12,743 matches
-
pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini dure, dezignând condiția omului modern, dimpreună cu chemările unui eu neliniștit: Când am intrat în lume/ peste mine s-au prăbușit zodiile./ Doar luna drum a făcut,/ panglică de lumină/ peste mlaștină sângerie/ a viscerelor scoase la vândut". Natură însăși își are visele ei rele, la acele ore opace când
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
între poet și poezie, între a spune și a fi spus, în Cap sau pajura: poezia dezvăluie (tot prin violență - "sparge casele/ de bani de frunze/ ai copilăriei...") locuri secrete în care lumea se regăsește visata de către lumea poemului. Deși eul liric ar putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
pună între ghilimele, sau să și-o sublinieze în mod exagerat ("Ză-dăr-ni-ci-eee/ o, zădărnicie..."). Asemenea "tertipuri", chiar dacă ar putea însemna doar simplă autoironie - deci mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru a crea sugestia unei detașări a eului de propria voce. În Poveste, ca și în poeme precum Într-o lume perfectă... sau Basmul rezis, narațiunea folosește aceluiași scop: vocea eului liric se obiectivează în narațiuni care sînt toate "basme crude", povești dezvrăjite, unde personaje principale sînt "iluziile
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
deci mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru a crea sugestia unei detașări a eului de propria voce. În Poveste, ca și în poeme precum Într-o lume perfectă... sau Basmul rezis, narațiunea folosește aceluiași scop: vocea eului liric se obiectivează în narațiuni care sînt toate "basme crude", povești dezvrăjite, unde personaje principale sînt "iluziile" (de altfel, ultimul și cel mai amplu capitol al cărții se cheamă "Ieșirea din basm"). Nu poate rămîne neremarcată prezentarea grafică a volumului
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita/ pentru că ruginește totuși prea repede/ nu e nici din cupru cum/ cred eu căldăraru deoarece iarnă/ nu coclește la lună nouă nici/ trei săptămîni în frig dar/ de ce
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
arhetip antic, descris de E.R. Dodds, în legătură cu vechii greci, a căror mentalitate "deschisă" s-a asociat cu un complex de vinovăție, ce mergea pînă la o nevroza șui generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de vinovăție, ce mergea pînă la o nevroza șui generis. Ca rezultat al acestei stranii reacții ce limitează libertatea prin sine, eul se teme de el însuși, se evita, se exorcizează. O înfățișare mai superficială a unei atari autonegări a eului am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism vizînd deopotrivă obiectul și subiectul discursului lor. Un alt tip de reacție constă în asumarea profundă a
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
am consemnat-o, în mai multe rînduri, comentînd tendința centrifugala a optzeciștilor, atrași de anecdotic, descriptivism, reportaj, în contextul moral al unui cinism vizînd deopotrivă obiectul și subiectul discursului lor. Un alt tip de reacție constă în asumarea profundă a eului, pînă în momentul în care acesta se desprinde de sine prin propriile-i motivații, printr-un proces organic precum căderea unui fruct copt din pom. În primul caz avem a face cu o poză a extrovertirii, în cel de-al
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
primul caz avem a face cu o poză a extrovertirii, în cel de-al doilea cu o imagine a introvertirii. Probabil că nici un poet român actual nu ilustrează mai convenabil a doua ipostază decît Constantin Abălută. Fugă de sine a eului are loc, in productia d-sale, nu prin desensibilizare, printr-un act de sterilizare a lirismului, ci printr-o sumisiune subînțeleasa față de conduită acestuia. Eul nu se demite, ci transcende în spațiul misterios al poeziei. În viziunea lui Dodds, pentru
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
actual nu ilustrează mai convenabil a doua ipostază decît Constantin Abălută. Fugă de sine a eului are loc, in productia d-sale, nu prin desensibilizare, printr-un act de sterilizare a lirismului, ci printr-o sumisiune subînțeleasa față de conduită acestuia. Eul nu se demite, ci transcende în spațiul misterios al poeziei. În viziunea lui Dodds, pentru antici individul conta mai puțin ca entitate decît ca instrument al "inspirației", al suflului dăruit de muze. În cadrul poeticii moderne, C. Abălută se supune ritualului
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
încerca să-și umple golurile existenței și astfel să supraviețuiască. În măsura în care așează în locul său lucrurile, poetul săvîrșește și operația inversă de a înlocui lucrurile cu sine. Nu numai prezenta devine absența, ci și absența devine prezenta, o prezență generoasă a eului, care coroborează cu aspectele realului într-un chip simpatetic. În felul acesta, la impactul eului cu noneul, imagistică îngăduie revelația fondului universal, se întîlnește cu sufletul cosmic, sub egida unicității limbajului liric: "ACUM FIECARE SEMNAL E UNIC" (Anotimpuri clinice). Rezultatul
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
poetul săvîrșește și operația inversă de a înlocui lucrurile cu sine. Nu numai prezenta devine absența, ci și absența devine prezenta, o prezență generoasă a eului, care coroborează cu aspectele realului într-un chip simpatetic. În felul acesta, la impactul eului cu noneul, imagistică îngăduie revelația fondului universal, se întîlnește cu sufletul cosmic, sub egida unicității limbajului liric: "ACUM FIECARE SEMNAL E UNIC" (Anotimpuri clinice). Rezultatul e o prezență comună a subiectului și a obiectului poeziei, într-o mixtura vibrantă, într-
