957 matches
-
înțeleasă mai bine dacă este abordată din punct de vedere semiotic" (Umberto Eco, 1982:43). 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? "Spirit al timpului", "modă", revoltă împotriva sclerozei intelectuale și instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare o eterogenitate de tendințe și demersuri (de la teoria literară sau "Noua critică" practicată de Serge Doubrovsky, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard Genette
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Pespectiva structurală este deci esențialmente lingvistică ("tentativă de a regîndi totul după măsuri lingvistice" Frederic Jameson) și antropologică ("regard éloigné", privire spectatorială practicată de actorii teatrului japonez nô care se privesc așa cum își imaginează că îi privesc spectatorii sau de etnologi atunci cînd se plasează față de propria lor cultură ca față de o cultură străină, adică situată la distanță în timp și spațiu cf. C. Lévi-Strauss & D. Eribon, 1990: 259). Cercetătorul fenomenelor semiotice (de la cinematograf la mitologie, de la arhitectură la cultura de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca exemplu), logosul devine logica opusă poeticului ca adevărul falsului. De la Galilei și Descartes, deci odată cu oficializarea dualismului gîndirii occidentale: res extensa/vs /res cogitans și reducerea sacrului la profan, umanitatea a utilizat unicitatea semnului și nu ambiguitatea simbolului. Pentru etnologii și istoricii religiilor care au hrănit curentul antropologic actual, mitul nu este sinonim cu ficțiune, ci semnifică histoire vraie, esențială, exemplară. Mitul este povestirea unei creații din timpul fabulos al începuturilor (illo tempore). Mitul este într-un fel modelul exemplar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nouă lectură Lucrarea lui Horatiu Rusu ilustrează puterea unei tradiții și forța unei idei. Deceniile 8 și 9 ale veacului care s-a încheiat, și cu el odată mileniul însuși, consemnează o revenire a temei identitare în studiile sociologilor, ale etnologilor, ale psihologilor etc. Cartea lui Horatiu Rusu este scrisă, pe de o parte, ca răspuns la o frământare generală în jurul fenomenului identitar și, pe de altă parte, ca răspuns la o frământare strict românească și poate, est-europeană: mutațiile care-au
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
instrumente de măsură și de calcul care i-au permis să confirme argumentele teoretice din Timaios al lui Platon asupra relațiilor dintre planete. Tot călătorind în lung și în lat, el ia notițe, redactează texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritian, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un răspuns foarte contingent la, un mediu particular, drept un tablou universal”. Același psiholog surprinde cu finețe câteva din cauzele care explică diferențele semnificative existente între diferitele colectivități etnice, relevând astfel largile posibiltăți pe care studiul frustrației le pune la îndemâna etnologului: „Societățile omenești nu sunt omogene din punct de vedere cultural, e evident. Rezultă de aici impulsurile antagoniste care se repercutează în psihismul individual. Prins între aspectul legilor și caracterul parțial al aplicării lor, între simțul justiției și spectacolul nedreptăților, individul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și a redactat-o, în cea mai mare parte, sub îndrumarea regretatului nostru profesor Dumitru Irimia, al cărui nume girează, cel dintâi, nivelul științific al cărții. Subiectul este deosebit de interesant, înscriindu-se într-un domeniu mai puțin abordat de cercetătorii etnologi, acela al hermeneuticii imaginarului. Și cultura din aria bucovineană, în a cărei spiritualitate s-a format însăși autoarea, oferă un material de studiu deosebit de generos. Lucrarea este, de fapt, o aplicare a teoriei imaginarului la cultura populară românească, cu privire
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și preocupări. Contactul cu personalități care nu aparțineau aceluiași univers, dar care posedau un limbaj apropiat seducea pe toată lumea: biologi, psihologi, medici, sociologi și politicieni se frecventau și apreciau aceste contacte. B.C. Dar nu se aflau acolo istorici, fizicieni, matematicieni, etnologi, economiști... J.R. René Passet, un economist talentat, ni s-a alăturat curînd. Îl cunoșteam de la fondarea Mișcării socialiste pentru Statele-Unite ale Europei. Părăsise Parisul, dar l-am regăsit la vre-mea respectivă și legăturile care ne uneau erau destul de puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de comportament. Cercetătorii vieții artificiale arată cum, cu ajutorul computerelor, reușesc să conceapă sisteme care se organizează și au comportamente neașteptate. Se introduc date și se întîmplă ceva la care nu se așteptau. Folosesc, spre exemplu, rezultatele