1,039 matches
-
fi numit astfel, era o combinație de h-uri și n-uri, și o vocală, sau două, trei... Și se auzi cam așa: - Huhnnuhhn? Tonul părea interogativ. Gosseyn nu încercă să facă o traducere exactă. În momentele care urmară după exclamație, el făcu mai întâi o fotografiere" a unei porțiuni din podea la câțiva metri depărtare de el: și simultan, evocă "fotografia" mentală a lui Gorrold. Se auzi imediat un "ah". Venea de la omul de afaceri pe care-l văzuse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care îl educă permanent în via-ța de fiecare zi. Bunul simț trebuie readus cât mai repede în opera de educație și în pregătirea creștină, ca un antidot contra procedurilor pedagogico-didactice excentrice și fără de măsură. Răsună ca plină de înțelepciune nostalgică exclamația dintr-una din Epigramele poetului italian Giuseppe Giusti (1809-1850): „Bunul simț, care a fost odată șef de școală, Acum, în numeroase școli, este de-a dreptul mort; Știința, fiica sa, l-a ucis ca să vadă cum era făcut”. Mai ales
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din poporul lui Dumnezeu. De aceea, pentru el devine mai urgentă și mai precisă datoria paternă de a fi educatorul pentru experiența Cuvântului. 3. „Vai” preotului care nu slujește Cuvântul. Pentru preot răsună în mod deosebit cu claritate și putere exclamația sfântului Paul: „Vai mie, dacă nu voi predica Evanghelia!” (1Cor 9,16). Aceste cuvinte, mai mult decât un suspin al Apostolului, trebuie primite și înțelese ca un strigăt plin de teamă, care ar trebui să fie al fiecărui preot conștient
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Înț 7,29), care purce-de din acela care este „autorul frumuseții” (Înț 13,3). Frumoasă este Eva, atâta timp cât a fost fidelă poruncii Domnului (cfr. Gen 2,16-17). Frumos este Israel, care a fost mireasa virtuoasă a Domnului când observa Legea. Exclamația Mirelui: „Cât de frumoasă ești, prietena mea” (Ct 1,15) este redată de Targum: „Cât de frumoase sunt operele, fiica mea, iubita mea, Adunarea lui Israel, atunci când împlinești voința mea și păzești preceptele Legii!”. Frumoasă este Maria, discipola care, primind
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cutiei"', Gosesyn sesiză schimbarea. Se simțea din nou în noul corp, scăpat de Ashargin. După trezirea rapidă, se ridică brusc. Căzu gemând, fiindcă fiecare mușchi din corpul său amorțit protesta energic împotriva mișcării bruște. O femeie, lângă pat, scăpă o exclamație. Leej apăru în câmpul său vizual, în fața ochilor lui dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu că se va întâmpla ceva, dar nu eram sigură. Avea lacrimi în ochi. - Trebuie să-ți spun. Suntem pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O urmă în livingul mobilat cu gust și se așeză pe scaunul care i se oferi. Cealaltă femeie dispăruse. Constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cutiei"', Gosesyn sesiză schimbarea. Se simțea din nou în noul corp, scăpat de Ashargin. După trezirea rapidă, se ridică brusc. Căzu gemând, fiindcă fiecare mușchi din corpul său amorțit protesta energic împotriva mișcării bruște. O femeie, lângă pat, scăpă o exclamație. Leej apăru în câmpul său vizual, în fața ochilor lui dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu că se va întâmpla ceva, dar nu eram sigură. Avea lacrimi în ochi. - Trebuie să-ți spun. Suntem pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să se apropie. Tehnicianul îi privi uimit pe cei doi și le spuse în cele din urmă: - Pot să vă ajut cu ceva? În curând o duzină de ajutoare munceau cot la cot cu ei, scoțând în răstimpuri câte o exclamație ce dovedea că-și dădeau seama că asupra navei se abătuse un vânt de nebunie. Grosvenor nu-i observă pe căpitanul Leeth și pe Morton decât când aceștia începură să discute cu Korita. Când japonezul plecă, ei se apropiară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fixa pe bărbat cu o privire care putea să însemne orice. — Permiteți-mi mie, zise Neculai Procopiu, și se grăbi să-i ia pălăria din mână. Însă, în loc s-o ducă spre cuier, se uită la căptușeală și scoase o exclamație care-l miră din cale-afară pe traducător. Ceva îi scăpa, cu siguranță. — Dânsul, începu el din nou, e venit pentru angajare, e gazetar... unde ați lucrat, probabil în străinătate, nu? Nu vrem să fim indiscreți, cu toate că face parte din meseria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi supusă, cu sau fără voia ei, tuturor experiențelor pe care le oferea această "casă". Rochia albă era minunat de moale când o atingea și, îmbrăcând-o, senzația pe care i-o produse pe piele îi smulse de pe buze o exclamație de încântare. Era făcută dintr-o țesătură specială, foarte scumpă, menită să afecteze doar corpusculii de voluptate din trup. Costa cel puțin o sută de unități monetare metrul. Rămase o vreme locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum își păzesc domnii de acolo comorile? ― Sânt amănunte pe care le-am rezolvat înainte de a te deranja. ― Splendid! Ce vă interesează de la Chiusbaian
