2,253 matches
-
sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul care a reușit sinteza între un hedonism cînd neoclasic, cînd baroc, și poncifele marxiste". E adevărat că exegetul se distanțează de alte aserțiuni, din unghiul d-sale de vedere, "oarecum gratuite, greu de susținut cu argumente serioase", precum următoarea ce nouă ni se pare demnă de luat în considerare: "Poezia anilor '60 este îmbătată de fantasmele puterilor ei
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
bucată sibilinică pentru a cărui înțelegere Madeea Axinciuc trebuie să-și fi răscumpărat toate păcatele săvîrșite în viață. Căci numai un efort însuflețit de o veritabilă pasiune poate împinge un om să descîlcească inextricabila junglă din paginile Călăuzei rătăciților. Un exeget al operei lui Maimonide, Warren Zev Harvey (A Third Approach to Maimonides' Cosmogony-Prophetology Puzzle) a surprins foarte bine ermetismul lui Maimonide: "Călăuza rătăciților a lui Maimonide este o carte cu jocuri de cuvinte încrucișate (puzzles). Îngrijorat că învățăturile lui radical
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
acestei conștiințe". Aplicația cercetării în cauză scoate în relief tocmai acest cîmp antinomic al scrisului cioranian ce pînă la urmă se recompune, paradoxal, într-o unitate cu atît mai convingătoare cu cît vectorii săi par incompatibili. Aidoma unui magnet, sagacitatea exegetului adună particulele metalice ale unei meditații ce se afirmă deliberat în dispersie și-n exploziv, nelipsită totuși de-o funciară putință de integrare. Unul din subiectele recurente ale lui Cioran l-a constituit noțiunea de adevăr. "Sceptic dezlănțuit", cum se
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
va întârzia să își facă publică dezamăgirea pentru faptul că e-xe-getul nu a acordat suficientă atenție consistentei sale cariere de prozator. Până la urmă, oricât de mare și sinceră ar fi admirația comentatorilor, ea nu îl va mulțumi pe autor. Singurul exeget competent al scrisului lui Alexandru George este chiar Alexandru George. Deși pare, afirmația de mai sus nu este, câtuși de puțin, malițioasă. O demonstrează chiar au-torul în discuție. În pofida celor numai 128 de pagini ale sale, romanul Simplex este o
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
închisorilor comuniste și să moară, ca să intre din nou în atenția criticii, care descoperă în opera postumă un nou scriitor, fără exagerare, senzațional. După 1963, a început o adevărată luptă a familiei pentru recuperarea manuscriselor din seifurile Securității și a exegeților ce aveau să le cerceteze și, integrându-le scrierilor de până în 1944, să le pună în adevărata lor valoare. Pe această baricadă s-a aflat și Liviu Grăsoiu pe atunci, foarte tânăr, care de-a lungul a 40 de ani
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
cîștigat. Pe scurt, încălcîndu-i dorința, ne arătăm ingratitudinea sau, din contră, ne dovedim interesul față de memoria lui? Dacă ar fi să dăm ascultare dorinței sale testamentare - într-o însemnare publicată postum, în 1988, în revista Viața românească, Noica le cerea exegeților să-i caute spiritul exclusiv în opera scrisă, ocolindu-i cu totul viața - dacă i-am respecta dorința, nici un rînd din dosarul său nu ar trebui luat în seamă. Numai că, oricît de reverențioși am fi față de memoria lui, trebuie
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
de întîmplări și conversații semănînd izibitor cu pestrițătura haotică a unei rubrici de fapt divers: detalii adunate alandala, ca într-un evantai amețitor ce nu poate reda substanța unui spirit filozofic. Și totuși, repudierea dosarului nu o putem împărtăși. Pentru exegeți și biografi, paginile de față sunt o mană cerească. Cu o condiție însă: să ai discernămîntul de a citi selectiv, dînd la o parte pojghița deformatoare a opticii celor care îl filau pe Noica. Căci, ceea ce este frapant în orice
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
Laptele negru mizează încă estetic pe versurile scrise în timpul comunismului. Poemele elaborate în cei 19 ani de libertate ocupă doar 20 din cele 250 de pagini ale cărții. Iar ultimul poem din cuprinsul antologiei este datat 22 iunie... 1995. Dintre exegeții lui Radu Ulmeanu, Gheorghe Grigurcu a subliniat cel mai bine elementele care dau nota de specificitate, uneori contradictorie, a versurilor sale: "Sangvin, dar și cerebral, impulsiv dar și sceptic, poetul antrenează în versurile d-sale simțăminte și atitudini apte a
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
de-a-ntregul înțelesul." (pag. 891) E pe cale de dispariție, deci, o altă prejudecată, la care n-am mai avut loc să mă refer săptămâna trecută. Aceea care stabilește că meritul teoretic principal al Istoriei ar consta în citarea opiniei altor exegeți. Adjectivul din titlu, greșit tradus de recenzenții de ieri sau de azi, ar corespunde nemijlocit planului receptării. (Și Călinescu și-a propus, de altfel, o viziune critică a istoriei literaturii, cu destul timp înainte de H.R. Jauss. Critică, adică exclusiv estetică
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
