715 matches
-
o stare, un raport de subordonare.In medicină această stare se referă la o situație de intoxicație cronică ce rezultă din administrarea repetată a unui drog sau medicament și acre se manifestă prin nevoia de a continua această administrare .Starea euforica este de scurtă durată , iar consumatorul nu conștientizează urmările. După euforie se instalează starea paranoica,urmată îndeaproape de frică și confuzie. Dependența este o noțiune generalizată.Există dependența de internet, fast-food,de anumite persoane etc. asta deoarece orice substanță care
Opreşte-te azi, până nu e prea târziu!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Siminciuc Stefania, Roxana-Ioana Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1989]
-
postbelice, mai ales pe fondul contrastant al deceniului cincizeci, al conformismului general al epocii consensului. Unii comentatori entuziaști și exaltați, precum O. Swartz, îl consideră un vizionar, un idol, un erou mesianic (Swartz: ix), alții, precum Truman Capote (vezi), un euforic ce nu știe să scrie (în Elmont, vezi bibliografia). Felul cum un profesionist precum Capote vede ceea ce un iluminat precum Kerouac consideră a fi proză spontană este poate puțin nedrept; intenția regelui și tatălui Beat era de a surprinde ceea ce
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
către performanța artistică a ceea ce s-a numit "The Rat Pack" (pe lângă Sinatra, Dean Martin și Sammy Davis Jr. fiind cei mai cunoscuți "șobolani" din "haită"). Grupul crea un tip de umor, în bună măsură improvizat, de personaje relaxate, ușor euforice, un umor cu conotații rasiste și misogine, și care acum pare depășit pentru spectatorul contemporan, dar care se bucura de succes în anii șaizeci (în Gorlinski: 213). Haita lui Sinatra era însă un grup de bărbați bine, îmbrăcați la costum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
enorma adițiune de imagini, merge mână în mână cu frenezia afectivă a întâmpinării lor, încât e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație la „balul” integralist din primele volume de factură avangardistă, până la apelurile neliniștite din Petre Schlemihl sau din Patmos. Ea își găsește din loc în loc formulări cvasiprogramatice care sintetizează într-un fel, „concluziile” unei practici a creației ce înțelege să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pământului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sârma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și încă a unui spectator euforic și entuziast, în fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, în figuri ale etalării și acumulării precum cele amintite mai sus, avându-și corolarul în suita menționată de spații ale spectacolului, atrage, în ultimă instanță atenția asupra caracterului predominant
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acestei lumi a sărbătorii ca - după formularea lui Bahtin - “împărăție utopică a comuniunii, libertății, egalității și abundenței”. Iar dacă urmărim „logica” internă a viziunii lui Voronca, remarcăm că, pe de o parte, există la el acea disponibilitate a întâmpinării exclamative, euforice a lumii, plăcerea de a descoperi și identifica în ceea ce se vede însemnele unei atari „comuniuni, libertăți, egalități și abundențe”, și - pe de altă parte - impulsul de a interveni în ordinea stagnantă a realului, în sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării sale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins se întoarce spre veșnicie, iar distanța devine apropiere. Omul se arată ca ființă dialogică, atunci. Profunzimea și frumusețea gândirii Părintelui Stăniloae despre timp a fost sesizată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
jur. La Întrebarea "de ce mergi la shopping?", pusă unui grup de studente cu vîrsta Între 20-30 de ani, care au mărturisit că practică shoppingul, răspunsurile au reliefat pe lîngă funcțiile conturate mai sus și plăcerea, relaxarea, starea de bine, uneori euforică, detensionarea, activarea, creșterea stimei de sine și ieșirea din stări depresive, cauzate de stress sau oboseală ca efecte ce sunt factori susținători ai comportamentului lor de mers la cumpărături. "Este ca o terapie fără terapeut", " Îmi stimulează imaginația", "mă simt
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
