11,327 matches
-
cu actualitatea. Primul film "sonor și vorbitor, în întregime românesc" a apărut în 1935 - Bing-Bang, filmul a doi populari actori de estradă, Stroe și Vasilache, debutanți în cinema, care nu vor mai recidiva. Dar "artizanii sînt uneori geniali", remarcă autorul, evocînd secvența în care Birlic, mîncînd la un restaurant, îl servește pe Vasilache - șomer înfometat, ascuns sub masă -, cu friptură: "Pardon, credeam că sînteți cîine!"... Plini de neîncredere, proprietarii de săli ai vremii au expediat premiera în provincie. Adus în București
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
a avut loc. S-a mai dus la profesor cu un oier, vecin de sat, pentru un conflict cu un moșier. Iorga i-a primit și, repede, l-a ajutat pe bătrînul oier. Cumpănite și veridice sînt paginile care îl evocă pe G.M. Vlădescu, prozator înzestrat, din păcate azi uitat. Acest om bun și săritor, oferea S.S.R. bani din fondurile adunate la ferma sa din Fundulea, pe care o primise de la stat (firește, numai pămîntul) drept ajutor pentru scriitori (așa primise
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
ia se transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să vadă în disprețul ei un omagiu involuntar adus grijii regilor Angliei de a respecta legea: " Fiind moștenitoarea coroanei Habsburgilor
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
mea!/ Cine pleacă și te lasă/ e pătruns de jale grea!"; iar Maria Cantacuzino-Enescu, donând conacul Tescanii României "otrăvită de ură fără rost" (Casa T.), scria administratorului Ion Milom, în 1947: "dăruind Tescanii României, nu mă despart de Tescani", și evocă pe străbunii ei, "carne și suflet cu acest pământ" (ibid.). Este vorba despre Tescani, pământul celebrat de Enescu la Radiodifuziunea franceză și în Souvenirs drept "une maison qui m'est chère" (Gavoty 141), unde el a pus "le point d
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
toate ale lui se prăbușiseră și el nu era decît un nostalgic pensionar. Calități expresive, în ciuda afirmațiilor editorilor (dl. Ioan Șerb și Florica Șerb). Sînt, dimpotrivă, terne, interesul cîștigîndu-l prin ceea ce relatează. Mai întîi, în acest al doilea volum, memoriile evocă atmosfera de la Palatul Regal, pe vremea regelui Carol I, pe care îl prezintă drept "prea generosul meu protector". Și cum era secretarul particular al reginei Elisabeta, spiritistă ca preocupare, aceasta l-a rugat să-i caute editor în Germania pentru
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
avizat, i-a cerut memorialistului să amîne proiectul și volumul să fie drastic redus. Despre tot ce se întîmpla la Palat, Tzigara scrie entuziast, inclusiv despre scrierile Carmen-Sylvei, care, cum se știe, au fost născute moarte. Dar atmosfera Curții e evocată bine, chiar dacă fără culoare, constituind un document util de informare. E evocat momentul 1914, cînd a murit regele Carol I. E reprodus testamentul regelui Carol I, din care o clauză prevedea că pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
drastic redus. Despre tot ce se întîmpla la Palat, Tzigara scrie entuziast, inclusiv despre scrierile Carmen-Sylvei, care, cum se știe, au fost născute moarte. Dar atmosfera Curții e evocată bine, chiar dacă fără culoare, constituind un document util de informare. E evocat momentul 1914, cînd a murit regele Carol I. E reprodus testamentul regelui Carol I, din care o clauză prevedea că pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
foarte putin vizitate aceste izvoare dătătoare de viață". Și, deodată, imediat după aceste priviri comparative, autorul inserează o romantică nuvelă "Friederich Staaps sau atentatorul de la Schönbrunn în contra lui Napoleon". Narațiunea, deloc lipsită de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
rațional, perfect stăpîn pe intențiile sale, insă care a trăit într-o lume asemănătoare celei din Craiul cîmpiilor. Troyat nu scrie, evident, cu tragismul lui Bashevis-Singer, ci dimpotrivă, cu ironie și verva de istoric pasionat de evenimentele pe care le evocă. Rasputin este pentru el un personaj de Bildungsroman, pe care, tocmai pentru că e fascinat el însuși de el, izbutește să îl facă seducător pentru cititori. Un mujic rus aproape analfabet, temperamental și isteț, cu un bun-simț care a însemnat enorm
