1,482 matches
-
-i vedem fundul. Și cum am tras de berea aia din care beam amândouă! N-aveam un sfanț, dar am fi înnebunit dacă stăteam în casă toată seara! într-un sfârșit, după mai multe ore, când berea aproape ni se evaporase, Johnno cel cu vezica de cămilă s-a ridicat de pe scaun. Brigit și cu mine ne-am luat de mână și ne-am ținut respirația. Johnno s-a întors încet și... ruptura era acolo! O ruptură identică pe un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a târât în sus, pe scări, a dat o ușă de perete și a exclamat: — Piesa de rezistență. Nici măcar nu și-a dat osteneala să-i dea un accent franțuzesc. Nu era stilul lui. Acum că furia mi se evaporase, tot ce-mi mai rămăsese era rușinea și dorința de-a fi cât mai drăguță. Așa mi se întâmpla întotdeauna. Așa că, deși aș fi avut oarecari rețineri să prestez o felație, dacă de aia mă adusese acolo sus - nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby-uri! Mirajul acela în care cineva îmi masa ușor punctele de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu eram deloc încântată. De la cursul de bucătărie nu mai era decât un pas până la cursul de împletit coșuri de nuiele. —E foarte distractiv, mi-a zis cineva cu ochii sclipind, în timp ce ne îndreptam spre bucătărie, unde ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de rău posibil, atunci am început să mă distrez. Râzând și gâfâind, împingându-mă și luptându-mă, mi-am dat seama că nu mă mai simțisem niciodată așa de bine. Fără droguri, vreau să spun. Iar bucuria mi s-a evaporat abia când m-am dus la culcare și m-am gândit la Luke, care era probabil pe punctul de a ieși în oraș. Duminică dimineața, toți bărbații de la Cloisters, inclusiv Chris, îmi pare rău s-o spun, au venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost vina ta că te-a respins. Și dacă tot ești la capitolul ăsta, iartă-l și pe el. Spre marea mea uimire, am simțit că toată furia legată de Chris și toată durerea pe care mi-o pricinuise se evaporaseră. Totul se schimbase. Acum îl vedeam pe Chris ca pe un biet idiot, care nu era în stare să facă față situației mai bine decât mine. N-ar fi trebuit să se culce cu mine, dar nici eu n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
manual, ceea ce determinase o serioasă subminare a eforturilor cadrelor de la Tehnologie de a le inculca elevilor lor o judecată limpede asupra posibilităților oferite de tehnica modernă. Timpul și grosolănia intransigentă a Tencuitorilor îl schimbaseră cu totul. Idealurile lui Wilt se evaporaseră și fuseseră înlocuite de convingerea că omul care spunea că pana era mai puternică decât spada trebuia să încerce să le citească Moara de pe Floss studenților din anul III Mecanică Auto și abia după aceea să-și deschidă gura aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mașină a poliției. în timp ce mașina traversa suburbiile, depășea stațiile de benzină și fabricile și trecea pe lângă ținuturile mlăștinoase, Wilt se afundă în bancheta din spate și simți că senzația de libertate de care se bucurase la secția de poliție se evapora. Și, cu fiecare kilometru pe care-l mai făceau, acea senzație se diminua tot mai tare, în locul ei impunându-se realitatea dură a opțiunilor, a nevoii de a câștiga o pâine, a plictiselii și a nesfârșitelor certuri meschine cu Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
amintești formulele sale epistolare? Învăluite, viclene, dar de dragoste. De dragoste, broscuța mea, de dragoste. „Dulcissime frater, amantissime.“ Ți-aduci aminte? Dulcissime amantissime... Tolea își aranjă din nou gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor de catifea neagră, se înclină și... se evaporă, pur și simplu! Da, plecase, așa, dintr-odată, de la locul de muncă și suspine. Avea, din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră, două, mai mult, mai puțin, să hoinărească pe străzi sau să ațipească pe banca vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fim serioși. E demn de milă. Deodată nu mai vreau să fiu singură. Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai fiu așa suspicioasă. —Și ce propui pentru diseară? Ceva ce n-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În clipa În care pun mâna pe mouse și clichez, deschizând un document nou, deja zâmbesc. — Emma. Ridic ochii și Îl văd pe Paul lângă biroul meu. Jack Harper dorește să vorbească cu tine, spune scurt. Poftim ? Zâmbetul mi se evaporă instantaneu. Cu mine ? — În sala de ședințe, peste cinci minute. — Ți-a zis și de ce ? — Nu. Iese rapid, iar eu rămân cu ochii În ecran, fără să văd nimic În fața mea, simțind că mi-e rău. Am avut dreptate prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe el. N-aș putea niciodată să-i fac vreun rău. Nu are nici un punct slab. E un ditamai milionarul și e extrem de puternic. Iau necăjită o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știu. Atunci, zi, spun În cele din urmă, ridicând iritată din umeri. Dacă vrei să-mi spui, spune-mi. Jack mă conduce În liniște spre un colț mai retras, departe de mulțime. În timp ce pășesc lângă el, aerul beligerant mi se evaporă Încet. De fapt, mă cuprinde o ușoară Îngrijorare. Aproape mă cuprinde spaima. Oare chiar vreau să-i aflu secretul ? Dacă e vorba de o fraudă, cum a zis Lissy ? Dacă face ceva ilegal și vrea să mă implice și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surâde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luându-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împânzește curtea, Îndreptându-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