despre furnici obținute de etnologi, fac un program pe care îl introduc în computer, îl pun în funcțiune și cred că au reușit să reproducă modul de funcționare a unei societăți de furnici care ajunge să se auto-organizeze și să se comporte așa cum fac furnicile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Academia Română. Din vieața poporului român. Culegere și studii. Pusă la index după 1944, din cauza conținutului ei, lucrarea a rămas nereeditată pînă după 1990. Irina Nicolau (1946- 2002), descendentă dintr-o familie de aromâni și greci, a fost folcloristă din întâmplare, etnolog de profesie, asumat scriitoare (cu mult har) și un om de muzeu original. A fost cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor (1970-1989). După 1990, intră în echipa cu care pictorul Horia Bernea va ctitori Muzeul Țăranului Român (1990-2002). A
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Talmeș balmeș de etnologie și multe altele/Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor (2001), Arca lui Noe. între neolitic și Coca-Cola (2003), Anii ’80 și bucureștenii (2003), Vagabondage dans les Balkans (2003) etc. Carmen Mihalache (Huluță), n. 1969, este etnolog și din 1996 lucrează la Muzeul Țăranului Român din București. A publicat articole și studii de etnologie, istorie orală sau folclor în presa culturală și în reviste de specialitate, este coautor al mai multor volume și a coordonat o serie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fi analizate pe baza mai multor asemenea elemente. De pildă, banala superstiție „Pisica neagră îți aduce ghinion dacă-ți taie calea“ poate fi clasată pornind de la cuvintele pisică, negru, ghinion și cale. Se spune că la baza etnologiei stă mirarea. Etnologul îl descoperă pe celălalt, se miră și începe să-l cerceteze. De la o vreme, etno logul crede că știe multe și se miră mai puțin. E rîndul cititorului să se mire! Parcurgînd această carte, va avea surpriza să se întîl
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
caracterul 9 nedogmatic, pe oamenii Bisericii, care iau drept superstiții toate credințele societăților primitive sau tradiționale, uneori pînă și credințele celor de alt rit. Pentru un protestant, de pildă, venerația catolicilor pentru relicve este considerată de ordin superstițios. Pînă și etnologul cade în această cursă cînd, cercetîndu-i pe păstor și pe agricultor, utilizează mult mai des termenul credință decît o face în cazul șoferilor, elevilor, pompierilor, croitorilor, zidarilor și așa mai departe. Un veritabil joc de perspective! Ceea ce a favorizat tendința
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
întreagă "pedagogie" populară, "țesută" instinctiv de orice neam. De unde și respectul aproape religios pe care comunitățile de tip tradițional îl acordau figurilor reprezentative, ontologic vitale, pe care se întemeiau. Vrăjitorul, șamanul, preotul sunt ipostazele cele mai cunoscute și mai durabile. Etnologii ne instruiesc în această privință, conturând o întreagă serie de figuri-instituții pe care se sprijină pretutindeni lumea în devenirea ei agitată, nesigură, convulsivă. Ceea ce ne spun azi un G. Dumézil despre lumea veche sau un G. Duby despre umanitatea medievală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continuități, fie și obnubilată, supusă la presiuni enorme, dacă nu și ascunsă uneori în forme pe care istoria le identifică numai în ceasurile ei bune. O altă istorie, poate mai adevărată, se înfiripă din resturile scoase la lumină de arheologi, etnologi, folcloriști, pentru a nu mai vorbi de revelațiile comunicate de lingviștii interesați în istoria limbii. "Parlan le tombe ove la storia e muta", s-a spus cândva și această reflecție, atât de plastică în adevărul ei incontestabil, ne-o evocă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de Sebille (Paris, 1896), Urme vechi de limbă în toponimia românească, (București, 1898), Histoire de langue roumaine (Tome I, Les origines ", Paris, 1901 ). În perioada de tranziție începe să se afirme și ca publicist, critic și istoric literar, poet, dialectolog, etnolog și folclorist cu volume și studii ca Graiul nostru, Texte din toate părțile locuite de români, vol. III, București, 1906 1908, Folklorul: cum trebuie înțeles (1909, București). Din istoria migrațiunilor păstorești la popoarele romanice (Buletinul Societății filologice, III București., 1907
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
dramaturg între anii 1913-1925, istoric literar până în l905-1914, filolog în primii săi ani de activitate, mai ales critic literar și polemist la „Vieața nouă", gânditor social la „Inălțarea", cea mai importantă și îndelungată activitate a sa va fi ca dialectolog, etnolog și folclorist. Activitatea de etnolog și folclorist este atât de însemnată încât este considerat astăzi după B.P. Hasdeu a doua personalitate proeminentă în istoria folcloristicii românești” antebelice. Capitolul III Ovid Densusianu folclorist Nota caracteristică a activității lui Densusianu a fost
