880 matches
-
arătat cum, plecând de la o perspectivă mendeliană, eugeniștii români au formulat, În general, un argument similar În favoarea promovării unor programe de asistență socială selectivă, pentru populația rurală din România. În unul dintre eseurile sale, Iordache Făcăoaru a atacat deschis teoriile evoluționiste lamarckiene și implicațiile acestora În sensul posibilității ca, prin educație, să fie modificată ereditatea: Nici una din experiențele de până acum nu confirmă teoria eredităței caracterelor dobândite ș...ț. Efectul exercițiului, al instrucțiunei și al educației se limitează la existența individuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
reformula argumentele și lucrările științifice, astfel Încât să sprijine ideologia comunistă. Mai mult, cursurile de nivel universitar introduse și dezvoltate de adepții eugeniei au continuat să fie predate. Studenții din facultățile de medicină au studiat În continuare determinismul ereditar și teoriile evoluționiste, În special În legătură cu medicina profilactică 10. Argumentele științifice și limbajul determinismului ereditar, la a căror diseminare eugeniștii contribuiseră cu câteva decenii În urmă, deveneau din ce În ce mai larg acceptate, chiar dacă noile elite academice Își schimbaseră, treptat, orientarea ideologică, acordând tot mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
la Botoșani și la Iași, tot la Iași începându-și și studiile superioare, urmând medicina, ulterior științele naturale. N. Leon și-a desăvârșit studiile în străinătate, la Iena. S-a consacrat în istoria științei românești ca exponent al gândirii biologice evoluționiste. Sub acest aspect, N. Leon deține un loc important prin rezonanța lucrărilor sale, ca și prin întreaga sa personalitate care a influențat în mod hotărâtor direcțiile de orientare ideologică ale învățământului medical ieșean și ale științei românești în general. Două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit să raporteze noțiunea de sacru la formele istorice ale vieții religioase iudeo-creștine și va pleda pentru renunțarea la prejudecățile didactice și la ipotezele evoluționiste În „explicarea sensului trecut sau actual al sacrului În culturile arhaice”. ( /30) În anumite momente istorice „fiecare grup uman a transsubstanțiat un anumit număr de obiecte, animale, plante, gesturi etc., În hierofanii și e foarte probabil că până la urmă nimic
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
un interval scurt de timp de bucurie sau teamă. Deși teoreticienii emoției sunt de acord asupra faptului că emoțiile îi ajută pe oameni să rezolve problemele fundamentale ale vieții în cadrul societății, există două abordări distincte. Pe de o parte, teoriile evoluționiste consideră emoțiile programe afective universale, biologice, înnăscute, înscrise în codul genetic al oamenilor, care au evoluat în timp și care au funcția de a rezolva amenințările ancestrale și recurente cu care se confruntă supraviețuirea („Funcția primară a emoției este de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acord cu elemente culturale specifice precum identitatea, moralitatea, structura socială („Emoțiile sunt un limbaj primar prin care se definesc și se negociază relațiile sociale ale eului în ordinea moralității” - Lutz, White, 1986, p. 417). Abordarea social-funcțională a emoției integrează teoriile evoluționiste cu cele constructiviste considerând că, prin diverse procese specifice, cultura modelează emoțiile primordiale (rezultate din evoluția genetică), producând emoții elaborate cu ajutorul cărora oamenii rezolvă diversele probleme ale vieții în societate. Emoțiile sunt o parte componentă a sistemelor prin care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sa au diverse cauze individuale și sociale. Or, cercetările recente susțin exact contrariul: nu există un stadiu istoric anterior, nereligios. De ce? Pentru că religia este consubstanțială condiției umane și, prin urmare, însoțește omul pe tot parcursul existenței lui istorice. d) Explicația evoluționistă a apariției și a dezvoltării religiei. A fost o idee dominantă în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX. Religia se dezvoltă în timp, se perfecționează, apoi degenerează, plecând de la formele perfecte și ajungând la altele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
