617 matches
-
sau motiv plauzibil. Alte publicații mai documentate, cu tentă psihanalitică, susțineau că omul ar fi ologit în urma unei traume psihice și că nu s-a putut constata vreo problemă a sistemului său motor. Într-una din zile i-a scris exasperată lui Damiel că a renunțat de tot să-l mai întâlnească pe Jorge. Sunt niște cozi interminabile zilnic explică ea -, stai cu orele și aștepți, iar speranța de a-l vedea în ziua respectivă este destul de mică. Ea nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
faceți negoțul ăsta scârbos taman În fața Palatului priorilor? Dar urina e bună pentru argăsit... Și Împărații se Îngrijeau de strângerea ureei... — Du-te la dracu’, messer Duccio, cu tot cu ureea dumitale! Treci cu bereta, dacă vrei să strângi ceva! strigă Dante exasperat, Împingându-l Într-o parte și Îndreptându-se spre ieșire. După câțiva pași, se opri brusc și făcu grabnic cale Întoarsă. — Supune-i proiectul lui messer Lapo Salterello, colegul meu. El a adunat multă uree, la viața lui, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe ceas. Slavă Domnului că mi-am adus aminte că aveam programată cezariana peste o oră! Chiar și pe vremea aia, asistenții mei tot nu erau în stare să-mi organizeze programul. Vivian și-a dat ochii peste cap, complet exasperată. — Oricum, după două ore, citeam manuscrise și vorbeam la telefon. Morfina, bat-o vina! Pe mine, nimic nu m-a dat înapoi, draga mea! M-am întors imediat la lucru! N-aveam nici măcar un scutec, n-aveam nici pătuț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mă simțeam foarte aproape de victorie, adică de momentul când nu se mai putea stăpâni și începea să urle. Cine știe? Poate dacă s-ar fi stăpânit multă vreme aș fi renunțat să aștept o asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vultur-în-Zbor îl urma. Și astfel își croiau drumul haotic prin desișuri, către vârful muntelui. Vuietul era încă acolo. Oare urechile îi jucau feste? Părea oare să devină din ce în ce mai puternic doar pentru că se gândea la el? își lovi tâmpla cu palma, exasperat. Preț de o secundă avu impresia că pădurea era o masă verde, de nepătruns, care îi înconjura și se închidea în jurul lor. Clipi și-i trecu. Apoi ajunseseră din nou pe poteca cea îngustă. Virgil Jones îl fixa cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu voia să mănânce toată rubarba. În timp ce mănânc, mama pune masa de călcat și se apucă de călcat rufele din coșul de la picioare. În curând camera e plină de mirosul amețitor și liniștitor al apei fierte. Fierul scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tras? — Vreo zece, douăzeci. Ăla a fost singurul pe care l-am făcut eu. Scena de viol a băgat spaima-n mine. — De ce erai În costum de baie? Dădeai impresia că ești pe punctul de-a intra În joc. — Charles...! Exasperată, se sprijini cu spatele de pernă, aproape fără să-i mai pese dacă eram sau nu de acord cu ea. — SÎnt medic. Jumătate din oamenii care-au văzut filmul ăla mi-au fost pacienți. Crawford a multiplicat o tonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi delir hermeneutic pur. Autoarea face În primul rând istorie, iar metoda sa de cercetare, aflată la frontiera mai multor discipline, se dovedește adecvată și pertinentă. Ceea ce nu o Împiedică la un moment dat să pună o suită de Întrebări exasperate În fața unei chestiuni echivoce: care e granița ce delimitează realul de fictiv? Cu alte cuvinte, unde să Îl căutăm pe adevăratul Wilde? În textele sale autobiografice? În scrisorile lui Constance Wilde? În mărturiile lui Douglas (numit de Wilde când Narcis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trebuie să-i spuneți decât următoarele: Sire, cele mai frumoase nebunii sunt cele scurte. Aș vrea să-i mulțumesc Majestății Voastre pentru gândurile la care m-a Îndemnat. Nu mă mai gândesc la ceea ce v-am rugat”. Dar Domnișoara, indignată, exasperată, i-a vorbit regelui, Însă În cu totul alt sens și cu cât tact, cu cât gust și hotărâre! (a se vedea volumul VI, pagina 24). Regele nu i-a spus decât un lucru: „Nu mă opun nici voinței voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trecutului. Iată ce este el. Dintr-o dată, existența sa este consacrată. Deosebit În această privință de Flaubert, el n-are nevoie de societatea artiștilor În Întregimea ei (cu toate că poemul său Farurile este ca un recensământ al societății sale spirituale). Individualist exasperat, el alege și aici; și alesul devine reprezentantul Întregii elite. Că raporturile lui Baudelaire cu Poe țin și ele, prin natura lor, de comunitatea Sfinților o dovedește Îndeajuns lectura celebrei rugăciuni din Rachete 1: „Să-mi fac În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale faptului că Violet fusese acolo. Pur