614 matches
-
superioare erau în continuare îndreptățiți să aibă mai multe privilegii și erau supuși la un minimum de control (Kwong 1997: 17-18). Prin urmare, economia politică chineză sub comunismul clasic a recurs la o manieră de corupție atât pătrunzătoare, cât și evazivă, și la moduri de control particulariste și motivate politic care reflectă, dacă nu macro-politicile Beijingului, atunci micro-politicile zvonurilor și răutății rurale. Corupția a devenit norma, dar linia dintre corupt și necorupt a rămas neclară. Corupția a fost repudiată în mod
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
nici viața unuia care știa să îndure totul cu demnitate și cu atâta filozofie nu era de colea. Cum spuneam însă, când să facă proba, reportofonul s-a dovedit a fi stricat. „O să vă sunăm să reluăm discuția“, a zis evaziv reporterul evitând privirea inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În cercul familiei și al cunoștințelor mele, singurele care apucaseră vremea „cocotelor“ erau bunica și Doamna de Franceză, care-mi dădea lecții particulare și care, cu timpul, îmi devenise mai apropiată decât o rudă. Bunica, în stilul ei flamboaiant și evaziv, mi-a retezat-o scurt: pe vremea ei, bărbații mergeau la bordel să se răcorească; damele de consumație nu se îmbrăcau decât sumar, maximum în halat, purtau întotdeauna roșu și negru și aveau felinar roșu la poartă. Ce mare lucru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să își stoarcă prea mult creierii sau să se cramponeze de nimicuri. Cu cât se gândea mai mult la un eșec cu atât intra mai mult în panică. Dacă va fi ca prima oară când mai fusese la el, la fel de evaziv? Contribuțiile pentru căminul pe care îl frecventa Victoria se ridicau la o sumă destul de mare, peste putința ei. Timp de câteva ore îl așteptase în stația în care o lăsase autocarul. La telefonul lui nu răspundea decât căsuța vocală. Fumase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Florea pe Dinu, ce părere ți-a lăsat individul? Numai un imbecil se poate lăuda, și-ncă față de un necunoscut, că în serviciul lui nimeni nu suflă, că el face ce vrea. Ori se laudă, ori e..., face un gest evaziv Dinu. Ce-ai face, îl întreabă Florea, dacă i-ai fi subaltern? I-aș fi subaltern, nu slugă. Eu nu fac sluj în fața nimănui. Florea se oprește lîngă mașina sa, se întoarce brusc spre Dinu și-l amenință cu degetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vocea Brîndușei, care a intrat între timp în încăpere, și dumneavoastră ați forțat lucrurile la Sinteză, și ați reușit într-un timp record. Acolo era altceva! exclamă Vlad, aruncîndu-i o privire scurtă. Și-aici?! întreabă Brîndușa. Aici... face un gest evaziv Vlad, aici e de ajuns să fie un bob de sudură pe conductă, care să fie rupt de primul jet de hidrogen și să fie lovit de vreun cot. O să producă o scînteie și o să facă bum! se înfurie Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Răspunde-mi imediat... </citation> (54) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”22 dec[embrie] 1970”> Dragă Costică, Îți scriu, așa cum am vorbit la telefon. Mai întîi, despre nota introductivă, scrisă ca din partea redacției. Vreau ca sfîrșitul să fie puțin evaziv, așa cum arată în forma corectată. Celelalte două fragmențele le vei adăuga acolo unde trebuie. Aș fi vrut să scriu ceva acid pentru Breviar, dar despre ce aș face eu nu cred să meargă. Lăsăm pentru nr. 2 (februarie). Pentru breviarul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
19 dec[embrie] 1967”> Credeam, dragă Călin, că în cele din urmă, după luni de uitare și - hai să zic - abandon, renunți la ideea unui „Jurnal al lui Petronius” cu care m-ai chinuit astă-vară, pînă ce mi-am zis evaziv: Nu... Revenirea d-tale m-a pus din nou pe gînduri. și înainte de orice, țin să-ți mulțumesc. în liniștea monumentală de aci, în decorul larg, dominant, al imperiului unei cuceritoare spiritualități, m-am gîndit din nou la obsesiile d-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu, apoi cad într-un somn adânc”. Desigur că cititorul se va întreba și în legătură cu câștigul participanților la experiment. La această întrebare protagonista noastră oferă o explicație foarte evazivă: „Le spun că nici nu știu ce aș putea să povestesc, experiența a fost prea neconturată. Alfonso își menține părerea că nu a fost timpul potrivit