585 matches
-
guvernarea unei națiuni nu se poate imagina. Ostilitatea lui Eminescu este îndreptată, în descendență junimistă, spre cei pe care editorialistul de la Timpul îi va iden tifica, invariabil, drept continuatorii anului 1848. Liberalismul radical este expresia cea mai închegată a unui etos euro pean alimentat de alianța dintre revoluție și schemele universale ale raționalismului politic. Cultul cărții este cel care îi ghidează pe cei care, în deceniile de după 1848, edifică un stat ce ignoră sensibilitatea și interesele păturii rurale. În căutarea unei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
au tenticei evoluții a civilizației se află în acele forțe vii ale societății, forțe pe care guvernarea le exprimă, dar nu le creează. A miza pe centralitatea statului în încurajarea modernizării, a ignora semnificația descentralizării și a subestima necesitatea unui etos al autodeterminării economice sunt simptomele unei patologii ideologice denunțate de junimism. Argumentele lui Pogor explică de ce reflecția junimistă a ales, invariabil, calea prudenței și a gradualismului. Și aceasta pentru că numai o reformă treptată, în accepțiune burkeană, poate negocia calea de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în care poate fi testată capacitatea de activare și educare a instinctului civic, esențial pentru extinderea graduală a dreptului de vot la nivel național. Asemenea lui Carp, Maiorescu intenționează să opună politicii înțelese ca exercițiu de satisfacere a interesului clientelar etosul responsabilității și moderației, etos care să se răspândească organic în societate. Guvernarea locală, ca și educația sunt pârghiile prin care marile principii de viață occidentală pot fi încurajate să prindă rădăcini în solul românesc. Replierea către realitate și abandonarea marilor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
testată capacitatea de activare și educare a instinctului civic, esențial pentru extinderea graduală a dreptului de vot la nivel național. Asemenea lui Carp, Maiorescu intenționează să opună politicii înțelese ca exercițiu de satisfacere a interesului clientelar etosul responsabilității și moderației, etos care să se răspândească organic în societate. Guvernarea locală, ca și educația sunt pârghiile prin care marile principii de viață occidentală pot fi încurajate să prindă rădăcini în solul românesc. Replierea către realitate și abandonarea marilor scheme utopice reprezintă în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
politici care privilegiază abstracțiunile și ignoră contextul de aplicare a grefelor operate este consecința educației politice situate sub semnul raționalismului - critica maioresciană continuă textele de la 1868 și 1876. Occidentalizarea nu este dublată de soliditatea privirii istorice și de atenția la etosul stării a treia. Ceea ce domină este încrederea naivă în posibilitatea frazelor și conceptelor de a fi soluțiile miracol. Universalismului raționalist Maiorescu îi contrapune, îndrumat de prudența postburkeană, profilul legislatorului care negociază relația dintre împrumut și adaptare, lucrând, temeinic și modest
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
viziuni ce revitalizează prudența, moderația și gradualismul. Ca și în cazul lui Maiorescu, impopularitatea lui Carp derivă, iar acest lucru poate fi observat încă de la 1884, din incapacitatea de a accepta compromisul, oricât de modest, cu demagogia și flatarea vulgului. Etosul politic al lui Carp pune accentul, înainte de toate, pe această preocupare pentru edificarea și precizia proiectului de guvernare. În locul frazeologiei sau al apelului la geniul ascuns al națiunii, Carp va prefera recursul la erudiție, inteligență și spirit critic. Filozofia liberal
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
înșiși meseriașii.<ref id=”1”>Ibidem, p. 189.</ref> Proiectul junimist este dominat de această preocupare pentru coerență - stimularea unei stări a treia este temelia pe care se așază o nouă arhitectură politică, acea democrație a muncii și a meritului. Etosul pe care junimismul caută să-l stimuleze este acea independență în raport cu statul, având drept corolar constitu irea unei cetățenii care să nu mai fie modelată de centrul omnipotent al capitalei. „Era nouă“ înseamnă și apli carea efectivă și graduală a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
P.P. Carp. Policentrismul său este esențial în direcția unei terapii care să stăvilească elanul radicalismului revoluționar, încurajând autoguvernarea care să insufle cetățeanului atașamentul pentru ceea ce, peste de cenii, Iorga avea să numească „localismul organic“. Pentru P.P. Carp, modernizarea dominată de etosul revoluționar convoacă, în mod inevitabil, fantoma bari cadelor care bântuie mitologia urbană. Tulburările revoluției sunt cealaltă față a monedei centralizării - în absența gradualismului, alternativa este fragilizarea ordinii și ridicarea pasiunii funeste a distrugerii. Departe de a fi o politică a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