și simplu am pufnit, lăsând lucrurile neclare în mod intenționat, după care i-am spus: —Ai plecat val-vârtej și m-ai lăsat baltă la petrecere. În fața tuturor. —Sam, zise Hugo, care părea din ce în ce mai exasperat. Mă enervase Helen și nici cu tine nu mi-era rușine. Pur și simplu trebuia să plec de acolo, iar când m-am întors să te caut o jumătate de oră mai târziu, plecaseși. Cred că suntem chit la povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău speriat... Se teme de plângerea noastră... ARTUR (Buimac.): Care plângere? CĂLĂUL (Dându-și seama că încă îl poate domina pe ARTUR.): Sigur! (Către GARDIAN.) Care plângere? Ești nebun? GARDIANUL (Exasperat, către ARTUR.): V-a prostit de tot! CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Fii atent cum vorbești cu domnu’! GARDIANUL (Către ARTUR.): Plângerea noastră! Hârtia și cerneala! Iată-le. CĂLĂUL (Râzând, către ARTUR.): E dezlânat de tot! Un caraghios! Cine mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
suferit mult? MACABEUS: Eu? Aș! PARASCHIV: Eu credeam c-ai suferit mult... MACABEUS: Țuț. I-am pus pe alții... PARASCHIV: Știu, știu... ești așa de găinar, așa de găinar... MACABEUS (Dulce.): Hai, gura! PARASCHIV: Parcă aș vrea să dorm... MACABEUS (Exasperat.): Da’ dormi odată! PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi... Te păzesc eu... PARASCHIV: Da’ mi-e frică... MACABEUS: Dormi, dolofanule, dormi... PARASCHIV: Te-am făcut vreodată broscoi râios? MACABEUS: Nu. PARASCHIV: Da’ rânză cleioasă? MACABEUS: Nu, nu cred... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
privirea pe Sophia. Ea păși fără zgomot pe culoarul dintre strane, cu rochia legănându-i-se romantic În urmă. Cred că toți cei prezenți s-au uitat la ea. Aceasta nu este nunta ei, spuse Lauren dezaprobator. Foarte deplasat! oftă exasperată și Își aplecă din nou capul În rugăciune. Eu, pe de altă parte, nu mă puteam abține să nu privesc cum Sophia a mers cu tupeu la o strană chiar În față. Toată lumea trebuia să se Înghesuie ca să-i permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
istorioare care mai de care mai pilduitoare, dar mă voi opri doar la prima. Nici nu au apucat bine conferențiarii să dea cuvîntul sălii pentru întrebări, că un administrator de bloc, dublat de un reprezentant al poliției de proximitate, evident exasperați și unul, și altul, au povestit cu sufletul la gură următoarea scenă : în fiecare duminică dimineața, o doamnă care stă la etajul opt coboară cu un covor în brațe, îl întinde pe iarba din fața blocului și se apucă să-l
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură ca la carte ? în orice caz, o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre „moartea țăranului”. Formulă retorică exasperată și exasperantă, menită să atragă atenția asupra unei evidențe sociale : țăranii, cu economia lor domestică și relațiile lor sociale de tip comunitar, cu rînduiala și stilul lor de viață, sînt pe cale de dispariție - iar după 1 ianuarie 2007 au devenit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poți fi cele ce-am spus pînă nu le trăiești pe toate. Convingerea se sprijină pe sentimente iar amîndouă vin din experiență. Viața noastră e cunoaștere, dar aceasta din urmă nu poate fi doar un raport între lucruri. Am strigat exasperat: - Coane Alecule, te rog să mă ierți. - Nu e nimic Și o confuzie poate grăi despre adevăr. Cînd gîndim, de fapt pe ea ne și bazăm. - Nu pot înțelege care e realitatea și care este adevărul. - Ce-i drept, ar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-și risca pîinea pentru o libertate neghioabă la urma urmei. Ce naivitate să crezi că niște sclerozați ca Gărgăun, intriganți ca Fărocoastă sau o perversă ca Aneta ar fi interesați de adevăr ori de principii. Pentru asta trebuia un exasperat, iar pe acesta la Dobrina nimeni nu-l întruchipa. Bănuielile îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar mă fixă cu o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea, de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-ar cuveni, ca să nu tulbure tăcerea sălii, ci peste ochii încinși. Exasperată, din cauza efortului de-a se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Zdravăn, ca și înaintea experienței. Aceleași rezultate cu al doilea și al treilea Scorpion.“ „Cei care au vorbit de Scorpionul sinucigaș au fost înșelați de leșinul brusc, de spasmul fulgerător la care înalta temperatură a cercului de foc împinge animalul exasperat. Dacă ar fi fost mai puțin creduli și l-ar fi scos mai curând din cercul de foc, ar fi văzut Scorpionul trezindu-se la viață.“ „În afară de om, nici o viețuitoare nu cunoaște mijlocul ultim al unui sfârșit voluntar. Nici una nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]