1,030 matches
-
imperială modernă" (vorbea Anchise): Tu regere imperio populos, Romane memento; hae tibi erunt artes, pacique imponere morem, parcere suhjectis, et debellare superbos.1 Articolul în sine, plasat de Hangerliu în Universul (care făcea o politică echivocă), nu spunea nimic clar. Exalta "forțele tinere", culturalitatea popoarelor viguroase din centrul Europei, cita pe Goethe și pe Marinetti și arăta încredere în orientarea tineretului român. Era prea puțin pentru un articol pretins politic, dar de ajuns de mult ca societatea intelectualilor să înțeleagă că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Strada era apoi așa de lungă, încît, astupată la capete, făcea fuga imposibilă. Interesul lui Gavrilcea era de a ieși la barieră, de unde avea itinerariile sale. Pica arăta foarte emoționată de dramatismul acestei scene, ideea primejdiei și a sacrificiului o exalta. Întrebă deodată pe Gavrilcea: - Spune-mi drept că tot ce faci nu e criminal, că nu faci nimic ireparabil! Gavrilcea ridică ușor din umeri și arătă spre Tudorel, zîmbind: - Avem o rațiune superioară! Atâta liniște fascină pe Pica, îi dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dublu îngrădit prin închiderea politică. La un alt nivel, această închidere într-o "familie endogamă" extinsă simbolic la națiunea reunificată s-a dezvoltat în cadrul penuriilor materiale, împărtășite la nivel general, prin care s-a neutralizat diferențierea economică și s-a exaltat verticalitatea "virtuții politice". Apariția bruscă a bunurilor pieței, concedierile și șomajul tulbură această orânduială. Incriminarea marginilor subalterne în fața direcțiilor din întreprinderi acuzate de păstrarea posturilor pentru copiii lor și de refuzul de a le da celor ai lucrătorilor, ca altădată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt cele pe care conducătorul le fixează prin propria-i autoritate, în virtutea a ceea ce crede el că este vocația sa; el își trage legitimitatea din propriul fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
comun ne-a apropiat, după ce i-am frecventat, după ce i-am cunoscut, după ce ne-am vorbit de la suflet la suflet, mi-am dat seama că nu sunt monștrii pe care mi i-am imaginat. Da, suspiciunile se exagerează, animozitățile se exaltă între partidele care nu se amestecă; și dacă majoritatea permitea să pătrundă în sânul Comisiilor câțiva membri ai minorității, poate s-ar recunoaște, de o parte și de alta, că ideile nu sunt atât de îndepărtate și, mai ales, că
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceasta ele sunt întemeiate pe industria liberă. Societatea romană s-a organizat ca o consecință a principiului său. Ea trebuia să admire ceea ce o făcea prosperă. Acolo trebuiau numite virtuți ceea ce aici numim vicii. Poeții săi, istoricii săi trebuiau să exalte ceea ce aici noi trebuie să disprețuim. Înseși cuvintele libertate, ordine, justiție, popor, onoare, influență etc. nu puteau să aibă la Roma aceeași semnificație pe care o au, sau trebuie să o aibă la Paris. Cum vreți dumneavoastră ca această tinerime
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Frédéric Bastiat s-a născut la Bayonne, în data de 25 iunie 1801. Rămas orfan din fașă, își face studiile la colegiul din Sorrèze, care era condus de ecleziastici. Exista pe atunci moda, mai mult decât există astăzi, de a exalta grecii și romanii și de a propune eroii Antichității drept modele pentru tinerime. Bastiat nu a scăpat câtuși de puțin de epidemia care domnea asupra spiritelor; dar, mai fericit decât mulți alții, a reușit să iasă cu rațiunea sănătoasă și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
discipol al domnului Proudhon, domnul C.-F. Chevé, a încercat să le spulbere îndoielile într-un articol asupra lucrării Capital și rentă. Bastiat a răspuns domnului Chevé și a trimis scrisoarea sa Vocii poporului. Atunci maestrul a luat locul elevului: exaltat de succesul recentelor sale polemici cu domnii Considérant, Louis Blanc și Pierre Leroux, domnul Proudhon s-a însărcinat să-l extermine, dintr-o clipire, pe îndrăznețul care se aventura astfel în vizuina leului. Dar, până în acest moment, domnul Proudhon nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
destin. Determinant apare imobilismul lui, ființa lui turnată perfect în propriul ei contur. Tocmai de aceea, el nu cade de la o înălțime situată mai presus de sine, ci se surpă asemeni unei statui în granițele formei. În tragicul antic este exaltată limita, în cel modern, depășirea. Din toată galeria eroilor antici, Prometeu pare să fie singura abatere de la regula limitei și, de aceea, singura apariție stranie, un soi de irumpere a modernului pe scena antică, fapt care, de altfel, și explică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu posibilul ei, prost sau bun, logica răspunde posibilismului sub care stă lumea de astăzi. În al doilea rând, este drept că logica ascunde în ea o latură alienantă, pe care teama de rebarbativul formulelor nu face decât să o exalte. Însă pericolul acestei alienări poate fi depășit prin manifestarea unei inițiale bunăvoințe față de logică. Trebuie să te raportezi la logică acordîndu-i din capul locului un credit. Să luăm, de pildă, însuși formalismul și formulele. Credeți oare că există un lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Uniunea Celor care folosesc este Mediul, ca lenjeria să devina chiloții personali ai Unuia, așa cum voia un Acela, și sub care el însuși nu ar vrea să se găsească în nici un caz, numai Înstrăinarea, Urâțenia... Ascunsul... Visul rufelor. EA (ușor exaltată): Originea, Piața și Economia. Preferința d-voastră personală duce în eroare fără nici o relație. Un acela Produs produce conform indicațiilor o păcătoșenie adevărată cu oricare alt acel Produs. Tu îți alegi personal pentru tine un Produs din paleta de produse
