1,259 matches
-
formei de prezent indicativ persoana a treia din latină. La Paul Iorgovici, unde se înregistrează, se pare, prima dată grafia sunt, se întîlnesc numeroase alte forme etimologizante, precum potea pentru putea. Desigur, scrierea sunt pentru sînt este etimologizantă, iar nu etimologică, și nu presupune pronunția [sunt] decît în vorbirea persoanelor semidocte. Așadar, se poate constata, pe de o parte, că modificările fonetice au produs restructurări la nivelul morfologiei limbilor romanice populare și, pe de altă parte, că apariția unor cazuri de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
79. Limba franceză, care a recurs de timpuriu la fondul latin pentru a se îmbogăți, cunoaște la împrumuturile foarte vechi modificări față de original, dar în epoca modernă (după secolul al XVI-lea) latinismele sînt păstrate foarte aproape de forma inițială, scrierea etimologică avînd un rol însemnat în acest sens. În operele religioase franceze din secolele al X-lea și al XI-lea, apăreau deja cuvinte latinești împrumutate, aparținînd cultului: angele (franceza avea și cuvîntul moștenit ange), apostele, benedin, martire, virgene etc. Treptat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cînd este vorba de împrumuturile de la o limbă romanică la alta, printr-o confruntare cu situațiile din latină. Din acest motiv, multe dintre elementele preluate din franceză de celelalte limbi romanice au fost adaptate prin urmarea grafiei franceze (care, fiind etimologică, era mai aproape de latină) și nu au realizat serii desinențiale paralele cu cele latinești, ci s-au asimilat acestora. Prin urmare, în epoca modernă, toate limbile literare romanice au preluat din latină cuvinte pentru a denumi concepte noi, multe dintre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
animale, liliacul nu poate sta așezat; când nu zboară, ori se agață de ziduri în crăpături umbrite, ori stă nemișcat pe pereții peșterilor."9 Isidor din Sevilla (XXII, VII, 36) nu oferă nici el mai multe date, în afara unor speculații etimologice, conform cărora denumirea în latină a liliacului (vespertilio) provine de la faptul că el zboară la apus (vespertinus) și că este "un patruped echipat în același timp pentru zbor, ceea ce nu este obișnuit printre păsări"10. Greșeala pe care am putea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
linie după care a fost înțeleasă libertatea în Grecia veche se leagă tocmai de tema totalității, a împlinirii. Libertatea e asociată, în acest caz, ideii de creștere, de dezvoltare pînă la capăt a posibilităților prezente într-o entitate. Dintre sugestiile etimologice ale lui eleutheoros face parte și sensul de generator, pentru care R.B. Onias 3 aduce ca sprijin pasaje din Iliada (VI, 528) și din Republica lui Platon (562c-d), unde libertatea stă în relație cu faptul de a în Pitoresc și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Marin Sorescu. Unele rezerve pot veni și din necunoașterea operei scriitorilor evocați. În poezia lui Nichita Stănescu vede „multă vorbărie, un fel de joc ciudat de cuvinte”, Marin Preda „nu este stăpân pe scris, ba scrie chiar trivial în sensul etimologic”, pe Al. A. Philippide îl socotește superior lui Lucian Blaga și lui Tudor Arghezi. Cât privește literatura din deceniile de după cel de-al doilea război, cel intervievat își recunoaște „o destul de modestă cunoaștere” în domeniu. Dacă I. nu credea că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
au însă valori euristice pentru procesul de consiliere genetică, ghidându-ne în fiecare moment, în funcție de tipul în care se încadrează pacientul, procesul de evaluare și intervenție. 7.4.1. Diagnostic și evaluare clinică în consilierea genetică Din punct de vedere etimologic, termenul de diagnostic (gr. diagnostikos - „capacitate de a distinge”; de la dia - „între”; gnosis - „cunoaștere”) denotă o activitate de cunoaștere. Diagnosticul clinic vizează cunoașterea factorilor cu relevanță pentru sănătate și boală. Cunoașterea acestor factori se realizează prin procesul de evaluare (clinică
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