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Anotimpuri clinice). Rezultatul e o prezență comună a subiectului și a obiectului poeziei, într-o mixtura vibrantă, într-o manieră patetica ce arată că nici o retragere a vreunuia din cei doi termeni nu mai e posibilă. Refuzîndu-se părelnic pe șine, eul liric s-a lăsat umplut de existență aidoma unui vas de un lichid care-l face funcțional: În anul acela ascultăm sunetele ce veneau de pește rîu/ aceeași depărtare împingea cană cu iarba a tatălui meu/ pe masa goală pînă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
deschisă). Precum la Stevens, la William Carlos Williams, la Jean Follain, cultura de imagini se lasă testată de ținută "prozaica" a discursului. Elastice, energice în fragilitatea lor, corespondentele neconvenționale izbutesc a produce astfel dovadă existenței lor, care e însăși existența eului poetic, în frustrarea să fără leac, în melancolia să insidios senina, în dramatismul sau resignat estetic. Un fapt ce nu ni se pare lipsit de o însemnătate mai generală, în legătură cu creația lui C. Abălută, îl considerăm a fi situarea ei
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
dar și din hinterlandul natal buzoian. Avem în fond o intensă biografie intelectuală, retrăită cu înfrigurare stilistică, dar și cu detașare eseistică, hiperanalitică uneori. Anamneza, psihismul copilului dar și al adultului sunt proceduri dominante într-o veritabilă vânătoare față de propriul eu, dar și față de parteneri, referenți - repere apte să marcheze pe viață gândirea și comportamentul eroinei (pianista octogenară, maestrul, bătrâna hoață etc.). Tentația escavării într-o intimitate inepuizabilă, frizând jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
ale percepțiilor generale asupra lumii, reveria lucidă a păianjenului deviind de la geometria pînzei nu din cauza alterării substanței țesătoare, ci din cauza neadecvării la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
ci din cauza neadecvării la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror "semantică" îl inspiră, transpunîndu-i-se în verb cu o aură de obiectivitate secret-autoritară și absolutorie. Personalitatea creatoare însăși e
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pierzi, alt cuvânt fixează această semnificație la fel de definitiv. Adică rosturile lumii acesteia schimbătoare sunt anunțate în mod clar și irevocabil și imediat interiorizate, de fapt - verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este evidentă. Gândirea
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este evidentă. Gândirea rătăcește în jurul lor fără spor. Prin neostenită repetare capătă însă o funcție ritmică. Ele modelează ritmul interior al vieții - creează structuri verbale personale destinate eului beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se repetă cu obsesivitatea proprie dorințelor încă nerealizate. Noua fizionomie interioară se împlântă din ce în ce mai adânc în viață. Până într-atât de adânc că se substituie eului însuși
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
destinate eului beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se repetă cu obsesivitatea proprie dorințelor încă nerealizate. Noua fizionomie interioară se împlântă din ce în ce mai adânc în viață. Până într-atât de adânc că se substituie eului însuși. Eul se transformă într-un program de viață abstract. Abstract și fictiv Cum să-mi explic această bizară folosire a latențelor din viața interioară? Cuvinte cu sensuri repetabile care ordonează viața aducând-o mereu înapoi către un scop stabilit
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se repetă cu obsesivitatea proprie dorințelor încă nerealizate. Noua fizionomie interioară se împlântă din ce în ce mai adânc în viață. Până într-atât de adânc că se substituie eului însuși. Eul se transformă într-un program de viață abstract. Abstract și fictiv Cum să-mi explic această bizară folosire a latențelor din viața interioară? Cuvinte cu sensuri repetabile care ordonează viața aducând-o mereu înapoi către un scop stabilit inițial. Această
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Cuvinte cu sensuri repetabile care ordonează viața aducând-o mereu înapoi către un scop stabilit inițial. Această constantă rațiune inițială devine o "înfățișare" dorită a fizionomiei interioare. Apoi înseși aparențele vieții "reale" trebuiesc închipuite pe cale fictivă potrivit cu întinderea prezumtivă destinată eului de către "rațiunea inițială". S-a creat o secretă alianță între abstract și fictiv. Ea încearcă să substituie imprevizibilului realității o formulă posibilă pe un plan fictiv-rațional. Acest destin ipotetic programat este modelul existențial urmărit cu insistență pe tot parcursul vieții
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
trezire, readuce programul zilnic. Revenirea aceasta fără dorința sau alegerea ta prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea de a dormi, de a nu cunoaște, este iluzorie. Lumea existând te obligă s-o percepi. Fiecare trezire este o reconstituire a acestui eu programat care își caută punctele de sprijin și referință. O metempsihoză zilnică! Ea începe prin încercarea de a se auto-identifica. Din somnul profund el se trezește fără să poată aduce cu sine ceva din ce a avut. Și atunci își
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]