595 matches
-
N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm, pe care vântul i-l întoarce în obraz, în timp ce privirea i se proptește în bereta roșie. Exasperat, stă locului ca să pună capăt acestei promiscuități care nu-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în culorile spectrului solar: Nu tu îmi recomandai azi dimineață să am curajul opiniilor mele?" Da, dar e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu un minister prezidat de Mihail Kogălniceanu, dar condiția pusă de toți opozanții era: dizolvarea Camerelor. Ion Brătianu pleca de la putere, dar nu voia să cadă și partidul, el se temea de excesele celor cari veneau din opoziție îndârjiți și exasperați. Operația era grea. Fiindcă nu cădea numai un guvern sau un partid, cădea mai întâi un om de stat considerabil care domina întreaga viață politică a țării, cădea un regim de 12 ani de care era legată o epocă însemnată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care nu o putem depăși. Ne-o spune pe tonuri apocaliptice, ceea ce s-a întâmplat în lumea noastră sărmană. Chiar și în materie strict religioasă, trebuie să fim mai mult decât atenți la pașii greșiți. Într-un climat de naționalism exasperat, conviețuirea Bisericii cu Statul devine dificilă și încordată. „O autoritate străină și superioară statului, o societate care se extinde în afara granițelor naționale, o putere care scapă controlului organelor statale, nu este în contradicție cu exclusivismul ideii naționaliste? Biserica ori se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de interese”). Se insista pe reducerea chiriilor, a impozitelor și taxelor comunale pentru funcționari și pensionari. Renașterea din 5 martie avea titluri și articole mult mai incitante: „Eftinirea traiului se va face! Nu însă de guvern, ci de organizațiile cetățenilor exasperați și aruncați în mizerie de indolența și nepriceperea conducătorilor”; „Tragedia continuă”; „Reducerea datoriilor la puterea de plată a debitorului de astăzi”; „Cum își bate joc ministrul de finanțe de salariații publici”. În materialul „Un îndemn” Ștefan Morariu, licențiat în drept
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
România decât Eugen care își atacă propriul popor (...)”3; „Ieri, la întâlnirea de la «cenaclu» am citit Ivan (...). Înainte de lectură, întrucât Titel reîncepuse să mă laude și să vorbească despre Premiul Nobel, mi-am pierdut cumpătul, m-am ridicat de la masă exasperat și aproape că l-am atacat fizic. Acum îmi pare rău. Mâine dimineață Titel pleacă la Madrid (...). Mă întreb dacă ne vom mai revedea vreodată. Nu cred că mi-am mai pierdut cumpătul în așa fel în ultimii douăzecide ani
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
disponibilă decât unii aliați din N.A.T.O. ai Americii. Românii au trimis soldați În Kosovo, apoi În Afghanistan. Au luat prompt partea Americii În delicata chestiune a scoaterii militarilor americani de sub jurisdicția tribunalului penal internațional, În dezacord cu atitudinea europeană. Exasperat, un responsabil european a Întrebat, retoric, dacă România aspiră să devină membră a Uniunii Europene sau, mai curând, al 51-lea stat al Statelor Unite. În sfârșit, românii au colaborat din plin cu Statele Unite În războiul contra Irakului; o importantă bază
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să scăpăm. În timp ce îl conduceam pe Jay pe coridorul lung ce duce spre ușa care se deschidea în garaj, îmi spuse: - Te-ai descurcat foarte bine acolo. - Jay, are șase ani și crede că pasărea-păpușă e vie, i-am spus exasperat. Zi-mi, vrei să mă-ntorc acolo și să mă ocup de asta sau vrei să taci din gură și să tragi o linie cu mine? - Tu chiar nu te pricepi la chestia asta, nu-i așa? - La ce? Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu o expresie confuză. M-am aplecat spre ea și i-am spus cu un ton calm, împăciuitor, rațional: - Iubito, nu trebuie să citești asta. Sarah privi temătoare spre mama ei. - E pe lista noastră de lectură, zise ea încet. Exasperat, l-am rugat pe Robby să-mi arate programa lui. - Ce să-ți arăt? întrebă el, încă foarte bățos. - Orarul tău, fraiere. Robby căută fără prea multă tragere de inimă prin rucsac și scoase o listă mototolită făcută la calculator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șut în fund simpaticului nostru erou dacă nu pune capăt întâlnirilor cu minora lui fiica. Într-un moment foarte delicat Mike îi cumpără puștoaicei o legitimație falsă. „Nu vrea să fie atât de proastă,“ o scuză el mereu în fața prietenilor exasperați, alți burlaci trăind în aceeași lume pierdută ca cea a lui Mike. Într-o noapte o îndoapă în așa hal cu ciuperci halucinogene încât nici nu mai e în stare să-și localizeze propriul vagin. Însă dincolo de aceste excese revoltătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu plăcere, nu-i muncă. „Purinor” ul va sosi. Am asigurări. Au Început să vină unele, de pildă la Buftea la o cunoștință a noastră, pe numele căreia am pus unele medicamente. „Crucea Roșie” germană lucrează Însă Încet și e exasperată, cât de solicitată e din România - Îmi scrie nepotul meu (Cunoștinței noastre i-au oprit 20 pastile din 80 dintr-un medicament). De Cristina Gherasimescu e păcat că nu mai activează. Avea voce foarte bună și noi am susținut-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de la Fundația Culturală Română, unde a lucrat. O doamnă foarte agreabilă și eficientă. După cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul căruia se zvârcolesc niște corpuri exasperate, adică lupta omului cu propriile tehnologii scăpate de sub control. Prea fad și acest „desert” artistic. Plecăm la hotel să prindem meciul Germania-Anglia, care suscită în seara aceasta interesul general, fiind viu dezbătut, în cronici