reportaj despre cei mai buni prieteni ai celebrităților și am apărea și noi în el, și poate chiar aș fi întrebată dacă nu vreau să fiu... — Bună, Bex! Tresar și veselele imagini cu mine râzând împreună cu Michael și Catherine se evaporă, iar creierul nu se concentreaza asupra clipei de față. Colega mea de apartament Suze se plimbă prin cameră, într‑o pijama antică, în pătrățele. — Ce faci? mă întreabă, curioasă. — Nimic, zic, punând repede floreta înapoi. Doar... știi și tu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
între degete. Ai primit o groază de corespondență cât ai lipsit. — A, da? În vârtejul nebun al noutăților despre Suze și Tarquin, am cam uitat de toate celelalte. Însă acum starea de veselie care m‑a cuprins începe să se evapore treptat. În clipa în care Suze îmi aduce un teanc de plicuri cu înfățișare neprietenoasă, simt un junghi în stomac și îmi doresc să nu fi venit niciodată acasă. Cel puțin, cât eram plecată, nu trebuia să știu despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gând să‑mi dea slujba înapoi, în cele din urmă? Vor să‑mi ofere alta? Poate o să fiu promovată! Poate or să‑mi dea propria mea emisiune! Dar, la primele ore ale dimineții, toate fanteziile mele nebune s‑au cam evaporat, lăsând în urmă adevărul gol‑goluț. Adevărul este că îmi doresc cu disperare vechea slujbă înapoi. Vreau să‑i pot spune mamei că poate să se uite din nou, să încep să‑mi plătesc depășirea de cont... și să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trăsătură o enerva în mod deosebit pe soția lui. Când usca vasele, se furișa în spatele ei și o privea cu ochi sclipitori. Știi, îi spunea, sunt sigur că dacă ai duce vasele afară, soarele ar fi suficient de puternic să evapore apa în exact același timp cât îți ia ție să usuci farfuriile. În concluzie, dacă ipoteza se confirmă, vei economisi energie și timp. Și cum rămânea cu timpul și energia consumate ca să ducă vasele și să le așeze pe balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o viață independentă de cea a părinților - să plece în week-end-uri în alte orașe ca să asiste la meciuri de fotbal sau să doarmă peste noapte la prieteni - singurul motiv pe care cei doi soți îl aveau ca să rămână împreună se evaporase. După spusele lui David, Belinda fusese cea care deschisese discuția care dusese la grandiosul final, dar femeia descoperise în soțul ei un interlocutor entuziast, care fusese de acord cu propunerea despărțirii temporare, care să le ofere amândurora mai mult spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dinți pe periuță. Trebuie s-o facem din nou. Așa mă gândeam și eu, a spus Susan râzând. Era încântată de propunerea lui Nick. Cu toate că friptura a fost bună, dar nu atât de bună ca data trecută. Zâmbetul s-a evaporat de pe chipul lui Susan. —Data trecută? Cum adică, data trecută? Nick a arborat, dintr-odată, o mină obosită, de om care știe c-a făcut o gafă majoră și că e pe cale să fie martorul unor lacrimi vărsate înainte de culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de granit, iar Julia a realizat imediat că femeia din fața ea nu avea să fie ușor de manevrat. Îți mulțumesc că ai venit, a răspuns ea atacând unul dintre cele mai seducătoare zâmbete ale ei, însă zâmbetul i s-a evaporat de pe buze atunci când a văzut-o pe Deborah întorcând ochii și uitându-se către celelalte persoane din restaurant. —Vii aici des? —Încerc. E unul din restaurantele mele preferate. Da? a spus Deborah privind-o cu dispreț. Mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cinste la ei în sufragerie. Lacrimi de recunoștință începuseră să-i umple ochii, dar Susan n-a spus nimic, luptându-se să se țină tare. Trecând prin celelalte camere de la parter, femeia a remarcat că toate fotografiile cu Caitlin se evaporaseră și-atunci lacrimile au început să curgă șiroaie. Îmi mulțumesc, dar să știi că nu trebuia s-o faci să dispară cu totul. — Nici n-am făcut asta, i-a răspuns Nick cu blândețe. Sunt încă destule fotografii cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atâtea altele pe care le văzuse în viața lui. Cu foarte mulți ani în urmă, când Sahara era o imensă mare și aceasta s-a retras, apa a rămas într-o mulțime de gropi asemănătoare, unde, mai târziu, s-a evaporat foarte încet, adunându-se pe fund un strat de sare care, în mijloc, avea deseori o grosime de mai mulți metri. Adesea, curentele subterane de ape cu salpetru le alimentau când ploua, și în felul acesta în apropierea malurilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu totul banală, aceea a bunicilor. De obicei, rămâneam departe de porțile de intrare, aceea dispune biruni, care duce la locuința bărbaților și care reprezintă poarta principală, și aceea a grădinii, prin care intrasem. La primul semnal de alarmă, mă evaporam. De data aceasta - inconștiență, prisos de Încredere - n-am auzit bătrâna pereche sosind. Eram așezat turcește În Încăperea femeilor, fumam liniștit, de mai bine de două ceasuri, un kalyan pregătit de „surorile” mele și ațipisem acolo, cu muștiucul În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]