pentru mine iar Sandra opinează că îmi trebuia o doză mai mare de ayahuasca și mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zborului, dac) ușa avionului se deschide, esti aspirat În spațiu. Aici, la Ierusalim, cănd Închizi ușa apartamentului ț)u, plonjezi În niște discuții extrem de animate - expuneri, argument)ri, tirade, analize, teorii, observații, ameninț)ri și profeții. De la diplomați auzi explicații evazive; de la persoane oficiale, declarații prudente, În doi peri, reformulându-ți și amendându-ți Întreb)rile; de la p)rinți și copii, puternice divergențe; de la prieteni care se dezl)nțuie, discursuri Înfl) c)rate, acuzații furibunde la adresa Europei Occidentale, a Rusiei, a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
iar umbrele dolofane, unduitoare, ale frunzișului de arin pe apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din nou pentru a reface terminalele nefinisate. M-am cufundat iarăși În ceața mea personală și când am ieșit din nou din ea, suportul corpului meu culcat era acum o bancă joasă din parc și umbrele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mare preț“... „un fluture semeț“; sau pur și simplu nici pe acei așa-numiți oameni sănătoși și buni, pe care În timpul ultimului război, soldații din Vestul Mijlociu bântuiți de dorul de casă păreau să-i prefere cu mult fermierului francez evaziv și veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din anii dintre cele două războaie, este imaginea unui tânăr student german, bine-crescut, liniștit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea e bună, nu trebuie să ne lepădăm de ea. Dar neglijează nuanțele, lucrurile evazive, insesizabile. „Rațiunea, zice Sf. Augustin, e o forță care duce la unitate.” Inteligența, dimpotrivă, merge la detalii, la semne, la înțelesuri. Nu la „sensuri”, ci la înțelesuri. Nu e nici realist, nici rezonabil (și nici rațional) a nu le lua
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
compasiune pentru fragilitatea trupească și umilința fiziologică a femeii, acea obsedantă curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricărui artist autentic. Căci asta a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive nuanțe, intelectuale sau sufletești, un psiholog de mare finețe, un artist al exprimării frapante și memorabile. Și, în ciuda reputației sale, un remarcabil stilist, adică unul care găsește stilul fără să-l caute, stilul imanent și fatal, dictat de stricta necesitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
copiii de la țară sunt mai rari decât studenții străini și la fel de rari ca și studenții de etnie romă. Pe scurt, nenorocul de a fi crescut la țară, în mahala sau în oraș dezindustrializat este o condamnare căreia noi îi răspundem evaziv și fatalist, întorcând ochii spre probleme mai suportabile: integrarea și scandalurile. Or, sărăcia dezintegrează și este scandaloasă. Dar poate că la acest subiect ne vom întoarce abia atunci când vom vedea că a fost monopolizat de partide extremiste și că noi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
s-a ajuns în luna iunie 1943. Vizitatorul Apostolic a ajuns în final la Verona și a consemnat noua redactare a Constituțiilor. Această schemă a Constituțiilor apărea bine structurată potrivit dispozițiilor juridice ale Codului de Drept Canonic, dar era încă evaziv în privința parității complete dintre preoți și frați. Don Calabria arătă fasciculul unor consilieri și din proprie inițiativă scrise câteva adnotări. Textul cu prețioasele adnotări autografe ale lui don Calabria este conservat în Arhiva istorică a Congregației. Pe frontispiciul fasciculului e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aminti că exista o problemă litigioasă, de rectificare a frontierei în Dobrogea, problemă încă deschisă, și pe care Bulgaria are datoria de a o reglementa satisfăcînd cererea noastră legitimă. Asupra acestui punct, asigurările bulgarilor se pierdeau în generalități înflorite și evazive. La St. Petersburg, unde Sazonov, patronînd Bulgaria, făurise alianța secretă între balcanici (fără a prevedea ce cutie a Pandorei mînuia, dacă ne raportăm la dialogul pe care l-a avut cu Poincaré, care era uluit să-l audă zicînd că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