și în comentarii înainte de partidă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe niște ticăloși, niște Țigani, să-l bată. Din bătae i se trage moartea. Da pândarul Halmului simte, iar primarul caută cu orice preț să-l năpăstuiască, să se scape într-un fel și de acesta. Îl prigonește, până ce pândarul, exasperat, se hotărăște foarte rece, să ucidă pe primar. Amintirea mortului (poate tată?) mai plutește între ei, mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aparțineau unei anumite categorii sociale să ne ridicăm În picioare. Comandantul a Început să strige categoriile sociale respective și ofițeri repartizați pe sectoare ne numărau. Calculul final dădea minus un elev. S-a repetat numărătoarea și rezultatul a fost același. Exasperat, comandantul a strigat: Mă! Care nu te-ai ridicat? Dintr-un colț al sălii s-a Înălțat timid un elev: Ce-i tatăl tău, mă? Militar, să trăiți! Cred că la nici unul din spectacolele la care am asistat În viață
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv. Mă bateți, mă ucideți ca-n codru!... urlă jidanul exasperat. Las că voi învăța eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să râd, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cel mai greu lucru, pentru că aici nu prea există rețete. Nu este, deci, de-ajuns să faci un număr de striptease pentru a atrage atenția (Florin Că linescu, poet și el cândva, na obținut deloc un plus de audiență când, exasperat probabil de ratingul mic, șia dat hainele jos de pe el la emisiunea pe care-o avea la Tele 7 abc). Ce să faci ca să șochezi publicul? Sunt sigur că scriitorii sau artiștii, cu inventi vitatea carei caracterizează, vor găsi răspunsul potrivit la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mers foarte bine. Apoi discuție prelungită și comunicări ale consilierului educativ, întoarcere acasă, cină, lecție de franceză cu Iani și doar aceste cinci minute ca să-ți spun că te iubesc în ciuda oboselii și dincolo de ea, cu dragostea mea febrilă și exasperată. Te iubesc din toată inima, scumpa mea. Mă apuc iar de lucru, fiindcă mâine am de prezentat două rapoarte, unul politic, altul despre clasa mea, a IV-a B, ca dirigintă. Fii binecuvântată, dulcea mea. Miercuri, 3 martie [1948] Nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-a cimentat fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic prin ceața prevestitoare de furtuni. Ideea, în care de altfel am crezut întotdeauna, a unei viitoare întâlniri, e din ce în ce mai estompată; de altfel, ne despărțiserăm știind sigur că ne-am putea vedea peste doi ani, cel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Miu aici? Mai dă un pic cu unghia și Tippexul începe să curgă de pe pagină, ca fulgii de zăpadă. O, Doamne. Fă să nu vadă... — Sephora... și Joseph... Nu-i nici o mirare c-am depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis că e pentru cheltuielile casei. Nu pentru fuste de la Miu Miu! OK. Luptă sau fugi. Îmi încrucișez brațele și ridic bărbia spre el. — Așa deci... după părerea ta, fustele nu intră în cheltuielile casei. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și de chestiile astea atât de... materiale! Poate că familia mea e mai importantă pentru mine decât ele! Așa cum e și tradiția... și... ideea de onoare. Luke, ne aflăm pe planeta asta pentru prea puțin timp ca să... Ajunge! spune Luke, exasperat. Ai câștigat! Dacă e o problemă chiar așa de mare, uită toate astea! Nu trebuie nici să vii la petrecerea de logodnă dacă n-ai chef - și facem nunta în Oxshott. Ești fericită acum? — Eu... Tac și încep să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru mă cunosc. Nu dau buzna aiurea peste ei! Femeia de la ușă mă privește lung, apoi ridică din umeri. — OK. Puteți intra. Serge vă va lua haina imediat. Aveți cadou? — Păi... nu. Femeia își dă ochii peste cap de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca cineva, într-o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am ajuns. Mașina oprește și șoferul vine să ne deschidă portiera. Elinor mă privește. — Îmi placi, Rebecca. Foarte mult. Coboară din mașină și ochiul i se fixează asupra piciorului meu. Vezi că ți-ai zgâriat pantoful. Arată groaznic. — Vezi? spun exasperată. Vezi la ce mă refer? — La ce? Mă fixează nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se înșală și Luke nu e aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sterian (sergent major), Timofti Enache, Ionescu Gheorghe (sergenți) și Gheran Bulgarschi (sergent major)”. Comisarul Pascal de la Despărțirea I-a raportase găsirea și Înaintarea spre Regimentul 12 Dorobanți a numai 7 (șapte) viitori instructori după trei zile de căutări prin oraș. Exasperate să tot caute și să nu găsească oamenii necesari, autoritățile militare ale județului Fălciu și orașului Huși au apelat (În ultimă instanță!) chiar și la rezerviștii infirmi sau chiar la funcționarii statului de care, formal, nu se putea agăța nimeni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tensiuni. Tăceam de dragul armoniei din școală, mai ales că nu mă știam cu nimic vinovat! Până într-o zi de sâmbătă, sfârșit de săptămână, obositor, cu ședință sindicală și de consiliu pedagogic la care intervine și respectivul proferând acuze noi. Exasperate, colegele Bușilă și Furnică îi cer să ne lase în pace cu aceleași și aceleași învinuiri nefondate, că e târziu și alte replici, încât omul meu simte că nimeni nu-l mai ascultă. Finalul ședinței și toată lumea pleacă în grabă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de săbii poruncite de Vodă Ștefan și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli gura... Să pună judele o vorbă bună; de cerut știu să ceară apărătură. O arvună, ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]