895 matches
-
și de această dată prin sacrificii. Sacrificiul lor a deschis o nouă eră În istoria României. De aceea, se cuvine să ne Închinăm pios la mormintele martirilor care ne-au redat ce ne doream de mulți ani, libertatea. Aceste momente evocatoare trebuie presărate cu versuri și proză care completează cadrul emoțional al lecțiilor. Prin formarea viziunii generale asupra personalității poporului român În istorie, sinteza daco romană, luptător pentru libertatea sa, făuritor al propriei sale istorii și a unității sale naționale, spirit
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
prea lentă să ne imaginăm că o încetinim și mai mult! Totuși, posibilitatea teoretică a acestui tempo nu poate fi ignorată. Deși este în general rezervat numai pentru secțiuni mici de narațiune, el poate avea totodată și un efect extrem de evocator. În momentele de mare suspans, încetinirea poate funcționa ca o lupă. Acesta este cazul, de exemplu, cu L'après-midi de Monsieur Andesmas, unde la sfîrșit cîteva secunde ale fabulei traversează pagini întregi. Prilejul îl constituie mult-așteptata sosire a fiicei domnului
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
medicului primar preconiza turnarea peste cadavre, înainte de presărarea cu var nestins, a soluției de calaican, un sulfat feros, cu recunoscute calități de dezinfectant 464. Doctorul Epifanie Cozarescu constată că nu dispunem de informații cuprinzătoare despre holera din 1865-1866 de la Roman. Evocatoare este totuși însemnarea păstrată pe o carte de cult: "După doi ani de secetă, în 1866, la Roman s-a făcut o foamete cumplită, urmată de holeră, ajungând a se îngropa câte șase pe zi, la sate, și câte douăzeci
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ele ar putea să crească miraculos o Întreagă atmosferă care să-i cuprindă și să-i pătrundă pe cei de față, trasportîndu-i acolo, În locul unde s-a produs revelația. Dacă sîntem suficient de lucizi, vom recunoaște că acest limbaj oral evocator este cel de la care pornim pentru a construi textul unui haiku. Acest limbaj, căruia i se potrivește mai degrabă interjecția și onomatopeea, sintagma abia Înfiripată, decît articularea complexă și discursivă și În care chiar și sintagmele un pic mai elaborate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
profunde, un haiku autentic are trei paliere: textual, imagistic și simbolic. Caracteristica principală a haiku-ului fiind tranzitivitatea: Înlesnirea trecerii de la un strat, nivel, orizont al triadei de mai sus la un altul. Evocarea Textul haiku-ului este prin definiție evocator. El trimite la imagini (care se presupune că au fost văzute sau măcar vizate de autor) și cheamă/redeșteaptă În mintea și În sufletul cititorului fapte, Întîmplări sau scene din care au fost decupate acele imagini. Prima calitate a textului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu imaginile și nici nu ține loc de imagini. El le numește sau le invocă pentru că are Încredere În puterea lor revelatoare. Supus acestor exigențe, textul este unul ascetic care evită formulările sub forma unor sentințe (propoziții) și agreează sintagmele evocatoare. Sintagmele folosite sînt de obicei cele care, numind ceva, cheamă În conștiință lucrul numit: grupuri nominale (substantivale) sau locuțiuni substantivale. Caracteristica lor este că au În centru un substantiv (sau, posibil, un pronume sau un numeral) care se combină cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
peste unul din registrele stilistice ale limbii vorbite (și nu al aceleia scrise asupra căreia sîntem dăscăliți și oarecum deformați din vreme la școală)? Sau, nu putem descoperi În limbajul colocvial, un sector mai restrîns care sar putea numi limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele și schemele, necanonizate academic, ale acestuia? Care ar fi deci trăsăturile acestui limbaj evocator pe care-l putem (re)descoperi În stilul colocvial al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
colocvial, un sector mai restrîns care sar putea numi limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele și schemele, necanonizate academic, ale acestuia? Care ar fi deci trăsăturile acestui limbaj evocator pe care-l putem (re)descoperi În stilul colocvial al limbii, la care, vrînd, nevrînd, recurge haiku-ul pentru a se Întemeia pe forța și subtilitatea obișnuințelor elaborate spontan și perpetuate de limba vorbită? Este de fapt limbajul pe carel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