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din viața noastră. Compensare: Receptivitatea și intuiția fiind la fel de importante ca și În cazul aspectelor armonioase, ne putem servi de ele, considerând această perioadă ca un fel de paranteză creativă. b. Tranzitele lui Neptun la Lună Conjuncție Dispoziție: Acest tranzit exaltă imaginația și sensibilitatea: individul devine extrem de fantezist, visează enorm și uneori Își poate descoperi talente de clarvăzător. Evenimente: Efectul acestui tranzit este În general foarte perceptibil În plan psihologic: mai receptiv, individul face dovada unei Înțelegeri „magice” și a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
uit complet de mine, pentru a te găsi pe tine, dragul meu. O, doresc enorm să scriu această carte. Trebuie s-o scriu. Trebuie legată, Împachetată și trimisă În Noua Zeelandă. Doresc asta din tot sufletul... Și așa va fi6. Dorința exaltată de contopire cu fratele mort, dialogul patetic În care ambiția literară dublează tragedia intimă dau nota unei confesiuni mereu ezitante Între derizoriul clipei și absolutul amintirii. Imaginile cotropitoare ale copilăriei și ale Noii Zeelande natale subîntind coarda unei nostalgii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
descrierea morală riscă să primejduiască Întreaga sete de (auto)construcție, dărâmând edificiul strălucitor, dar șubred, al propriilor bovarisme. Strategiile prin care scriitorul Își pune În lumină calitățile sau defectele fac parte din Însăși rețeta compunerii autoportretului. Când un Stendhal Își exaltă cu o Încântare plină de ifose trăsăturile fizice, el Își trasează, simultan, un contraportret. Acesta depășește În negativitate ceea ce i se părea că a câștigat În expresivitate. Exemplele care să susțină această idee se pot Înmulți la nesfârșit. Din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tot acest timp, trecând de la un proiect de schimbare la altul, învățământul românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și astăzi un loc aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu vom urmări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
trebuit să învețe cu totul altceva: "la începutul anului 1918, Basarabia, teritoriu care în 1812 fusese încorporat în Rusia țaristă, a intrat în componența României (s.n. C.M.)". După această scurtă notiță, manualul din 1969 continua pe un ton tot mai exaltat despre "Unirea Transilvaniei cu România" și "Încheierea procesului de formare a statului național unitar român (s.n. C.M.)". În povestire apărea un element nou, Consiliul Național Român Central. Plusul de informație istorică nu a dăunat retoricii naționaliste, manualul neuitând să puncteze
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism (cf. Ph. Michel pentru care meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o societate monotonă în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale (Cleopatra, Far Westul, Leonardo da Vinci). Așa cum în literatură există structuri narative preprogramate de tipuri caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv inferențial eroii (eroii lui
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
are mulți inamici. Campaniile mediatice umflate și conduse de către o presă iresponsabilă, amplificate în scopuri politice de reprezentanții unei clase politice de proastă calitate, au produs de multe ori pagube iremediabile, nu numai în rândul populației italiene (la care au exaltat frica față de străin) dar și la nivelul sensibilității imigranților români. Și totuși... Trebuie să conștientizăm că există un impuls obiectiv, dificil de a fi trecut cu vederea pentru integrare. S-a văzut în momentul în care odată cu "pachetul siguranței", Guvernul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
temerar a smuls și a rupt edictul. Atât gestul unuia cât și al celuilalt ar putea fi amprenta pură a montanismului și, dacă ar fi trăit încă Tertulian, am fi putut cunoaște adevărul, pentru că nu ar fi ezitat să-i exalte pe acești noi eroi ai doctrinei sale, după cum l-a preamărit și pe soldatul care a refuzat să se încoroneze. Nu este exclus ca acel incendiator să se fi inspirat în acțiunea sa, din aceste cuvinte prezente în Apologeticum: o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ere you had spoke șo far. He led our powers, Bore the commission of my place and person; The which immediacy may well stand up And call itself your brother. GONERIL: Not șo hoț: În hîș own grace he doth exalt himself More than în your addition. REGAN: În my rights, By me invested, he compeers the best. GONERIL: That were the most, if he should husband you. REGAN: Jesters do oft prove prophets. GONERIL: Holla, holla! That eye that told
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or, asemenea literatură primitivă se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și de formele sale elementare (adică de lupta
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vieții)". Abandonând de la început orice fel de luptă cu viața, eroul lovinescian se dovedește un reflexiv și un contemplativ, cu precizarea că activitatea sa intelectuală "nu pornea dintr-un instinct de continuitate în timp" (ca în cazul lui Eminescu, care exalta trecutul glorios și istoria neamului din acest motiv poetul fiind revendicat de curentele tradiționalist-naționaliste), ci numai "din jocul superior al unor forțe spirituale, ce-și găseau satisfacția în simpla lor destindere fără altă finalitate", în genul unor acte reflexe. Bizu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decepționistă", cum o caracteriza Gherea, a epigonilor și admiratorilor melancolizați, printre care s-a prenumărat și tânărul Lovinescu. Excedat de ofensiva naționalismului agresiv, ambalat în faldurile unei retorici religioase, criticul modernist făcea de altfel această confesiune, simptomatică pentru cel ce exalta sensibilitatea și "emoția", elementul de "sugestie" în detrimentul intelectului și "ideilor" din creația eminesciană (reductibilă, în ultim resort, la lirism): "Pentru generația mea, ca și pentru cea imediat anterioară, Eminescu a fost un fetiș cu o putere de sugestie necunoscută azi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]