4,693 matches
-
versul domol și amplu, specific poeziei românești de pînă atunci, trimeteau la un soi de tradiționalism cunoscut; pe de altă parte însă, limbajul poetic, subtilitatea figurativă, ne plasau la o distanță considerabilă de secolul al XlX-lea; o astfel de evocare nu putea fi rodul neaoșismului militant și nici al ortodoxismului din jurul „Gîndirii“, oricîte poezii ar fi publicat Pillat în această revistă. De ce? Metaforele personificatoare duble au formă complexă (murmură pe ape copilăria mea), chiar șocantă prin îmbinarea neobișnuită a termenilor
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
regionalismele curioase, lexicul lui Pillat optează pentru local și evită neologismele; acestea apar doar în punctele de vîrf ale anumitor poezii și subliniază diferența dintre lumea poetului și lumea contemporană, în care poetul e obligat să trăiască. Rare poeme de evocare a intimității sau de arhaitate grecească cuprind cîteva timide neologisme, ce subliniază mai degrabă absența semnelor modernității în restul textului. Luciditatea intelectuală îl singularizează însă pe Pillat printre confrați, luciditate ajutată și de o cultură poetică vastă, neobișnuită la noi
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
Doina Condrea Derer Umberto Saba nu i-a evocat decât pe puțini din literații pe care i-a cunoscut direct. Evocarea dedicată concetățeanului său Italo Svevo pornește de la împrejurări mărunte care duc însă la considerații de interes istoric, psihanalitic și, subsidiar, etic. Aflîndu-mă azi în vizită la anticariatul meu din Trieste, am avut încă o dată ocazia să mă minunez de grămada
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
găsit la vârsta de 12 ani, cînd, după ce vede o manifestație de stradă antisemită, se întoarce acasă în delir, refuzînd să mai vorbească idiș. Tatăl ei spunea că atunci ar fi trebuit să țină shiva (doliul evreiesc) după fiica sa.” Evocarea Anei Pauker de către Norman Manea se remarcă prin luciditate, prin privirea care trece dincolo de clișeele obișnuite și reține raporturile complicate ale acesteia cu evreitatea și cu ideologia comunistă. Centenar Tot în revista Observator Cultural (nr. 457, 20-26 martie ) este marcat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
integral, și un volum de proză scurtă, al cărui titlu amuzant și, așa zicând, de modă veche, cu intenție desigur, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită, spune multe despre conținut: amintiri, evocări, portrete, întâmplări, toate de un haz fără pereche, la care puțini se așteptau. După cum nu știu câți ar mai fi pariat pe revenirea lui Chifu la roman. Și ce roman! Intitulat Punct și de la capăt, romanul (aflat sub tipar, din care România
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
a III-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, 2014); Viața din viața mea, un alt volum de poezie, semnat de Mircea Bârsilă, Cartea Românească, 2014; Beniamin, un nou roman de Eugen Uricaru, publicat tot la Cartea Românească, 2014; Portrete și evocări de Marius Sala, Editura David Press Print, Timișoara, 2013; în fine, Urme în veșnicie. Daniel-Ilie Turcea, volum biografic, ediție îngrijită de Pr. Sever Negrescu, Editura Doxologia, Iași, 2013. Criticii literari au de lucru.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
și mutilări spirituale, dar mai puțin fizionomii, portrete sau gesturi aparte. Personajele sunt esențe etice fără aparențe accidentale. Unghiul ales de Gabriel Chifu în descrierea situațiilor împrumută romanului două trăsături abstracte. Prima stă în unghiul retrospectiv de descriere a istoriei, evocarea à rebours luînd din tensiune episoadelor descrise, motiv pentru care dramatismul scenelor e atenuat. Tonul cărții e de evocare calmă a unor drame aspre, grație povestirii indirecte: nu la timpul prezent, ci la imperfect și perfectul compus, și nu oricum
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