reținem decât intenția lor generală"18. Prin urmare, mai ales după cel de-Al Doilea Război Mondial, locuțiunile au făcut obiectul a numeroase abordări structuraliste, în principal de natură gramaticală și/sau de "stilistică a limbii", dar cuprinzând și observații etimologice și, apoi, pragmatice. Dintre acestea, o lucrare fundamentală este aceea a lui Pierre Guiraud (Les locutions françaises, 1961), care își asumă, de la bun început, premise și principii structuraliste. Pentru lingvistul francez, locuțiunea reprezintă o "expresie constituită prin uniunea mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conceptuală care mediază între structura lexicală și sensul efectiv al unității figurate, e un element relevant în planul conținutului său. Cu alte cuvinte, imaginea mentală care subîntinde sensul efectiv al unei anumite unități figurate convenționale nu este doar un fenomen etimologic, ci și unul cu relevanță sincronică, cel puțin într-o anumită măsură. Imaginea mentală subiacentă, care este în general un fenomen psihologic individual, posedă anumite elemente care sunt mai mult sau mai puțin stabile și intersubiective și care lasă urme
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
manifestă. Orice act lingvistic nou corespunde unor intuiții și unor situații de fiecare dată inedite, fiind prin urmare el însuși inedit: este în fond un act de creație."210 Din acest motiv, "activitatea imaginativă, activitatea poetică a omului (în sensul etimologic al termenului) se observă la toți indivizii vorbitori (nu numai la "zei și eroi") și în orice act lingvistic, atât în limba literară, cât și în limbajul curent, atât în limbajul enunțiativ, cât și în limbajul emotiv"211. Or, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ar putea fi caracterizate și cu ajutorul conceptului de "motivație": a) Astfel, "perifrazele lexicale" (ex.: a-și aduce aminte) sunt - cel puțin prin raportare la stadiul actual, "sincronic" al unei limbi - unități nemotivate, deoarece caracterul lor ne(de)compozabil opacizează relațiile etimologice dintre sensul literal și cel idiomatic. b) În schimb, "sintagmele stereotipe" (ex.: a se îmbăta turtă) sunt parțial motivate, întrucât, după cum am văzut, proiecția metaforică e posibilă doar pentru unul/unii dintre termenii unității (în cazul de față, turtă = "foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pp. 182-184. 343 Eugeniu Coșeriu, "Determinare și cadru", în Teoria limbajului și lingvistica generală, pp. 296-297. 344 Idem, "Las solidaridades léxicales". 345 Folosim aici termenul tranzitiv nu în accepțiunea sa gramaticală (din formule precum "verb tranzitiv"), ci în accepțiunea sa etimologică, ce privește capacitatea unui element de a transfera o calitate sau o acțiune dinspre un obiect către altul. 346 Eugeniu Coșeriu, "Las solidaridades léxicales". V. și infra, IV.1.3.2. 347 Eugeniu Coșeriu, "Sistemul, norma și vorbirea", în Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
teologul, poetul și publicistul Justin Popfiu, pentru a înlocui alte două periodice, „Sionul românesc”, publicație redactată la Viena de Gr. Silași, și „Foaia administrativă arhidiecezană”, care apărea la Blaj în redacția lui I. Bob. A. se adresa, folosind o ortografie etimologică, clerului din Transilvania, dar multe articole și, îndeosebi, literatura tipărită au un interes mai general. Apăreau studii de teologie, predici, se discutau noțiuni de retorică, se publica o rubrică miscelanee dedicată problemelor de cult, o alta de noutăți culturale, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285328_a_286657]
-
Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
preferat să nu se utilizeze în această discuție termenul prea ambiguu de obiectivitate. Pentru că, dacă ambiția nutrită de istoric de a ajunge la un anumit adevăr, trebuie să aibă la bază o muncă considerabilă asupra unui material obiectiv, în sensul etimologic, adică aparținând ordinului obiectului, ea vrea să ajungă la aspectul de coincidență subiectivă, o coincidență de mentalitate dintre istoric și scriitorii sau persoanele studiate: cuvântul „subiect” nu înseamnă aici imaginar sau imaginativ, ci aparținând ordinii subiectului. Faptul că această dorință
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pe banchetă și murmurul de unul singur pe buze detaliu mărit, tușești, curentul electric se întrerupe, revine, lumina pe veghe portocalie, cînd nu ai nimic de spus vorbești, recursul la metalingvistică, așa e de cînd lumea, așa este lumina, accidentul etimologic românesc în lumen, ca să se vadă întunericul afară, pe fondul tăcerea, dacă este prea multă abia vezi, am prins, pe faza redusă, momentul alternativei, personalul Botoșani Iași, desenul și interiorul locomotivei prin hublouri, cilindrul culcat pe mijlocul ei în explicația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
factori instrucționali implicați poate asigura calitatea și eficiența unui proces de instruire modern.” (Iucu, 2001) 5.2. Metodele predării științelor juridice și administrativetc "5.2. Metodele predării științelor juridice și administrative" Profesorul Ioan Cerghit arată că, din punct de vedere etimologic, termenul „metodă”, provenit din gr. methodos (compus din odos = „cale”, „drum” și metha = „către”, „spre”), înseamnă „drum care duce spre... ”, „cale de urmat” în vederea aflării adevărului. În învățământ, metoda reprezintă o cale pe care profesorul o urmează pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