desconsidera acest registru stilistic ca unul inferior, simplist, rudimentar. De fapt, școala ne-a pregătit să cultivăm și să folosim un limbaj Îngrijit, pretențios și oarecum ceremonios cerut de evoluția noastră pe scena socio-profesională. Problema care se pune În legătură cu limbajul evocator este aceea a sensibilizării cititorului la un limbaj mai puțin ortodox pe care, chiar dacă unerori Îl folosește cu tot firescul, nu l-a cultivat niciodată pentru că n-a avut nicio considereție pentru el. Este de fapt una din uneltele cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fel să fie consacrat ca limbaj scris, Îngrijit care să se perpetueze dincolo de momentele și circumstanțele În care a fost rostit. El aparține limbajului colocvial și răspunde nevoilor cotidiene. Nu este autonom și pentru că face parte dintr-un complex comportamental evocator În care mai importante sînt gesturile, mimica, dramatizarea și capătă astfel mai mult o funcție de gesticulație verbală. Rolul cuvintelor spuse nu este doar acela de a scoate lucrurile din anonimat, ci mai ales acela de a le da un relief
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a scrie a autorului, nu este pomenită ci, mai curînd, este ascunsă cu premeditare. Deși folosește un limbaj evocativ, acesta este văduvit de tot ceea ce contextul situațional i-ar fi putut adăuga completîndu-l și Înglobîndu-l. Haiku-ul este un țipăt evocator surdinizat prin omisiunea firească a tot ce, În acest comportament, este extratextual. Deși este Înregistrarea grafică a unei scene evocatoare, textul omite premeditat orice indicație scenică, inclusiv de intonație și intensitate a vocii. Textul haiku-ului apare astfel ca partea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este văduvit de tot ceea ce contextul situațional i-ar fi putut adăuga completîndu-l și Înglobîndu-l. Haiku-ul este un țipăt evocator surdinizat prin omisiunea firească a tot ce, În acest comportament, este extratextual. Deși este Înregistrarea grafică a unei scene evocatoare, textul omite premeditat orice indicație scenică, inclusiv de intonație și intensitate a vocii. Textul haiku-ului apare astfel ca partea vizibilă a unui aisberg și numai cititorul versat știe că intenția lui este aceea de a face să se nască
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În spațiul tridimensional al simbolului. Și, În acest fel, textul trimite direct (nu doar prin ricoșeul imaginilor) și la ceea ce simbolizează poemul: stări de spirit care nu au caracterul concret, senzorial al imaginilor și se propun doar meditației. Dacă funcția evocatoare este realizată prin coerența și mimetismul textului, decolarea se face doar din locurile unde textul a suferit un accident, o alterare, o deraiere de la cursul firesc. Un astfel de resort poate fi polisemia unei sintagme, posibilitatea de a o Înțelege
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
soluție mîntuitoare. Paradoxală În sine, ea este asumată de nevoie doar de cei proscriși și osîndiți la o virilă Însingurare și la un veșnic anonimat. Conștient sau nu de asumarea ei, poate ezitantă Încă, Blaga certifică această Îndoială prin vorbirea evocatoare la persoana a treia, evitînd o identificare declarată cu haiducia. Încă tatonează, cochetează cu un destin pe care Îl mlădiază totuși Într-atît Încît oricine poate recunoaște În el o soartă marcată de o vocație lirică. Deocamdată el prezintă această soartă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Nu mai trebuia să notez cum se producea căderea (scuturată, cernută), ci mai curînd să surprind Întru ce se transforma puful. Cădea peste omătul existent, adunat, consistent, masiv pentru care era bine să găsesc și eu un cuvînt mai generos evocator. Troian era foarte bun pentru că amintea de mari Îngrămădiri și de grosimi durabile, de vremea vitregă, de vremuri, de timp. Pulberea efemeră se depunea, se așternea, se așeza și ea În troian, așa cum ziua, ca o pulbere delicată, pierea Întru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
