610 matches
-
Octavian Doclin, Marineasa, Timișoara, 2001). Adjectivarea numelui unui poet fără mare valoare este propagandistică și abuzivă. Și mai este și caraghioasă. De altfel, în întregime, cartea lui Doru Timofte alunecă în ridicol, din cauza inadecvării la obiect. Înainte de a-și începe excursul apologetic, exegetul se mobilizează intelectual ca și cum ar avea de interpretat opera lui Shakespeare: „Mi-am propus, în cele ce urmează, o descifrare a întregii lirici docliniene, descifrare ce mi s-a părut a fi mai explicită și, în consecință, explicitată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
indispensabile - pe plantațiile acestora. Două universuri diametral opuse ce nu trăiesc pașnic decât dincolo de retina împăciuitoare a copilei a cărei voce, adesea critică mai ales la adresa „lumii albe“, ajunge până la noi într-un șir de povestiri cu adevărat impresionante. Fals excurs politic/plastic Critica literară a anului electoral Bogdan-Alexandru Stănescu Dragă Vasile, încerc să răspund ultimei tale epistole, lansată prin februarie, dar o fac abia pe la sfârșitul lui martie, când primarul meu de sector, celebrul Inimăroiu, s-a decis, brusc, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cu aproape 25 de ani în urmă. Andrei Oișteanu București, 26 iulie 2005 Omul cu etaje Oricine cunoaște volumul de debut al lui Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo, 1980) va ralia imediat prozele ce compun Cutia cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o capodoperă de vitalitate și de ingeniozitate cinematografică. Oscilând între Graham Greene, Buster Keaton și Hitchcock, Hergé își continuă conversația cu un secol care îi oferă cărămizile imaginarului său narativ. Dilema savantului ce realizează latura luciferică a creației sale acordă excursului bordurian al lui Hergé o dimensiune de gravitate faustică. Tournesol întruchipează, în acest canon al prozei tintiniene, încrederea fără ezitare în puterea științei de a fi vehiculul de progres al umanității, iar nu instrumentul damnării ei. Capacitatea prodigioasă a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu poate muri cu adevărat niciodată. Atunci când zilele lui lumești se vor fi terminat, va fi început periplul lui dincolo de poarta lumii noastre. Deocamdată, sejurul elvetic al lui Corto se încheie cu o altă întâlnire mirabilă - marinarul își va comenta excursul oniric alături de Tamara de Lempicka, în drum către o altă aventură. Rescriind ciclul Graalului în proza sa grafică, Pratt adaugă o nouă pagină la romanul inițiatic al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase și urmează liniile unei geografii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și pieptul bombat, cum fac politicianiștii, ne scot în evidență, ne scot din anonimat și efemer, ci corectitudinea acțiunii pilduitoare, demne de urmat. După acest excurs interior, colonelul Savel încearcă un regret că nu mai e tinerel și plin de viață cum a fost. Se duce la masa lecturilor și mai trece odată cu ochii avizi pe pagina de interviu a istoricului academician Florin Constantiniu, care îi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
poetică religioasă indo- iraniană. Cele 17 cânturi (g³thas) cuprinse în secțiunea Yasna și atribuite lui Zarathustra însuși constituie partea cea mai veche și sacră din Avesta. Pentru a înțelege exact întâietatea acestor imnuri în interiorul tradițiilor indo-iraniene, e suficient un scurt excurs cronologic: în 1200 î.Hr., Zarathustra primește revelația și sunt compuse Cânturile divine G³tha, Yasna Haptanghaiti și altă literatură avestică: din secolul al XIII-lea avem primele atestări ale lui Moise, profetul și legiuitorul evreilor; 1100-500: Rig Veda este așternută în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar și tinicheaua de vanitos. Într-un spirit ceva mai pedestru, ei deslușesc În dandy produsul tipic al unei societăți În care clasele se reașază precum plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un egoism orb, Își dă acum adevărata măsură. Lucru, În fond, câtuși de puțin nou sub soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se complică (de pildă, afirmația că „Arta este simultan suprafață și simbol”), Wilde Încearcă să explice primejdiile la care se supune artistul prin lipsa de folos imediat a creației artistice: „Arta e cu totul nefolositoare”, susține ultima propoziție a acestui excurs Înspre limitele și dincolo de limitele stabilite de către Wilde propriului demers. În aparență minimalist, demersul se relevă a fi maximalist... În exces: o Încercare de a dobândi totul, totalitatea, invocând strategic piedicile puse În cale de practica excesivă a umilinței față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