ales de Gabriel Chifu în descrierea situațiilor împrumută romanului două trăsături abstracte. Prima stă în unghiul retrospectiv de descriere a istoriei, evocarea à rebours luînd din tensiune episoadelor descrise, motiv pentru care dramatismul scenelor e atenuat. Tonul cărții e de evocare calmă a unor drame aspre, grație povestirii indirecte: nu la timpul prezent, ci la imperfect și perfectul compus, și nu oricum, ci dinspre capăt spre început. Cînd Perseu îi taie capul Gorgonei, știe că nu trebuie s-o privească direct
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
bună jumătate de oră, fără să ni se arate măcar o ciozvârta din victima. Filmul lui Ceylan are mister și lirism, fior de groază și poezie... M-a fermecat! Pe locul secund propun alte trei titluri: Primul e “Actorul”, superbă evocare a trecerii cinematografului de la mut la sonor. Semnat de Michel Hazanavicius, elegia această inițial miluita cu o proiecție în afara concursului, s-a văzut acceptată, totuși, în competiție cu mai puțin de o săptămână de la deschiderea ostilităților festivalului și are șanse
Duminică seara la Cannes vom avea palmaresul. De Ce nu mă hazardez în pronosticuri? () [Corola-journal/Journalistic/26361_a_27686]
-
Al șaptelea cer”, în care eroina își induce brațul în mâneca unei haine uitată de iubit pe spătarul unui scaun, și își mângâie obrajii cu ea. Secvența e transpusă ad literam până la un punct dar, din fericire, dezvoltată apoi original. Evocări ale epocii mute s-au făcut pretutindeni, și au fost și la noi. La Michel Hazanavicius, însă, personajele tac polemic, cu îndârjire, ele tac nu numai în scenele turnate în studioul din film, dar și pe platou, până și în
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
Radu Țuculescu, Traian Vasilicău, Simion Dănilă, Ana Cicio, George Vulturescu, Andrei Zanca. Într-adevăr, rarerori se poate întâlni într-o publicație literară din țară o asemenea cuprinzătoare punere laolaltă. De citit În SUPLIMENTUL DE CULTUR| (nr. 438) găsim o tulburătoare evocare a lui Alex. Leo Șerban, semnată de Horia-Roman Patapievici: „Cred că Leo, după decizia din 2009 de a se retrage, s-a instalat voit într-un proiect al încheierii pe care l-a lăsat să se întrevadă - pentru cine știe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2569_a_3894]
-
Gabriel Dimisianu Portrete și evocări, astfel și-a intitulat academicianul Marius Sala, foarte la obiect, volumul de memorialistică apărut în 2013 la David Press Print din Timișoara. Reunește în carte texte de aceeași factură apărute mai de mult în volume diferite, adaugă unele noi, nepublicate
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
Coteanu, spre a nu mai vorbi de cei doi mentori spirituali deja amintiți: Iorgu Iordan și Al. Rosetti. Nu au capitole, ceea ce m-a mirat, Boris Cazacu și Jacques Byck, figuri și ei ale universității bucureștene, mari lingviști. Unele portrete, evocări sunt, ce e drept, convenționale, repetitive, se simte că nu-l exprimă atât pe cel care le semnează, cât instituția, Academia, compuse fie în momente festive, fie la ultima despărțire de cel elogiat. De fapt cele mai atrăgătoare portrete sunt
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
umăr, la fel ca în ceremoniile medievale, dar și cu umbrela, și mi-a zis: «Te numesc Draculea». L-am întrebat de ce, și mi-a răspuns : «Toate le faci și le desfaci ca Dracu»“. Nu doar lingviști români întâlnim în evocările lui Marius Sala, ci și lingviști din alte țări dedicați romanisticii și românisticii, cum au fost cehul Jiři Felix și discipola sa d-na Libușe Valentova care îi este „cel mai strălucit urmaș”. Cred de altfel că dna Valentova drept
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
imens pentru Academie și pentru cultura națională. Editarea manuscriselor eminesciene e un proiect care i se datorează. La fel seria de Opere fundamentale ale literaturii române sau coordonarea Dicționarului general al literaturii române. Și încă atâtea altele. Așadar, Portrete și evocări de Marius Sala, o carte care instruiește și, la fel de mult, delectează.
