie, care folosește metrul epic și stilul nobil, dar cu un subiect vulgar"72 (trad.n). O justă definiție a parodiei trebuie să țină deci seama atât de specificațiile etimologice, cât și de contextul istoric ce include sau chiar contribuie la elaborarea fiecărui text în parte: uniformizarea poate genera, cum vom vedea urmărind firul exemplelor, erori grave. Menționăm aici două tipuri de dicționare, cele explicative și cele de strictă specialitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în scenă pentru a-și recita ritmurile anapestice. Apoi, parodia denumește o imitație comică a unei opere serioase și de notorietate, căreia i se vizează subiectul sau procedeele de expresie (s.n.)"80. Aceasta intră în dialog cu încercarea de definire etimologică propusă, mai târziu, de Mircea Doru Lesovici: "Parodia (gr. parodia £ para "alături" și ode "odă") e, în linii mari, imitația unui text literar care urmărește un efect umoristic, de obicei prin accentuarea și îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale originalului"81, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zona celor două studii de care majoritatea teoreticienilor parodiei se folosesc în zilele noastre. Este vorba despre intervențiile lui Fred W. Householder 83, un lingvist preocupat de chestiuni de etimologie, și F.J. Lelièvre84, care prezintă fenomenul în diacronie, legând aspectul etimologic de producția ulterioară de opere literare. Ambii cercetători cad de acord în privința succesiunii și însemnătății termenilor citați mai sus: cea dintâi formă atestată este "parodos", ajungând să desemneze un rapsod care cântă/ recită un text dat, dar un text făcând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]