socială și sociabilă ? Spune-mi din ce dormitor vii și îți spun cine ești ? Da, se poate spune și asta. De fapt, se pot spune lucruri similare despre mai toate obiectele familiare care ne înconjoară. Nu întîmplător Dibie își începe excursul despre dormitor cu această afirmație a maestrului său Haudricourt : „Orice obiect, dacă îl studiezi cum trebuie, va aduce după sine întreaga societate”. Povestea narghilelei — Mersi și buon jurne ! Muzicantul, de prin părțile noastre, își ia rămas-bun de la publicul trenului ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cufundându-ne În norul de cerneală al discuțiilor. Au Început dialogurile, seminariile, colocviile, analizele, expertizele, mesele rotunde, consfătuirile, Întrunirile, prelegerile, conferințele cu invitați de marcă, s-au organizat traininguri, schimburi de experiență, s-au ținut discursuri care au eșuat În excursuri, s-au prezentat argumente la care s-au manifestat Îndoieli, apoi s-au ridicat contraargumente, Întâmpinate la rândul lor cu dubii, au fost formulate completări și, bineînțeles, n-au lipsit nici chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acest loc și În acest timp; ea nu se aseamănă cu acel tine de mâine sau de ieri, deși poate aparține, ca element abstract (și concret) aceleiași mulțimi aleatorii a Descrierii. O stare de sentiment continuă te ghidează În acest excurs descriptiv ce nu poate fi În nici un fel opus actului poetic. Un romancier care se respectă este Întotdeauna și un poet. Jurnalul lui M. Țin acest jurnal dintr-o proastă obișnuință. Mi se pare că așa mențin mai autentică Întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și pamflete de Ion Vinea (1984). SCRIERI: Heinrich Heine, vestitor al timpurilor noi, București, 1956; Kogălniceanu, București, 1960; Conexiuni cu „Vrăjitorul” (Thomas Mann în România), București, 1995; Un licăr în beznă, București, 1997; „Noi” și germanii „noștri”. 1800-1904, București, 1998; Excurs în timp, București, 2003. Antologii: Ion Vinea, Săgeata și arabescul, introd. edit., București, 1984; Mărturii: „Chestiunea evreiască”, introd. edit., București, 1996. Traduceri: Heinrich Heine, Opere alese, II, IV, București, 1971, 1975; Heinrich Mann, Țara huzurului, București, 1971; Alfred Andersch, Winterspelt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
Eminescu, Ioan Slavici, V. Conta, G. Coșbuc, G. Dem. Teodorescu, Mihail Dragomirescu. Începuturile gândirii estetice în gândirea românească (1968), apoi Geneza ideilor estetice în cultura românească (secolele XVI-XIX) (1972) și Pagini din istoria esteticii românești (1998) se doresc a fi excursuri în istoria esteticii românești până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca istoric literar, I. încearcă să descopere ineditul în activitatea și biografia scriitorilor cercetați. Într-un anume sens, el propune și un model de abordare regională a scriitorilor prin studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
variables", în Clothing and Textiles Research Journal, 7, 1989, pp. 8-18. Simmel, George, The Philosophy of Money, ediția a III-a revăzută, Routledge, Londra, 2004. Simmel, George, "Fashion", în American Journal of Sociology, 62, 6, 1957, pp. 541-558. Simmel, George, "Excurs asupra podoabei", în G. Simmel, Sociologie. Studii privind formele socializării, traducere de Ion Nastasia și M. Nastasia, Editura Sigma Ig, Chișinău, 2000, pp. 276-280. Simmel, George, "Problema sociologiei", în G. Simmel, Sociologie. Studii privind formele socializării, traducere de Ion Nastasia
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul cel mai propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă. Scriitorul nu insistă excesiv asupra decorului, destul de banal până la urmă, ci, dimpotrivă, încearcă să l schițeze prin fraze cât mai scurte și mai puține sugerându-i sobrietatea apăsătoare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Buzura ș.a.), iar Vocația modernității în literatura contemporană română (2001) dovedește existența unei „vocații a modernității” de la Mihai Eminescu și I.L. Caragiale până azi. În fine, un volum reunește, în 2001, studii despre arta portretului în proza contemporană și un excurs, mai amplu, care privește „contemporaneitatea” lui Homer. În literatura de imaginație, I. a debutat cu proză scurtă, Trecuta vârstă a Julietei (1969) reunind schițe de inspirație realistă și fantastică, nu străine de anume subtilități psihologice. Ca și în următoarea culegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