elementul central al perioadei postoperatorii), instalarea unor simptome respiratorii (tuse, expectorație, dispnee), cardio-vasculare (lipotimie, palpitații), digestive (apetit, grețuri, reluarea tranzitului), urinare (micțiuni, disurie) etc. Starea generală: în primele ore după intervenție, bolnavul este somnolent; treptat devine comunicativ și uneori chiar euforic. Din a 3-a sau a 5-a zi își reia o parte din activitățile obișnuite. Monitorizarea febrei este extrem de importantă; în primele 24-48h poate exista o ascensiune termică redusă, de resorbție; persistența acesteia sau creșterea în amplitudine poate semnifica
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
adaptarea unor forme noi de echilibru. Când învățătorul insistă pe disciplină în mod exagerat, copilul prezintă o adaptare mai dificilă ce se manifestă prin creșterea nervozității și a oboselii. Chiar de la 7 ani se manifestă o relativă detașare psihologică, trăiri euforice care înseamnă că adaptarea școlară a depășit o primă fază tensională, lucru care este evident și în vorbirea copilului prin folosirea frecventă a superlativului în descrierea de situații și întâmplări ca și prin manifestarea curiozității față de mediul extrașcolar. Se dezvoltă
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
sus- jos În rândurile orizontale ale scrierii constituie punctul de plecare pentru o activitate intelectuală complicată și multilaterală. După 7 ani, se manifestă, treptat, o mai mare detașare psihologică, o creștere a expansiunii, o mai mare extroversiune și trăiri numeroase euforice și de exaltare, semn că adaptarea școlară a devenit o fază tensională. În vorbirea copilului Începe să fie frecvent folosit substantivul În descrierea de situații, Întâmplări și obiecte. La 7 ani Începe să crească evident curiozitatea față de mediul extrașcolar- aflat
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
alt curcubeu. / Și n-aud cum nucii bat - amăruii - / Frunza tomnatecă-n sângele meu. Beau soare mult, mi se clatină mersul. Râd și mă cațăr cu fânul pe clăi. Sună zefirul în mine neștersul /Imn pentru flacăra ochilor tăi” (Dans euforic, din volumul Frumusețe continuă). În versurile ulterioare culegerii Dragoste (1968) registrul tematic se îmbogățește prin explorarea mitologicului de sursă îndeosebi folclorică, autohtonă. În Inia Dinia (1971) simbolul iubirii e un Orfeu feminin care străbate infinitul călare pe Galben de Soare
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
ușor pentru echipa managerială să găsească cele mai bune posibilități de reinvestire rentabilă pentru a asigura un echilibru între acest ritm și posibilitățile interne de susținere a creșterii. Cele mai periculoase pentru întreprindere sunt perioadele în care înregistrează o dezvoltare euforică, în care cifra de afaceri și profitul cresc spectaculos, precum și cele în care se remarcă o tendință "centrifugă", de îndepărtare necontrolată de centrul de gravitate și angajarea în diverse activități după singurul criteriu al profitabilității pe termen scurt. II.3
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
La 6 ani copilul este total absorbit de problemele adaptării la viața socială. Procesul acesta este relativ dificil. După 7 ani se manifestă treptat o mai mare detașare psihologică, o creștere a expansiunii, o mai mare extroversiune și trăiri numeroase euforice și de exaltare, semn că adaptarea a depășit o fază tensională. Momentul de 8 ani este foarte sensibil pentru educația socială, dat fiind faptul că adaptarea a depășit încă o etapă tensională și copilul a început să treacă într-o
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
dorința locutorului; actele comisive - intenția locutorului; actele expresive - variază în funcție de act, iar scopul ilocuționar este acela de a transmite o stare psihologică: plăcere/neplăcere, acceptare/respingere. În mod particular, în alcătuirea discursului publicitar, cerințele afective (care mizează pe valențe conotative euforice prin idealizarea obiectului publicitat) ocupă un loc important, alături de cele de natură materială (referitoare la produs), în construirea mesajului. Publicitatea exploatează la maximum manifestările psiho-afective, prin sondarea a psihicului uman și prin transformarea subliminală a produsului publicitat într-o formă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