formele perfecte și ajungând la altele vulgare și patologice. Religia a fost înțeleasă ca un organism asemănător cu societatea, arta, cultura. Religia a fost văzută ca un feno men social și cultural căreia i s-au aplicat cele patru principii evoluționiste ale lui Herbert Spencer: - există legi desăvârșite care stăpânesc orice dezvoltare: socială, biologică, culturală, religioasă; - în evoluție, totul trece prin aceleași stadii/vârste; - evoluția este suficient de lentă pentru ca mutațiile să pară insignifiante; - evoluția se desfășoară în permanență de la vechi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Lévi-Bruhl, funcționalismul lui Malinowski, structuralismul lui Claude Lévi-Strauss, viziunile istorice integrative ale școlii franceze a Analelor sau chiar psihanaliza lui Freud (pe care Eliade îl consideră ultimul mare pozitivist, deși acesta se considerase un Mare Iluminat 62). Această extremă raționalistă, evoluționistă sau utilitaristă, creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de "raționalist
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
preocupă mai degrabă de efectele mitului asupra gândirii decât cu explicarea originii, a funcțiilor ori a conținutului său), este cea a lui Edward Burnett Tylor, antropologul britanic, un pionier al disciplinei însăși. Preocupat de fenomenul culturii și înscris în fluxul evoluționist al mijlocului secolului al XIX-lea, el propune o abordare animistă, considerând că mediul în care trăiește omul este încărcat cu forțe și ființe supranaturale, de care acesta depinde și pe care trebuie să le "îmblânzească". Pe același traseu evoluționist
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
evoluționist al mijlocului secolului al XIX-lea, el propune o abordare animistă, considerând că mediul în care trăiește omul este încărcat cu forțe și ființe supranaturale, de care acesta depinde și pe care trebuie să le "îmblânzească". Pe același traseu evoluționist se plasează un alt titan al tinerei discipline a antropologiei, Sir James George Frazer, care, la fel ca Tylor, consideră mitul o încercare (eronată) de explicare a lumii fizice și umane. El propune o abordare ritualistă, în principala și masiva
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
astfel de date care să îi atace teoria, tocmai pentru a se asigura de robustețea acesteia).278 Dar, în multe scrieri istoriciste, constată Popper, de multe ori este greu de distins unde încetează metaforele și unde începe teoria "serioasă". Filozofia evoluționistă, de exemplu, îi apare ca întâlnirea dintre "o teorie bună despre natură și o teorie metafizică, parte a unei credințe religioase"279, ceea ce face ca translația acesteia din câmpul științelor naturale în al celor umane să îi denatureze total sensul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H. Buckle) sau cu interpretarea evoluționistă de tip Charles Darwin. Erudit, poliglot, el pune în pagină o documentație uluitoare, exhaustivă, care, modelată prin analiză ori lăsată să prolifereze haotic, fabulos, se așază ca fundament al unei construcții ce tinde spre contururi imense, visată a fi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
of the Earliest Christian Views on Eschatological Opponents. De altfel, la scurt timp după apariția lucrării lui Jenks, Peerbolte făcuse o recenzie a acesteia, remarcând pe de o parte meritele incontestabile, dar criticând cu justețe, în același timp, perspectiva interpretării evoluționiste și diacronice. Într‑adevăr, Jenks, dorind să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
remarcând pe de o parte meritele incontestabile, dar criticând cu justețe, în același timp, perspectiva interpretării evoluționiste și diacronice. Într‑adevăr, Jenks, dorind să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a documentelor studiate. Viziunea sa este exclusiv sintetică. Peerbolte adoptă o viziune în principal analitică. El caută să „pună în lumină deopotrivă unitatea și diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
caracteristica slab adaptată dispare. Ne putem imagina evoluția ca o serie de site succesive care nu vor păstra decât firele de nisip de o anumită dimensiune. Acest prim mecanism este numit „selecție naturală”. Cel de-al doilea mecanism al teoriei evoluționiste, complementar selecției naturale, este „selecția sexuală”. Pentru a se reproduce, un exemplar va trebui să își găsească un partener, va trebui să îi placă. Selecția sexuală are așadar la bază o competiție între indivizii de același sex și din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
R.A., „Subdomains of gender-related occupational interests: Do they form a cohesive bipolar M-F dimensions?”, în Journal of Personality, nr. 73, 2005, p. 693-730. Cuvântul „a plăcea” se va înțelege mai curând cu sensul de „util”. Vom vorbi de psihologia evoluționistă sau de evopsy (cuvânt format prin compunere și abreviere de la evoluție și psihologie). 1 Competențe și atitudini Cine este mai inteligent: bărbatul sau femeia? Diferența dintre sexe în inteligența verbală și spațială Iată o întrebare provocatoare, care de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