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
definește și redefinește. De aceea, cel mai interesant aspect al cărții este nu atît tematica la care scriitoarea se raportează, cît modul absolut personal și uneori aproape obsesiv în care o face. Hermafroditul ochi lăuntric al Simonei Popescu (pentru a evocă o metaforă care îi este dragă) vede și revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs ce poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru propria persoană. Vei privi însă imediat altfel "arabescurile' acestui discurs odată ce vei înțelege
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
rîndurilor, se construiește o identitate. Tot ce intră în alcătuirea ființei noastre de carne și spirit participa la scrierea mării Cărți despre noi înșine, se afirma aici. Că și în cazul lui Gellu Naum, poetul sau preferat, pe care il evocă într-unul din eseuri, pentru Simona Popescu experiență personală coincide cu cea poetica și cea individuală, împletindu-se toate într-o structură care exprimă ființă în întregul sau. Scriitoarea deține în exclusivitate "patentul" acestei "structuri" ce recuperează toate identitățile succesive
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
jocul bufon cu sala îl izolează de restul distribuției. Este o vedetă în spectacol, dar își justifică cel mai bine acest statut cînd e alături de parteneri și nu cînd o ia la fugă spre avanscena. Crimă din strada Lourcine nu evocă în mintea spectatorului nici un fel de cadavru, ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur pe afișul unui spectacol da garanția
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
Recitita azi, când totul pare să ne fi îndepărtat de literatură, cănd diverși teoreticieni susțin că însăși istoria literaturii ar fi imposibilă și inutilă, vastă sinteză se dovedeste totuși pasionanta. Cu o extraordinară capacitate de cuprindere și reconstituire, Z. Ornea evocă înființarea societății literare din Iași de către un grup de tineri intelectuali și povestește apoi pe larg ce consecințe a avut inițiativa lor, ducând în cele din urmă la modernizarea mentalității publice înseși. Lucrarea este de fapt o secvență dintr-o
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
fost făcute cuiva de către cineva, dar devin în clipa imediat următoare simplă legendă sau zvon. Istoria lui Schmitt este, din acest motiv, o istorie a narațiunilor despre gesturi sau a imaginilor care le conserva, o căutare a surselor care le evocă, le comentează și în felul acesta le păstrează, indiferent cît de discutabila ar fi depozitarea lor. Intenția lui Schmitt nu este de a crea o tipologie a gesturilor; de altfel, nimic mai neinteresant decît o istorie constatativa a ritualurilor comportamentale
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
noi prin crearea, de către Ion Iliescu și acoliții săi, a adevăratelor "batalioane ale morții" minerești, aflate sub comanda lui Miron Cozma, istoria României de azi e marcată de persistentă tragică a râului. Am tresărit parcurgând paginile lui Rebreanu în care, evocând anul 1941, se vorbește de "echipele morții" și de listele rușinii. Oare nu în același fel proceda Corneliu Vadim Tudor, cu puțină vreme în urmă, cănd publică numele personalităților care ar fi trebuit, la o adică, lichidate? De asemenea, e
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor naive. Cu asemenea temeri am deschis cartea - de fapt, un număr al revistei Apostrof - în care e evocat Marian Papahagi. Cu un an în urmă am avut cu el mai multe convorbiri telefonice mai curînd protocolare, dar în care conveniserăm că la un moment dat să ne întîlnim, de dragul unor idei, cît se poate de practice, despre editarea
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
Doinaș, Nina Cassian, Alexandru Andritoiu, Ion Vlad, D.R. Popescu, Mircea Zaciu, Marin Sorescu). Demn de remarcat este faptul că, alcătuindu-si în 1998 volumul, Dorin Tudoran nu a modificat sumarul, așa cum, de altfel, nu a renunțat la nimic din ceea ce evocă epoca. A păstrat până și apelativul "tovarășe" ("- Stimate tovarășe Mihail Cruceanu..."), iar într-o scurtă prefață nu a ezitat să aducă mulțumiri unor adversari ai săi de idei (" Indiferent de felul în care s-au despărțit drumurile lor și pozițiile