publicitat) ocupă un loc important, alături de cele de natură materială (referitoare la produs), în construirea mesajului. Publicitatea exploatează la maximum manifestările psiho-afective, prin sondarea a psihicului uman și prin transformarea subliminală a produsului publicitat într-o formă de trăire afectivă euforică, de plăcere/acceptare/aderare/cumpărare, astfel încît decizia/alegerea receptorului devine una de ordin emoțional. Prin complexitatea ei, practica publicitară se suprapune cursului actual al civilizației, epistemei contemporane, atît din punct de vedere mental și afectiv, cît și estetic. A
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să-i pun și io întrebări. Aș fi putut să beau din cafeaua lui cât a lipsit și să dau telefoane în țară să mă laud, dar nu sunt chiar atât de nebună. Odată ajunsă în apartamentul închiriat la Cannes, euforică, mi-am blestemat zilele o după-amiază întreagă încercând să dau un sens frazelor tăiate și confuze atât din pricina vântului care bătea pe terasă, cât și din cea a lui Van Sant care nu numai că nu spune chestii nemaipomenite, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
că doar eu o văd. I-am zâmbit și am vrut s-o felicit, să-i spun că am auzit de succesul ei, dar nu m-a văzut. A trecut prin mine și a ieșit. Apoi a intrat cineva strigând euforic că a văzut-o pe pisica oranj într-o mașină plecând chiar de aici din față! Copyleft.ro Premium și Quality, doi prieteni de nădejde Constantin Vică http://www.supliment.polirom.ro/kostea/ În ultima vreme a devenit prea clar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
autorității"13. Noi căutăm astăzi să nu fim manipulați. Vorbărie a scientiștilor care pretind să elimine jocul imaginar al puterii ascunse. Or, comunicarea nu are a garanta realitatea, sau a da satisfacție, sau a satisface obiectivitatea. Este o momeală, veselă, euforică, și este aici pentru a ascunde violența, pentru a reface fațada. Este convocată astfel în mod teatral, "bazîndu-se pe imbecilitatea și infantilismul nostru". Dar, cînd miza scientistă este criticată și demontată, miza poetică apare. Trebuie atunci să ne mutăm, schimbînd
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
semne distinctive identificate de V. Georgescu (2008, pp. 118-120) drept caracterististice ale întregului discurs istoric propagat în național-comunism: i) caracterul său genetic, dat de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului socialist destrămase mitologema unității naționale, acoperind locul lăsat liber de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
profesionale și morale e, deocamdată, mai productiv decât a te epuiza în acțiuni de masă, în activism public, în vervă agitatorică. Câteva milioane de cetățeni conștiincioși pot schimba țara în mai mare mă sură, cred, decât o echipă de „manageri“ euforici. E totuși straniu că entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala mea cronică a fost mai curând vindecată de reprezentanții taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a leha mitei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita pieziș între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
evenimente atât de nelumești cum sunt Nașterea Domnului și Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare și petrecere. În ce mă privește, înclin să fiu mai puțin riguros. Cheful autohton are, totuși, câteva merite deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezența însăși a sărbătorii. Oamenii se înscriu, benign, în alt ritm al timpului, și o fac altfel decât în fiecare duminică sau la câte o onomastică. Dimensiunea comunitară e sporită, jubilația are prestigiu cosmic. Apoi, cheful e o specie a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu nasu-n brazdă, alții se îneacă în cer, ca într-o zeamă străvezie, fără gust și fără articulații. Două specii de prostie roză, semnalând prezența unor inși care au renunțat să mai respire prin plă mânii proprii și au trecut, euforici, „pe aparate“. O dublă victorie a unei presupoziții vicioase: presupoziția că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-a găsit, am, fără efort
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ia notă de prezența altora, că pot chiui ca pe câmp la ora trei dimineața. Bucureșteanul de azi e suveran. Se simte bine. Se plimbă prin târg ca printr-o ogradă de uz privat: rage, ambreiază viril, înjură, se lăfăie, euforic, într-o mare de decibeli. Cei încă „neadaptați“ trebuie să se resemneze: să asculte „în direct“ manelele care explodează din câte o bronzată mașină decapotabilă, să mănânce auzind, de la masa vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine prin telefonul mobil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]