apărare a unei clase, nu e un reflex de egoism partizan, ci descrie o con duită care vede în evoluție alternativa la modernizarea fracturată și epidermică. În ceea ce au mai profund și vizionar, vocile lui Carp și Maiorescu sunt afine etosului din textele lui Burke, Guizot sau Toc queville. Lectura pe care o dau junimiștii societății lor este modelată de paradigma liberal conservatoare. Fără a fi vreodată un curent sprijinit de o pondere electorală semnificativă, junimiștii rămân, pe măsură ce istoria intelectuală apelează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cazul lui Lyotard, apărarea drepturilor celuilalt este legată de idealul "unei comunități globale a discursului" care are câteva paralele cu poziția lui Habermas referitoare la etica discursivă și democrația cosmopolită pe care unii o privesc ca pe o prelungire a etosului democratic radical care există în lucrările lui Marx (Carver 1998). Lyotard (1993) susține că toate ființele umane au dreptul egal de a-și "institui comunitatea prin contract", utilizând "rațiunea și dezbaterea". Însă, împotriva lui Habermas, Lyotard subliniază pericolele inerente în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
idei universale, dar să recunoască diferențele (Shapcott 2000b, 2001). Într-un asemenea cadru, loialitățile față de statul suveran sau față de orice altă formă de asociere politică nu pot fi absolute (Linklater 1998: 56; Devetak 2003). Recunoscând diversitatea legăturilor sociale și morale, etosul unui "cosmopolitism subțire" încearcă să multiplice tipurile și nivelurile comunității politice. Trebuie observat, totuși, că acest lucru nu înseamnă că datoriile față de umanitate sunt mai importante decât toate celelalte. Nu există o "ierarhie morală" fixă într-un cadru de "cosmopolitism
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politice, sunt văzute de postmodernism drept rezultate contingente din punct de vedere istoric, și extrem de ambigue (Ashley și Walker 1990). Ca atare, ele nu au un statut transcendental. Ca o provocare adusă delimitărilor etice impuse de suveranitatea statală, etica postmodernă "etosul diplomatic", așa cum îl numesc Ashley și Walker nu este limitată spațial și teritorial. Ea caută să "facă posibilă practicarea riguroasă a acestei etici într-o sferă cât se poate de largă" (1990: 395). Nu ar trebui să existe nicio frontieră
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cauzalități istorice de orice fel. Acolo unde această etică este practicată în mod riguros, nu este posibilă existența unei ordini totalitare." (1990: 395) Prin dezacordul său față de etica excluderii suverane, postmodernismul oferă o înțelegere a eticii detașată de limitările teritoriale. Etosul diplomatic este o etică "deteritorializată" ce se dezvoltă prin depășirea limitelor suverane. Această etică transgresivă se adaugă noțiunii deteritorializate de democrație avansate de Connolly. Cele două idei sunt subîntinse de o critică a suveranității statului ca bază pentru desfășurarea, organizarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a politicii, una a cărei scop este lupta pentru sau în numele alterității, și nu lupta pentru a pune în umbră, a șterge sau a eradica alteritatea" (Campbell 1994; 477, 1998a: 191). Însă, așa cum a arătat Michael Shapiro (1998b: 698-9), acest etos ar putea să nu fie atât de diferit de etica kantiană a ospitalității ce încurajează toleranța universală a diferenței ca mijloc de reducere a violenței globale. Consecința luării în serios a criticii pe care postmodernismul o aduce totalității și suveranității
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de poveri și prejudecăți. Poezia lui este o manifestare a chemării tinerești la autodepășire în sensul etosului comunist, invitație la responsabilitate: Când lupți și speri și (nu-i firesc) greșești,/ Când îți învingi în luptă îndoiala/ În fața conștiinței omenești/ Atunci e mai cinstită chiar greșeala." Întreaga generație de poeți 1960-1970 stă sub semnul neliniștii, al încrederii și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a acționa, de a relaționa și de a se comporta imoral, contrar legilor morale, făcându-și chiar din aceasta un scop prin care-și realizează plăcerea. Persoana imorală este o persoană cu un eu slab și cu o conștiință perversă. Etosul acesteia este slab. El nu poate forma un caracter puternic, echilibrat și responsabil. Acest tip de personalitate se structurează prin imitarea și interiorizarea unor modele umane negative, neajungând niciodată la starea de maturitate, care să-i confere capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare de către ceilalți se orientează agresiv către aceștia. Lipsit de suportul „modelator-moral” al unui Etos personal, cu un caracter slab (lașă sau agresiv (violentă, imoralistul, În orice situație este incapabil de a se adapta În lume, fiind un pericol pentru ceilalți. Din acest motiv, el va duce permanent o luptă cu sine, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prezent deasupra mea, ceva care mă privește, mă judecă și Îmi spune sau care mă pedepsește Încă din timpul vieții pentru ce nu am făcut sau pentru ce am făcut greșit sau rău. Este conștiința morală, acea voce interioară a etosului, „daimonul”-ul meu interior. Conștiința morală este cea care mă judecă ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
am făcut greșit sau rău. Este conștiința morală, acea voce interioară a etosului, „daimonul”-ul meu interior. Conștiința morală este cea care mă judecă ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi astfel (bună sau de a fi altfel (răuă. Acțiunea psihologică a etosului se manifestă prin conștiință. În privința acesta, I. Kant spune: „Legea din noi se numește conștiință. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca ființă morală, ca valoare. Pentru ea, moralitatea persoanei constă În valoarea acesteia, este dată de etosul personal, cel care-mi atribuie calitatea axiologică (valoarea moralăă de a fi astfel (bună sau de a fi altfel (răuă. Acțiunea psihologică a etosului se manifestă prin conștiință. În privința acesta, I. Kant spune: „Legea din noi se numește conștiință. Ea ne dictează purtarea pe care trebuie să o avem și o judecă pe aceea care am avut-o. Conștiința este aplicarea acțiunilor noastre la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este o confruntare a două conștiințe. Conștiința mea Îmi justifică adesea ceea ce am făcut, chiar dacă am greșit, independent de mine și Împins de circumstanțele vieții. Conștiința supremă Îmi arată Însă slăbiciunile morale, care reprezintă dimensiunea omenească a ființei mele, a etosului personal și, În final, consecințele negative ale acestuia: păcatul. În felul acesta, destinul meu este judecat nu În timpul vieții, ci după moarte. Eu, prin conștiința morală de sine, nu mă pot ridica la Înălțimea judecății conștiinței supreme, eul meu se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a inconștientului, a subiectivității etc., ca atare, sunt hotărâtoare din puct de vedere global antropologic, ci rolul lor faptul dacă ele pot fi transformate în pârghii ale vieții sufletești, dacă pot fi «supraetajate» și integrate ca mijloace de către conștiință, voință, etos”. (op. cit., p. 146). Mihai Ralea, la rândul său, critică sociologia psihanalitică pentru faptul că acesta încearcă să explice fenomenele sociale prin „psihologia individuală”. Spre deosebire de S. Freud, care se dovedește a fi un pesimist atunci când abordează problema viitorului cultural al omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de impact al împrejurărilor sociale asupra vieții politice, un impact și mai dificil de analizat deoarece privește efectul istoric, adică al tradițiilor, asupra spiritului unei populații care trăiește într-o anumită zonă și care și-a dezvoltat probabil un anumit etos. Acest tip de caracteristici sociale, numite caracteristici culturale, se referă la efectul normelor sociale vagi și la influența lor asupra comportamentului politic. De exemplu, de mult timp, țările caracterizate de o "etică protestantă" par a se comporta diferit din punct
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se exercită conducerea. Un alt criteriu este natura legăturii dintre lideri și societate. Acest tip de clasificare a fost explorat pentru prima dată de Max Weber, care a identificat trei "tipuri ideale" de asemenea relații, bazate pe tradiție, pe un etos legalist-birocratic și carismă. Ideea de conducere carismatică a devenit ulterior larg folosită, deși în prezentarea sa inițială, Weber o construise mai degrabă într-un sens îngust în jurul unei conotații religioase. Prin urmare, în loc să fie "o anumită calitate a unei personalități
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pune în pericol politețea. Potrivit cercetătoarei, "consumismul excesiv din țările industrializate [...] demonstrează [...] transformarea în simple obiecte a tot ceea ce este considerat valoros 182" și conduce la concluzia paradoxală conform căreia "dorința personală este în același timp și produsul unui anumit etos socio-istoric"183. Cu alte cuvinte, con-sumismul încurajează apariția unor tipare de consum care se bazează pe automatism și repetabilitate. Consumatorul optează, de exemplu, pentru un restaurant etnic deoarece simte dorința de a experimenta sau repeta experiența unui ambient exotic ca și când
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]