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil, cu o expresie particulară în priviri. ― Bună seara, Melania! Melania Lupu coafată și extrem de elegantă ― din eleganța aceea pe care o dau gesturile și ținuta impecabilă ii primi cu o exclamație ușoară de surpriză și un zâmbet de zile mari. ― Nici nu știți ce bine ați nimerit! Cum nu se poate mai bine. " Atenție, draga mea! S-a întîmplat ceva. În primul rând, telefonat că vine. Un gest neconvenabil pentru un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scaun. Spuse răgușită: ― Vezi-ți de treburile dumitale! Nu te ocupa de mine. ― Cred că am să tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de fapt la altceva. E cel mai bun calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase și urmează liniile unei geografii a cunoașterii secrete. Dincolo de epiderma aventurierului, se ghicește făptura unui scafandru ce se aventurează către adâncurile lumii inaccesibile ochiului profan. Fabula venețiană „Venise serait ma fin !” Exclamația lui Corto Maltese ar fi putut fi aceea a lui Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire de solul italian, Pratt îl plasează pe Corto în Italia și Veneția în epoca Marelui Război ce își duce povara de moarte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
temeam atât de mult se întâmplă, în cele din urmă ! Totul pare să se lege, Milou, ca și cum o minte diabolică ar pune la cale un eveniment pe care îl pot ghici, dar despre care nu știu încă nimic !” Era această exclamație începutul unei noi aventuri. Privirile lui Milou și ale lui Haddock se întâlniră pentru o clipă. Amândoi știau că armistițiul ajunsese la capăt și că în Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl atingă, Milou lătra, pe jumătate bucuros, pe jumătate melancolic. Cu paharul de whisky în mână, Haddock urmărea fascinat această suită de acrobații ale lui Tintin. Și doar câteva exclamații modeste, în care se mai puteau ghici urmele ectoplasmelor atât de dragi căpitanului, trădau uimirea care îl copleșea. De sus, de pe scară, ca un matelot ce a descoperit pământul după ani de căutare, Tintin striga fericit, având în mâini o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această singularitate (este cuvântul folosit în carnete) primea aprobarea lui Tarrou, și una din remarcile lui elogioase sfârșea chiar cu exclamația: "în sfârșit!" Sunt singurele locuri în care notele călătorului, la această dată, par să ia un caracter personal. Numai că nu e ușor să le apreciezi pur și simplu înțelesul și seriozitatea. Astfel, după ce povestise că găsirea unui șobolan mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cartierul putea să depună mărturie pentru el. Chiar și în afara cartierului nu-i lipseau relațiile. ― Îl cunoașteți pe domnul Rigaud, arhitectul ? Este unul dintre prietenii mei. În odaie întunericul devenea tot mai gros. Strada de cartier se anima și o exclamație înăbușită de ușurare salută, afară, clipa în care lămpile se aprinseră. Rieux s-a îndreptat spre balcon și Cottard l-a urmat. De prin cartierele învecinate, ca în toate serile în orașul nostru, o briză ușoară aducea șoapte și mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cameră mortuară după o vizită, femeile strângându-și rochiile și ieșind cu capul plecat, bărbații conducându-le și ținându-le de cot, ferindu-le să se lovească de strapontine. Dar, încetul cu încetul, mișcarea s-a precipitat, șoaptele au devenit exclamații și mulțimea a început să curgă spre ieșiri și s-a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
REVENIT CU PRIVIREA ASUPRA COPILULUI. În sală lumina creștea. În celelalte cinci paturi, forme de corpuri se mișcau și gemeau, dar cu o discreție care părea convenită. Singurul care striga, la celălalt capăt al sălii, scotea la intervale regulate mici exclamații care păreau să exprime mai degrabă uimire decât durere. Se părea că, nici pentru bolnavi, nu mai era spaima de la început. Era, acum, un soi de consimțire în felul lor de a suporta boala. Singur copilul se zbătea din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au găsit firesc să-l audă zicând cu o voce puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Bine, asta mă liniștește. Vrei ca ora asta să fie ora prieteniei ? Drept orice răspuns, Rieux i-a zâmbit. \ Ei bine, iată... La câteva străzi mai încolo, o mașină luneca prelung pe pavajul ud. S-a îndepărtat și, în urma ei, exclamații confuze, venind de departe, au rupt din nou tăcerea. Apoi, aceeași tăcere s-a lăsat asupra celor doi bărbați, cu toată greutatea ei de cer și de stele. Tarrou se ridicase ca să se așeze pe parapetul terasei cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]