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
literar până în l905-1914, filolog în primii săi ani de activitate, mai ales critic literar și polemist la „Vieața nouă", gânditor social la „Inălțarea", cea mai importantă și îndelungată activitate a sa va fi ca dialectolog, etnolog și folclorist. Activitatea de etnolog și folclorist este atât de însemnată încât este considerat astăzi după B.P. Hasdeu a doua personalitate proeminentă în istoria folcloristicii românești” antebelice. Capitolul III Ovid Densusianu folclorist Nota caracteristică a activității lui Densusianu a fost receptivitatea la noutăți, participarea la
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
conservare culturală. În consecință, edițiile de încredere ale lucrărilor principelui-savant se numără pe degetele de la o mână, iar despre ediții recente de popularizare aproape că nu se poate vorbi. Iubită de geografi, prețuită de muzicologi, folosită de istorici, căutată de etnologi, mai puțin gustată de cititorii de literatură lipsiți de răbdare sintactică, opera lui Dimitrie Cantemir are, fără îndoială, potențialul unui brand cultural interesant tocmai prin faptul că mai vechiul, aromatul și legendarul Orient, în care nu chiar totul era cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acesta este sensul pe care îl dăm noțiunilor de mondializare, globalizare. Modernizarea lumii este izbînda totală a lumii moderne. Pentru a vorbi de un ansamblu uman (o societate, o civilizație, un popor, o națiune) pentru a-l descrie și analiza, etnologii, istoricii și sociologii se sprijină mai ales pe concepte precum cultură, valoare, reprezentare, identitate, mit. O civilizația este definită, de obicei, ca un sistem de reprezentări și de valori. Dacă am încerca să ne eliberăm și de acest limbaj psihosociologic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ache Gatu au mai venit, astfel, în 1962 și 1963, peste 70 de "Străini" (Iroiangi), cum a numit Ache Gatu acest trib detestat și evitat în hățișurile pădurii tropicale. La sfîrșitul lui 1963 își face apariția Pierre Clastres 46, tînăr etnolog francez, care avea șansa nesperată de a studia ființe umane trăind încă în epoca de piatră. Izolarea a ferit tabăra de refugiați de activitatea evangheliștilor, astfel încît cele două grupuri, dar mai ales ultimul venit, au reușit să mențină nealterată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ființe umane trăind încă în epoca de piatră. Izolarea a ferit tabăra de refugiați de activitatea evangheliștilor, astfel încît cele două grupuri, dar mai ales ultimul venit, au reușit să mențină nealterată esența lumii lor. Clastres își începe munca de etnolog: observă comportamentele, întreabă, le desenează uneltele, face fotografii, se duce cu ei la vînătoare. Nu e deloc ușor, mai ales cu "Străinii": "Primitivii" nu sunt deloc niște mașini de informare." Din fericire, copiii, atrași de bomboane, îl ajută mult. Etnologul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
etnolog: observă comportamentele, întreabă, le desenează uneltele, face fotografii, se duce cu ei la vînătoare. Nu e deloc ușor, mai ales cu "Străinii": "Primitivii" nu sunt deloc niște mașini de informare." Din fericire, copiii, atrași de bomboane, îl ajută mult. Etnologul descoperă ceva extraordinar. Într-o zi e nedumerit de comportamente pe care le mai văzuse, dar nu le dăduse atenție: Jyvukugi, șeful Ache Gatu, devenit șef al celor două grupuri Guayaki, merge pe la fiecare familie și le informează despre evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
spațiu unic: corpul însuși 48." Dincolo de experiența unei mici lumi în agonie, descoperirea lui Pierre Clastres spune ceva despre ființele umane? Bazîndu-se mai ales pe mărturiile directe ale celor care au luat primii contact cu societățile indiene conchistadori, exploratori, misionari -, etnologul notează că ceea ce descoperă în vestigiile lumii Guayaki refuzul de a fi condus, capacitatea de a-l împiedica pe șef să fie un "adevărat" șef caracterizează majoritatea societăților indiene. Cronicarii secolului al XVI-lea vorbesc despre indieni care trăiesc "fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în timp ce așteaptă vaporul spre Europa, unde a hotarît să se întoarcă, le cere sătenilor să-i ducă bagajele pe malul fluviului. Refuză cu toții. "Le-ai cerut să-ți ducă bagajele. De asta au refuzat", îi explică tînărul servitor. Evans-Pritchard50 este etnolog englez. Scena se petrece în anii '30, la sfîrșitul primei sale călătorii în ținutul Nuerilor, o populație de păstori agricultori de două sute de mii de persoane la acea dată, trăind în Sud-Estul Sudanului, pe un teritoriu lung de mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]