rămas neschimbat timp de mii și mii de ani și aceasta până în ziua de astăzi. Deosebirile bărbat/femeie pot fi așadar explicate în lumina utilității pe care au putut-o avea vreme de sute de secole. Astfel, pe un plan evoluționist și adaptativ, competența reprezentării tridimensionale a bărbaților este posibil să fi fost selecționată la strămoșii noștri pentru a descoperi și explora noi spații și teritorii pentru vânătoare. În ce privește competențele verbale și sociale ale femeilor, ele ar putea fi de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
suc de lămâie pentru gustul acru și cafeină pentru perceperea amarului. În general, femeile au apreciat concentrațiile de cafeină și de acid citric ca fiind mai intense decât bărbații. Sensibilitatea gustativă mai mare a femeilor ar putea avea o explicație evoluționistă. Într-adevăr, aceasta ar putea depinde de interesul femeilor de a depista toxicitatea hranei, interes mai important pentru o femeie (sarcină) decât pentru un bărbat. Bartoshuk, Duffy și Miller (1994) au demonstrat că femeile au o mai mare densitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
de a fi fost înșelați sexual (cazul A). În general, bărbații sunt mai geloși atunci când infidelitatea are tentă sexuală, în timp ce femeile sunt mai sensibile la nestatornicia sentimentală a tovarășului lor! Și în acest caz, explicația își are originea în teoria evoluționistă. Într-adevăr, conform acestei perspective, femeile au o biologie reproductivă diferită de cea masculină, acest lucru făcându-le să se comporte diferit când sunt geloase. Astfel, bărbatul are și va avea întotdeauna incertitudini în privința paternității copilului său. De aceea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
de părinți? Studiul arată că nu sau că în orice caz nu este raportul de dominare întreținut de părinți acasă cel care determină răspunsurile copiilor în fața fricii. Astăzi cercetătorii au ajuns la un consens desprinzând din aceste rezultate o explicație evoluționistă: bărbații sunt mai predispuși decât femeile să își asume riscuri pentru că în întreaga istorie a umanității bărbații au fost nevoiți să se angajeze într-o competiție sexuală ce presupunea adesea evenimente riscante sau implica vătămări fizice, în special pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
este magia cinematografului. Este motivul pentru care plângem la o scenă tristă, deși suntem perfect conștienți că persoanele implicate sunt actori. Pentru cercetători, excitarea spectatorului la vederea unor scene în care alte persoane fac dragoste ar putea avea un interes „evoluționist”. Activitatea sexuală a ființei umane se desfășoară în mediul privat, ocaziile de a face sex cu persoane străine fiind rare. De aceea, excitarea spectatorului masculin ar putea fi avantajoasă, permițând privitorului să fie pregătit pentru a-i urma celuilalt, activ
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
și controlează emoțiile și motivarea. Acest nou studiu arată că bărbații se vor excita mai mult la vederea unor stimuli sexuali vizuali. Într-adevăr, creierul masculin tratează informațiile sexuale vizuale în mod diferit față de creierul feminin. Potrivit cercetătorilor și teoriei evoluționiste, creierul bărbaților s-a dezvoltat în acest fel deoarece ar fi beneficiat de un avantaj în urma acestui fapt: recunoașterea rapidă a receptivității unei femei (femele) grație informațiilor vizuale, astfel încât să se maximizeze ocaziile de acuplare și să crească șansele de
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
de garanția unei prezențe empirice imediate nu poate fi serios luată în calcul. Dacă Francis Bacon (†1626) susținea, nu fără pertinență, legitimitatea ocultării tradiției în domeniul cunoașterii tehnice, Charles Perrault (†1703) va extinde imperativul progresului și asupra culturii umaniste. Antropologia evoluționistă de secol XIX va da un impuls și mai efectiv acestei abordări. Pe acest temei, T.S. Eliot (1888-1965) avea să vorbească despre dezbinarea sensibilității (dissociation of sensibility) în existența omului modern. Această experiență lăuntrică a schizofreniei este reliefată cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a studenților americani pentru efectuarea de stagii de pregătire în universitățile și laboratoarele de psihologie germane, care erau modele de precizie și de profunzime în educație și cercetare. Asupra gândirii americane a exercitat o deosebită influență filozofia germană și teoria evoluționistă a lui Darwin. Ca atare, înființarea laboratoarelor a avut un număr apreciabil, pentru acea vreme, de psihologi bine pregătiți în domeniul experimental la cel mai reputat laborator din lume. Cel al universității din Leipzig. Laboratorul de Psihologie experimentală al Universității
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]