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
sumar, tot sumarul Cum observam, un câștig este și reapariția revistei VIAȚA ROMÂNEASC|. În numărul 1-2 sunt multe lucruri de citit. Editorialul lui Nicolae Prelipceanu intitulat Cerșetorul de reviste, poemul lui Mircea Bârsilă, apoi Camil Petrescu - inedit, pagini de corespondență, evocările despre Nicolae Breban la 80 de ani semnate de Ioan Groșan și Florin Sicoipe, eseurile lui Andrei Codrescu și Sebastian Reichmann, pagina de istorie literară a lui Florin Manolescu, și cea de geografie literară scrisă de Cornel Ungureanu, de asemenea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
doar Logofătu, Sacagiu și Paraschiv Steluța. Și cu cine vorbea Paraschiv Steluța? Vorbea singură, tovarășa!” (finalul povestirii Barbu Marilena). Cartea Adinei Popescu nu este numai despre o copilărie și adolescență vintage (deja) - petrecute spre finalul anilor ’80 -, ci este și evocarea unui loc bucureștean, Calea Moșilor: „Calea Moșilor e lungă, ba e lată. Calea Moșilor e cea mai frumoasă stradă pe care am întâlnit-o, pentru că vom locui aici. Se întinde de la bulevardul Republicii până la magazinul Bucur Obor, care este atât
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
La parterul lor vor fi magazine, iar pe mijlocul străzii va trece tramvaiul 21”. Așa începe prima povestire, Calea Moșilor, cu perspectiva copilului și limbajul său ingenuu, față în față cu „mărețele” realizări „socialiste” ale epocii. Relaxată, cum spuneam, în privința evocării biografiei sale în comunism (ficționalizate, desigur) - cu scurte ironii pe alocuri, dar și cu multă nostalgie a rememorării (ambele ale adultului) -, volumul este și o mică proză a mediului, o reconstituire a atmosferei locului, situat între Calea Moșilor și micile
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
ale unei memorii traumatizate sunt reperele care definesc arhitectura narațiunii lui Traian Dobrinescu. A supraveghea și a pedepsi, ca să-l parafrazez pe Foucault, au fost modalitățile esențiale prin care regimul comunist și-a menținut structurile represive și eficacitatea ideologică. Prin evocarea destinului protagonistului, Dinu Pădureanu, temperament revoltat, fost deținut politic, arestat în anul 1974, ca „dușman al poporului”, în timp ce era inginer stagiar pe un șantier, din cauza temperamentului rebel, și eliberat în 1986, prozatorul reușește să expună, într-un desen veridic, relieful
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
la adresa ta. Ți s-a sfârtecat identitatea, ți s-a scris și rescris, adică ți s-a desfigurat biografia, ți s-a contestat statutul de jurnalist, de comentator, dreptul la autonomie mentală, chiar demnitatea umană", susține Tismăneanu. După o scurtă evocare a emisiunilor la care a participat cu Rodica Culcer, Vladimir Tismăneanu dezvăluie că ceea ce îl face să o susțină pe fosta șefă a știrilor TVR sunt amintirile, valorile, idealurile comune și faptul că fac parte din generația ’68. ”Ne cunoaștem
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]
-
românești, începător al scrisului nostru viitor”. Dumitru Stăniloae, 24 noiembrie 1989. „Mihail Diaconescu lucrează în coordonate documentare aproape fără fisuri. El nu răstoarnă, nu modifică și nici nu modelează altfel datele fundamentale de cadru și de atmosferă (...). Este apoi, pe lângă evocare, puterea inventivității epice și este mai cu seamă elementul decisiv al viziunii caracterologice, care transfigurează, ambele, materia istorică, o depășesc și o transcend”. Florin Mihăescu, Argeș, Pitești, An. XII, nr. 4 (110), decembrie 1977. „Proza plină de pitoresc și de
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
creatoare, lucrurile se schimbă, iar dimensiunea „vârstei de aur” devine mult mai complicată. Astfel, în „Epigonii”, sunt exaltați Eliade, Bolliac, Vasile Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Andrei Mureșianu și Costache Negruzzi[8], adică aceia care au ilustrat romantismul, mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu ruine și castele, cu eroi războinici, dăruiți moșiei etc. Până și pe „veselul Alecsandri” îl prețuiește pentru că „din frunze îți doinește” , „cu fluierul îți zice
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
a circulat sub forma filmului documentar “Amintiri despre Lucian Blaga”, prezentat deja la câteva festivaluri din țară și din America. Apărută în această primăvară la Editura Technomedia din Sibiu, ca și cea precedentă, recenta carte a scriitoarei, intitulată „Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai”, a completat florilegiul livresc pe care Anca Sîrghie l-a oferit de-a lungul anului 2016 iubitorilor de literatură, atât în România cât și în străinătate. La Centrul cultural “J.L.Calderon” din București în 6 octombrie
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]
-
oferit de-a lungul anului 2016 iubitorilor de literatură, atât în România cât și în străinătate. La Centrul cultural “J.L.Calderon” din București în 6 octombrie 2016 criticul literar Florentin Popescu și profesorul Geo Călugăru au comentat volumul „Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai”. Dintre cele 6 capitole ale lucrării ce însumează 460 pagini, au fost remarcate în deschiderea cărții, cele 39 de rememorări ale unor personalități care luminează aspecte inedite din viața scriitorului. Ele sunt completate, într-o a
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]
-
Astfel, în “Lucian Blaga și ultima lui muză”, conceput în trei trepte, se luminează de-a lungul celor 240 pagini ale textului, în modul cu totul particular al discuției prietenești, cel mai dramatic deceniu din existența scriitorului. Volumul „Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai”, așa cum a afirmat prezentatorul, oferă cititorilor ieșeni o imagine poliedrală asupra vieții și operei celui mai talentat poet baladist al veacului XX în literatura română, om de teatru complex, prolific și elevat în toate domeniile în
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]