ba, dar nu lipsit de importanță, lexical. Introducerea și Încheierea cuprind șapte capitole axate pe tot atîtea categorii ale analizei/teoriei literare: literatura, autorul, lumea, cititorul, stilul, istoria, valoarea. Pentru fiecare concept sînt convocate aceleași elemente de recuzită: un mic excurs istoric (minimal dar, În atari limite, excelent manipulat: vezi de pildă istoria mimesis-ului din capitolul “Lumea” sau a istoriei literare din capitolul “Istoria”) și două direcții de interpretare exclusive, fiecare apanaj al uneia dintre cele două vîrste moderne ale viziunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să pună la lucru ideile Revoluției Franceze. Cunoscutul scriitor și opozant A. Radiscev, diplomatul Ivan Simolin, dramaturgul Iacov Kniajnin, prințesa Ecaterina Dașkova, eruditul N. Novikov sunt numai câteva personalități a căror atitudine autorul a căutat să o fixeze în volum. Excursul nu se prezumă la generația contemporană revoluției. N. Eidelman face trimiteri insistente la Pușkin, care a și conceput o dramă a momentului respectiv, la A. Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi susținut: "E mai bine să lăsăm istoria să răspundă. Cînd se face știință nu se știe niciodată dacă e cu adevărat știință, dacă e nouă și dacă are vreo perspectivă. Important e să lucrezi". Cu această injuncțiune realist-praxio-logică inaugurăm excursul nostru semiotic, divizat într-o semiotică generală sau teorie globală a semnelor și o semiotică descriptivă sau regională. 1.4. Semiotică generală/vs/semiotici regionale În ciuda dificultăților metodologice și a absenței consensului, este de remarcat capacitatea semioticii de a prolifera
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este prieten, dar și dușman. Simbolizează viața (vezi focurile vii), dar și moartea, puterea creatoare, dar și forța distructivă. O foarte reușită sinteză asupra imaginilor și simbolurilor legate de foc realizează doi autori francezi, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant 83. Excursul lor începe de la doctrina hindusă și tradițiile celtice, ajungând până la semnificația sexuală a focului în triburile aborigene. Se are în atenție și simbolismul religios al focului și Dyonisie Areopagitul (Dumnezeu este foc, flacără care arde). Credințele și ritualurile pe care
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
s-a mai exersat și în alte genuri. Astfel Noblesse de robe este un îndreptar de modă căruia autoarea îi dă o ingenioasă turnură literară. De asemenea, nu lipsite de interes sunt acele Pages de Bukovine et de Transylvanie (1930), excursuri eseistice în istoria și arta românească, sau Feuilles de calendrier (1939), care înmănunchează un ciclu de articole și reportaje scânteietoare de vervă. B. reprezintă, alături de Elena Văcărescu și Anna de Noailles, o ipostază strălucită a afirmării spiritului românesc peste hotare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
modele filosofice, folosite în cuplu pentru a susține cercetarea postumană, prezintă relația corp-lume ca pe o simbioză. Mai mult, cele două teorii pot intra într-o paradigmă complementară. Astfel, analiza fenomenologică poate recupera dimensiunea uman-intențională în cadrul postumanității subiectului mașinic, după excursul conectiv deleuzo-guattarian. În același timp, poate fi o contrapondere la discursul cibernetic, de tip Stelarc, transumaniști și extropieni. Punctele de divergență dintre aceste două modele teoretice sunt numeroase și evidente, astfel că ceea ce le unește le și desparte. Astfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a chipului, studiul prezent încearcă să restabilească legătura dintre mediile tehnologice și teritoriul corporal-identitar, astfel că noțiunea (deleuzo-guattarianăă de reteritorializare dobândește o importanță aparte. Există o reteritorializare a corpului și a identității, precum există o reteritorializare spațială a localului după excursul forțelor de deteritorializare globală. Identitatea deteritorializată prin interfațare, prin protezare sau prin alterare genetică își recapătă integritatea și se reteritorializează. Identitatea nomadă și impură a postumanului se fluidizează în spațiul virtual, devine navigabilă și se metamorfozează în topologia schimbătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]