11,414 matches
-
În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul e muritor. Între România și Franța, Între ortodoxie și catolicism, obsedat și de originea evreiască a mamei, urîndu-și tatăl, scriind și gîndind În două limbi, Ionesco a trăit deruta identitară pînă la obsesie („Nimeni nu mai e nimeni!”zice și un erou din Pietonul aerului). Teza conturează cu precizie portretul artistului În tinerețe, naveta sa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Biblie, În Vechiul Testament’ și În Noul Testament’' , cartea de referință pe care Biserica ne-o recomandă. La evrei prostituția era interzisă femeilor din cultul mozaic, dar era tolerată când era practicată de femeile de altă naționalitate. În perioada biblică În comunitățile evreiești nu existau bordeluri, prostituția desfășurându-se În stradă sau locuri publice. Deși era interzisă, În vechiul Israel prostituția era frecvent practicată și cântecele populare omagiau farmecele prostituatelor. Vechile Scripturi descriau diferitele șiretlicuri ale prostituatelor și pericolul de a face afaceri
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
E un album foarte vechi, cu copertele groase, maronii. Două fotografii se desprind din interior și-mi cad pe genunchi. Într-una dintre ele, Îngălbenită, pe care o prind ușor Între degete, mă văd alături de câțiva copii, În prăfuitul târg evreiesc În care mi-am petrecut primii ani de școală. Sunt cu doi băieți și o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de afirmarea în limba germană (condiție esențială în fața juriului Nobel pentru scriitorii proveniți din Europa Centrală sau de Est) ca primul spațiu lingvistic de lansare europeană. Limba engleză a venit după aceea. Amândoi au contat pe sprijinul internațional al mediului evreiesc, extrem de favorizant și de eficient pentru difuzare, influență și consacrare. Acum, că Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat la această categorie (suferința evreiască în Europa Centrală), evident că șansele lui Norman Manea nu mai există. Ar fi ca și cum unui
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
lansare europeană. Limba engleză a venit după aceea. Amândoi au contat pe sprijinul internațional al mediului evreiesc, extrem de favorizant și de eficient pentru difuzare, influență și consacrare. Acum, că Premiul Nobel pentru literatură a fost acordat la această categorie (suferința evreiască în Europa Centrală), evident că șansele lui Norman Manea nu mai există. Ar fi ca și cum unui scriitor i s-ar acorda a doua oară Premiul Nobel. Niciodată nu am fost mai aproape de Premiul Nobel decât atunci când i s-a atribuit
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
de opiu al lui Noodles prin care eu visez la fantomele cinema-ului și mitului american." Intrăm în film ca dintr-un vis în alt vis, un vis consistent și emoționat. La sfîrșitul anilor '20, la periferia Brooklynului, în ghetoul evreiesc un grup de băieți de diferite vîrste se adună în bandă, bat străzile împreună, trăiesc din mici furtișaguri și servicii făcute micilor întreprinzători. Unul dintre ei este Noodles Aaronson care se ciocnește întîmplător de cel care-i va deveni cel
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
-o imediat. Chipul ei mi-a revenit brusc în memorie, așa cum se întâmplă adesea când ceva ce nu ne putem imagina ne apare dintr-odată ca ceva foarte bine cunoscut. Nu era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai mare dintre pachete. În timp ce mi-l întindea, Honor Klein s-a uitat la mine. Ochii ei negri, înguști, care în lumina nefirească păreau stropiți cu roșu, aveau un aer puțin oriental cum se întâlnește uneori la femeile de origine evreiască. În privirea aceea licări ceva animalic și respingător. — Nu m-aș fi așteptat la un asemenea gest de curtoazie, domnule Lynch-Gibbon, rosti ea. Abia după câteva clipe am sesizat disprețul ce se ascundea în cuvintele ei. M-a luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs atitudinea dumneavoastră îngăduitoare. Din nou am fost surprins. — Greșiți, am spus și apoi am continuat: Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
I-am privit atent obrajii supți ce licăreau ca ceara, părul negru, lucios și unsuros, tuns cu brutalitate. Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a dumneavoastră? am întrebat, și spunând aceasta am pus mâna pe mânerul sabiei. Mă privi un timp, apoi răspunse: — Da. E o sabie japoneză de samurai, o sabie foarte bună. Cândva m-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