înainte imposibilă, dacă nu se face acolo o analiză exactă, reînvierea personajelor și a mediilor. Este genul care cere cel mai mult studiu și talent. Trebuie nu numai să fii un istoric erudit, dar mai trebuie să și fii un evocator numit Michelet. Chestiunea de mecanică teatrală este secundară aici. Teatrul va fi ceea ce-l vom face noi." Zola citează exemplul lui Flaubert care, cu Salammbô, a reușit de minune în materie de roman istoric. El visează la crearea unei drame
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules anul trecut, asemenea o operă de artă viabilă, după o părăsire și uitare de veacuri, reînviază iarăși la căldura ochilor pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea invariantelor caragialiene prin pastișarea deliberată și asumată constructiv, încadrează decisiv căutările și tendințele prozatorilor târgovișteni printre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
primărie? Amelia nu va afla niciodată. O să îi spun omului meu să își țină gura... Se eschivă. - Da, mi-a spus. Îl știi pe Lon. Muzica se opri. Ropotul de aplauze umpluse noaptea. Urmă vocea maestrului de ceremonii, slabă dar evocatoare. Îi spuse: - Am auzit că ar fi putut să facă toată chestia să dispară. Să îl depășească pe Ramos. - Probabil. Are bătaie lungă. Sachs întrebă: - Și ce părere ai despre asta? - Tu ce crezi? - Te întreb. Rhyme spuse: - Am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își spuse el. Și se strădui să surprindă în întuneric strălucirea ochilor ce-l târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-l Înveseli cu o viziune mistic-evoluționistă asupra viitorului umanității și a vieții de după moarte: „Și astfel, o mică scânteie a conștiinței noastre individuale se perpetuează pâlpâind către posteritatea cea mai Îndepărtată“. Era dureros de jenant și, pentru Henry, dureros de evocator, amintindu-i de swedenborgianismul tatălui său. De ce oare oamenii aparent inteligenți, care respingeau dogma religioasă din motive raționale, construiau invariabil ceva cu mult mai puțin plauzibil În locul ei? Din punct de vedere literar, eroarea fatală a lui Du Maurier era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foileton În revista lunară, și mă-ntrebam dacă te-aș putea convinge să faci Încă o dată același lucru. — Ah, spuse Henry țuguindu-și buzele și Încruntând din sprâncene. Poate nu e momentul cel mai potrivit... — Mă gândeam la un articol evocator, cu caracter personal, știi, care să pună În lumină relația strânsă dintre voi și să treacă În revistă remarcabila lui carieră târzie de romancier, până la și incluzând Marțianul. Nimeni nu poate face asta mai bine ca dumneata, James. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu dispăruse furtunos din cameră la auzul apostrofării pe care o folosisem și continua să stea pe pat în timp ce mă machiam, iar eu am considerat că o îngrijorasem destul în ultima lună de zile. Însă era un cuvânt atât de evocator. Femeie. Așa de voluptuos. Așa de senzual. Sau se zice sexual? Întotdeauna încurc formele astea. Dar revenind la chestii mai pământești. Tușul gri și rimelul negru mi-au făcut ochii să pară de un albastru profund. Și împreună cu părul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care să-l descriu! Cuvântul corect e, desigur, penis. Dar ăsta e un termen care sună așa de medical. Nu cred că mie mi-ar plăcea să-mi spună cineva: „Vai, ce vagin frumos ai tu acolo!“. Nu e nici evocator și nici romantic, nu-i așa? Nu ăsta e limbajul inimilor și al florilor. Și în același sens, mi se pare că penis îmi aduce prea mult aminte de lecțiile de biologie de la școală, când înlocuitoarea profesoarei, roșie ca racul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit din răsputeri să-l ignor - nu era momentul să devin sentimentală. Liftul m-a dus până la etajul doi. Împotriva propriei voințe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceea ce devenise aproape o Îndatorire, sau o lecție dintr-un manual; cel de-al doilea este că s-a dat astfel uitării atitudinea cu mult mai sănătoasă a secolului al XVIII-lea, care privea natura ca oglindă pentru filosofi, ca evocatoare de emoții, ca desfătare, ca poezie. Există pentru aceasta și motive intelectuale. Darwin a conferit inocenței sentimentale, naturii ca experiență personală sau estetică, o ușoară tentă imorală. Nu numai că a propus un mecanism aparent la fel de imbatabil ca și motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]