au fost publicate din Osborn în 1961 în cartea Applied imagination. Termenul brainstorming se compune din cuvintele brain - creier și storm - furtună. În bibliografia de specialitate, metoda este cunoscută sub diferite denumiri: 1. Furtună de creier - denumirea respectă strict înțelesul etimologic și sugerează intensitatea activității imaginative; 2. Metoda Osborn - de la numele celui care a sistematizat brainstorming-ul; 3. Filosofia marelui Da (The Big Yes) - pentru că, într-o primă fază, sunt acceptate necondiționat toate ideile emise; 4. Asalt de idei, cascada ideilor
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
proliferarea căruia nu poartă nici o vină, dovadă relațiile dintre vietăți, care sunt simbioza, neutralismul, concurența, parazitismul, prădătorismul - denumiri cât se poate de sugestive - și cam atât, deși oferă aparența unei rădăcini comune cu subiectul, În latina care le e originea etimologică: terra, respectiv terror. Și totuși, Terra adăpostește un model, pe care nu s’a gândit să-l aplice astfel, dar s’a gândit - un fel de a spune, căci a făcut-o inconștient - copilul ei răsfățat, Homo care dovedește astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci cu cea economică și socială, poate) pe cei pe care îi considerăm artiști lipsiți de talent, incapabili să ne înalțe mai presus de noi înșine, dar oare nu stabilim totuși o legătură între artă și supranatural ? Acesta este sensul etimologic al cuvîntului „entuziasm”, cu care calificăm frecvent emoția resimțită în fața marilor opere. Nu demult se vorbea despre „divinul” Rafael, iar engleza dispune în vocabularul ei estetic de expresia out of this world. Și în acest caz, este suficient să trecem
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
calvinismul. În compensație pentru aparenta lor rămînere în urmă, meridionalii vor trece direct de la catolicism la pozitivism. Căci religia Umanității, eliberată de spiritul teologic și de credința într-o revelație, va fi un nou catolicism, luînd termenul în sensul său etimologic de vocație pentru universalitate. Drept urmare, ordinea întîietății între națiuni se schimbă. Franța rămîne popo rul central, dar Italia vine pe locul al doilea, urmată de Spania, apoi de Marea Britanie și, la urmă, de Germania. În jurul Pontifului Umanității, fiecare țară va
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar etimologic român (Dictionnaire d’étymologie daco-romane). Rezultatul studiului său era surprinzător (și cu atât mai surprinzător cu cât românii fuseseră educați până atunci În spiritul respectului moștenirii latine). Concluzia era că, din totalul de 5 765 de cuvinte luate În considerare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Treboniu Laurian (În colaborare cu I. Massim) Înțelegea să ducă lucrurile până la capăt. Dicționarul propriu-zis cuprindea doar fondul latin; celelalte cuvinte erau reunite Într un „glosar“, În vederea marginalizării și, În final, a eliminării lor. În plus, Laurian adopta o ortografie etimologică, pentru a obliga cuvintele să semene cât mai bine cu formele lor latine originare. Ortografia devenise o altă bătaie de cap pentru români. Cât timp au scris cu cirilice, lucrurile erau simple: fiecărui sunet Îi corespundea un semn, ca și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evreului În spațiul românofon (de pildă, „dau drumul tărtanilor să năvălească În țară”, la Vasile Alecsandri ; sau „târtane, fi-ți-ar neamul de ocară”, la Liviu Rebreanu) ar fi un alt exemplu de a pune „evreul În legătură cu Necuratul” (conform ecuației etimologice tărtan = tartor = drac) <endnote id="(3, p. 10)"/>. Pe de o parte, această soluție etimologică ar transforma În pleonasm expresii populare uzuale de genul „Târtanii dracului” (V. Alecsandri, Chirița În provinție, 1852) sau „Du-te dracului, tărtane !” <endnote id="(246
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alecsandri ; sau „târtane, fi-ți-ar neamul de ocară”, la Liviu Rebreanu) ar fi un alt exemplu de a pune „evreul În legătură cu Necuratul” (conform ecuației etimologice tărtan = tartor = drac) <endnote id="(3, p. 10)"/>. Pe de o parte, această soluție etimologică ar transforma În pleonasm expresii populare uzuale de genul „Târtanii dracului” (V. Alecsandri, Chirița În provinție, 1852) sau „Du-te dracului, tărtane !” <endnote id="(246, p. 38 ; 737, p. 36)"/>. Pe de altă parte, filologii sunt În general de acord
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]