obrajii supți ce licăreau ca ceara, părul negru, lucios și unsuros, tuns cu brutalitate. Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a dumneavoastră? am întrebat, și spunând aceasta am pus mâna pe mânerul sabiei. Mă privi un timp, apoi răspunse: — Da. E o sabie japoneză de samurai, o sabie foarte bună. Cândva m-a interesat mult Japonia. Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu o viteză tot mai mare iar capul lui mare, cu trăsături evreiești, arăta ca un ou uriaș plutind peste mânecile largi ale halatului de mătase. Am rotit în fața lui sabia, însă, în mișcare, lama s-a desprins și a zburat în sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se înfățișa doar ca un coșmar, ca o nălucă; iar eu știam că mă uit la ea așa cum nu mă mai uitasem la nici o ființă omenească, așa cum te-ai uita la un demon. Ea mă privea din spatele măștii ei palide evreiești, cu linia gurii perfect dreaptă între buzele arcuite și ochii înguști și negri. Apoi ne-am uitat amândoi în jos la Georgie. Honor a îngenunchiat lângă ea și a început să îndepărteze obiectele pe care, în căutarea noastră, le aruncasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încercând să-l domolească și să-l așeze după ureche. Dar șuvițele negre, lucioase îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi vedeam profilul când se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie a pielii, înțepenise într-un zâmbet în timp ce mâna i se mișca neîncetat. Părea foarte obosită. „PASAGERII PENTRU CURSA D187 CU DESTINAȚIA NEW YORK SUNT RUGAȚI SĂ SE PREZINTE PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mișcări circulare, niciodată de sus în jos, spun „Mulțumesc“, spun „Cu plăcere“, spun „Vă rog să mă scuzați“ și „Îmi dați voie“. Când Hannah e bolnavă sau pleacă înainte de cină cu cutia albastră să facă o colectă pentru Fondul Național Evreiesc, mă ofer singur să pun masa, chiar dacă nu-i rândul meu, și nu uit niciodată că locul cuțitului și al lingurii e în dreapta, al furculiței în stânga, iar al șervețelului în stânga furculiței, îndoit în formă de triunghi. În viața mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul meu din New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de puță! M-am săturat! Blues-ul evreiesc La un moment dat, în al nouălea an al vieții mele, unul din testiculele mele părea să se fi săturat de traiul de jos, din scrot, și a început s-o ia la deal. Inițial l-am simțit săltând sus-jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu glasul ei nevricos, ca un scârțâit de vioară: — Heshie! Te rog! N-am nevoie de goișe nahes 1! N-avea nevoie, nu ducea lipsă de plăcerile și satisfacțiile ridicole care-i făceau fericiți pe neevrei... La fotbal, liceul nostru evreiesc era ciuca bătăilor (deși fanfara, fie-mi îngăduit să zic, câștiga întruna premii și distincții); palmaresul nostru jalnic era, desigur, un motiv de dezamăgire pentru cei tineri, indiferent ce simțeau părinții și, totuși, până și la vârsta copilăriei, puteam înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță, să nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de atletism din New Brunswick, organizat la nivel statal, Heshie s-a întors la liceu spre asfințit și de-acolo a ieșit imediat pe corso, s-o sune pe Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pic barbară? Că, de fapt, nu dați glas decât spaimei voastre? Sunt convins că prima deosebire pe care am învățat-o de la voi n-a fost aceea dintre noapte și zi sau cald și rece, ci dintre goișe și evreiesc! Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Acum însă iese la iveală, dragii mei părinți, dragi rude și prieteni adunați aci de față pentru a mă serba cu ocazia bar-mițva-ului meu, iese la iveală, bălălăilor! Bălălăi tembeli ce sunteți! - ah, ce tare vă urăsc pentru tembelismul vostru evreiesc! Inclusiv pe tine, Rabbi Silabă, care m-ai trimis pentru ultima oară în viața ta să-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte de vizită sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această vară, va activa în calitate de consilier pe probleme de lucru manual în tabăra de zi a Centrului Comunității Evreiești. Am văzut-o citind o carte broșată, cu copertă verzuie, intitulată Portret al artistului la tinerețe. S-ar zice că la aceste câteva lucruri se rezumă tot ce știu eu despre ea, la care se adaugă, desigur, mărimea și mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vezi cărând vreo fată bătrână cu fața lividă, ciupită de vărsat... Cu așa craci - ei bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre noua casieră goișe („o persoană foarte ștearsă și insipidă“, zicea el, „care se îmbracă în șmates 2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
2“) care îl zăpăcise de cap - ăsta era textul pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că vrea să vadă și ea cum e o mâncare evreiască adevărată. Până la urmă, maică-mea n-a mai rezistat: — Bine, dom’le, adu-o - dacă e chiar așa căpiată, o să-i dau să mănânce. Să fi rămas el un pic surprins? Cine știe? În orice caz, femeii i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]