primul sindrom raportat, un prim domeniu studiat a fost cel al DURERII: clasificare, etiopatogenia diferitelor tipuri de durere, neurobiologia și neurofiziologia durerii, durerea cronică și durerea de tip inflamator. Mulți au Încercat să definească durerea. Unele Încercări au utilizat formule evazive, altele, negative. Se pare, În final, că durerea este un fenomen care face parte din acele experiențe personale nedefinibile. Sherrington o definește ca "un element psihic asociat cu un reflex imperativ de protecție" față de stimuli nociceptivi. Ne punem Întrebarea: ce
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
la 12 noaptea îmi dă”. Ca și cum n-aș fi fost de față, femeia de la tejghea a continuat să-l tachineze: „Nu te cred, aia-i încă tînără, îi trebuie morcov tare”. „Dacă-l îngrijești, îl ai”, i-a răspuns oarecum evaziv el. Astăzi, o ospătăriță de la Liceul Pedagogic, prinzînd din zbor vorba unuia dintre invitați (scriitor venit pentru o șezătoare literară) că a stat la coadă „pentru ouă de la țărani’”, s-a înfipt să spună (și l-a spus fără să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
foarte subtile” ascunse sub aparența de simplitate a artei cehoviene. Sorin insistă asupra erorii celor ce ar imputa acestui tip de literatură „absența marilor idei” sau „neglijența” cu care trăiesc personajele... se referă la opoziția Cehov - Brecht! Întrebările cehoviene, fracționate, evazive În confruntare cu glacialul tipar brechtian, tăiat ferm, În răspunsuri drastice, lineare, poruncitoare. Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar Încumeta să-și spună răspicat părerea”, se strecura pe ușă, spune dl Campus, „cu pași șovăielnici, târând puțin piciorul beteag. Siluetă de adolescent firav, cu spinarea puțin Încovoiată și cu un umăr mai Înălțat decât celălalt”. Sub Înfățișarea vulnerată, evazivă pe care martorul o consideră, nu fără temei, probabil, „În parte naturală și În parte arborată conștient ca o mască” vuia o personalitate de extremă inteligență și cultură, dar și de fervoare politică misionară. „Pe buze Îi flutura un permanent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate și totuși Însetate de credință și adevăr. Este În primul rând și mai ales un „roman total”, făcut din vise, Îndoieli, știri de gazetă, convorbiri Întâmplătoare, În acea evazivă „hipnoză” care convoacă, din nou, personaje deja cunoscute (Bruno, Martin, Alejandra din Despre eroi și morminte, Juan și Maria din Tunelul) și eroul actual Marcelo, ucis În interogatoriile poliției, dar și pe Sartre, care se Întâlnește În zbuciumate pagini Întretăiate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deloc lipsită de tragic, a cotidianului din Rinoromânia socialistă. Ambiguitățile, vulnerabilitatea ne țin În loc și ruinează „progresul”? Nu, profesorul nu dăduse glas Îndoielilor. Continua să asculte frazele străine, preluate din caligrafia clară, În tuș negru, de pe foile dictando și sonorizate evaziv, În fonetica aventuroasă a noului său rol. „Bérenger striga vecinilor săi deveniți Rinoceri să respecte regulile conviețuirii: «Încetați!... Zgomotele sunt interzise! E interzis zgomotul!», deși el Însuși nu le respectase. Bețiv, chiulangiu, cu o Înfățișare de delincvent! Și tocmai În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Inteligența, mișcarea vertiginoasă a gândului, ardența frecvent nevrotică a dorinței, obsesia izbăvirii și transcendenței concurează În a atinge o vitalitate, tensiune, abundență unice În literatură.” * La Întrebările mele „românești” În interviul din 1999 Bellow a dat răspunsuri mai curând stânjenite, evazive. Nu Îi convenea subiectul, am simțit imediat. Nici amintirea fostei soții, nici cea a lui Eliade, nici măcar cea a lui Eugen Ionescu pe care a Înțeles că Îl admiram nu Îl stimulau să vorbească. Devenea limpede abia acum de ce În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Așa cum o probează și documentele din acest volum, eforturile de a face funcțional sistemul au continuat pe toată durata regimului Ion Antonescu. O altă ipoteză explicativă pentru „febra” legislativă poate fi aceea conform căreia o legislație, cu cât este mai evazivă - dar nu credem că este cazul de această dată - sau cu cât este mai stufoasă și mai des modificată, cu atât poate reprezenta un alibi pentru posibila incriminare ulterioară a autorilor sau a celor care au aplicat-o. O legislație
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]