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
din istoria literaturii noastre. Document de istorie literară AȘA se face că volumul de interviuri poate fi citit că un document de istorie literară. Dorin Tudoran îl determină, de pildă, pe Mihail Cruceanu, nonagenar în momentul realizării interviului, să-l evoce pe Titu Maiorescu vorbind în parlament, la începutul secolului. Și, odată cu figură primului nostru critic de direcție, să însuflețească o întreagă epoca precomunistă, cu o simpatie (involuntar) subversiva: " - Aveam șaisprezece ani când am început să urmăresc polemicile din Senat. L-
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
pentru unele secvențe s-a recurs la platourile de la Cinecittà. Unde cu siguranță mai bîntuie spiritul fellinian al libertinului de secol XVIII Casanova, care va fi contribuit și el la materializarea substanței planului secund. Această încărcătură intelectuală prin care se evocă întreaga epoca a petrarchismului ("mallatia che corse i secoli" apud Benedetto Croce) care a făcut ca din Evul Mediu pînă în Renaștere să dăinuiască vestitul amor cortese - decantarea vitalității în cultura prin rafinament. Astfel s-a produs - probabil - si mutația
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
autoritate creștea: ea exprimă lumea modernă, sincronizarea cu Europa, ea punea în valoare spiritul tânăr. Între 1871 și 1873 Europa trăiește transformări spectaculoase. Nici vorbă că ascensiunea Germaniei este, pentru autorul care trăise alături de șvabi, maghiari și sârbi, uluitoare. Nemții evocau nu numai un model, ci și o amenințare. Ei erau poporul în expansiune, forța militară necruțătoare. Amenințarea germană i se pare lui slavici mai puternică decât amenințarea maghiară: trăise la Pesta, profesorii care ar fi trebuit să slujească limba maghiară
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
de un cor bine condus. Erau vreo zece dintre socialiștii adăpostiți la spital. Plimbându-se pe coridorul din fața celulelor, ei cântau Internațională". Trebuie să citim că, esuînd "idealul național" scriitorul va căuta alte soluții? Amintirile se regrupează pentru a-i evocă alte apartenente: "Sirian de baștină, am copilărit în mijlocul poporului, eu eram încă de acasa un om cu vederi conservatoare, care are un adevărat cult pentru tradițiunile naționale în toate privințele. Acest cult s-a dezvoltat apoi sub înrâurirea lui Șaguna
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
un luptător, dar acum speranțele sale sunt drămuite. Sau legate de "alte idealuri". Nu va face cerere de grațiere. El nu va intra în dialog cu "lumea de azi". Lumea de azi se află în eroare, iar alianțele cu socialiștii evocă mai degrabă eroarea pe care o traversează lumea de azi. 8. Ordinea imperialăă și lumea de mâine. Popa Tanda începe printr-o veselă ceremonie prin care facem cunoștință cu un erou al lumii de ieri. Frază inițială a celebrei nuvele
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
lui Brâncusi, traducerea monumentala a Kalevalei și a atîtor altor cărți, articolele risipite în sute de publicații - modestia această pare exagerată. Cred că trebuie totuși să adăugați neapărat bibliografiei dvs. și o carte de memorii. N-ați fi tentat să evocați, eventual în cadrul unor convorbiri înregistrate, personalități ale culturii române pe care le-ați cunoscut bine? - Ba da, mi-ar plăcea să mă las descusut, mai ales de dvs., doamnă.
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
ajungea rapid la destinație, tour-retour. Această corespondență, cum spuneam, are o valoare repreznetativă. Aceea cu prietenul Const. Morariu folosește un stil vădit pumnist, deși expresia de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie memoriile, încercînd să-l evoce, cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot amînînd proiectul, a rămas de izbeliște cu totul. Modelul său epistolar sînt scrisorile către fiica sa Marioara. Să citez dintr-o primă epsitolă, nedatată, fiind însemnată de editoare ca fiind a cincea din acest
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]