de la cenaclul "Pavel Dan" sau despre poezia lui Vasile Dan seamănă cu florile uscate presate între paginile vreunui tom găsit la anticariat. Este limpede că nu aceasta era calea de urmat și, pe măsură ce simte tot mai ferm pământul de sub picioare, exegetul devine din ce în ce mai preocupat de stil. Libertățile stilistice devin tot mai îndrăznețe, experimentele se fac la lumina zilei, fraza ia turnuri retorice cam înalte pentru gustul nostru de astăzi, ca în aceste rânduri, din 1982, despre Vasile Pârvan: "Prezență austeră, aureolată
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
ca un foarte subtil început de frondă. Primele semne ale scriitorului Daniel Vighi pe care îl știm astăzi apar într-un comentariu publicat în anul 1985 în revista "Orizont" pe marginea nuvelei Calvarul, de Liviu Rebreanu. Cu talent de prozator exegetul intră în pielea personajului, îi înțelege perfect dramele, speranțele și dilemele, îi intuiește substanța musiliană. Ceea ce trimite cu gândul spre prozatorul Daniel Vighi este nu atât fraza propriu-zisă, cât o anumită sensibilitate a privirii, dublată de o mare capacitate de
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
fi luat din această lume înainte să-și vadă orașul năruit sub furia vandalilor. Augustin plînge și se roagă în singurătate voită, cu psalmii lui David fixați deasupra patului, recitindu-i necontenit." (p. 243) Ciprian Vălcan, un migălos și talentat exeget al operei cioraniene, se apleacă asupra influențelor pe care Pascal le-a exercitat asupra gîndirii lui Cioran. Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
deasupra patului, recitindu-i necontenit." (p. 243) Ciprian Vălcan, un migălos și talentat exeget al operei cioraniene, se apleacă asupra influențelor pe care Pascal le-a exercitat asupra gîndirii lui Cioran. Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2) dominat de amor proriu, omul tinde să-și mascheze natura, înfățișîndu-se semenilor într-un travesti avantajos; 3) vanitatea îl îndeamnă la cele mai smintite gesturi pentru atingerea
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
cărții, cordiale felicitări, în privința celui dintâi se cuvin aduse, totuși, câteva amendamente de principiu. Problema "pregnanței", spre exemplu, denotă o dublă inadecvare. O dată, la viziunea radical inovatoare profesată chiar de Negrea în interpretarea lui Caragiale. Cum se poate ca un exeget atât de avansat sub raportul tehnicilor de investigație (lui îi datorăm remarcabila analiză disociativă a lecturilor acestor personaje) să apeleze nonșalant la un asemenea concept, din punct de vedere paradigmatic, vetust? A doua oară, la egalitarismul democratic pe care autorul
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil între contrarii pe
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
un sfîrșit, ajunge Ionescu și la analiza pe text. Piesa de rezistență, clintită de pe soclu, e Duhovnicească. Limbajul - numeroși sînt cei cărora, la urma urmei, Arghezi nu le-a spus mare lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
1980, revista Propășirea din 1844 a fost reprodusă într-o monumentală ediție facsimilată și transliterată. În acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilele condiții actuale, prin strădania și desăvârșita competență a istoricului literar I. Oprișan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două lucrări monografice, Viața lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut, (2001) și Opera literară a lui B.P. Hasdeu (2007), I. Oprișan a readus la lumină, la Editura Vestala, în excepționale condiții grafice, prin metoda
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
și cu multe pseudonime. Pentru a facilita consultarea revistei, I. Oprișan a alcătuit un bogat aparat critic auxiliar, referitor la ecourile revistei în contemporaneitatea lui B.P. Hasdeu și la modul în care a fost receptată de-a lungul timpului de către exegeții scriitorului, precum Iuliu Dragomirescu, Gh. Adamescu, Mircea Eliade, George Munteanu, Ovidiu Papadima, Mihai Drăgan și alții. Deosebit de util este capitolul final de Indicii, sistematizând cuprinsul revistei după semnăturile articolelor, după titlurile acestora, orânduind alfabetic operele și numele citate în revistă
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
dat în gînd această culme de nenoroc: să nemerești două bilete de loterie cum le-a nemerit domnul Lefter din poveste. Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voință răutăcioasă, cînd fatalitatea capătă fizionomie perfidă". Toți exegeții au citit în acest spirit nuvela, fără a schița o cît de vagă nedumerire, ci doar unele supoziții privind izvorul confuziei fatale: transcrierea inversată a celor două numere în carnetul căpitanului Pandele, de la care Lefter Popescu împrumutase banii pentru cumpărarea
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
prin reducerea actului simbolizării la un simbolizat fără mister”. Cele instaurative se edifica prin accentuarea „efectului de transcendență” al simbolului 2. În abordarea de tip instaurativ a imaginarului, poate fi adusă pe prima scenă a ideilor gîndirea lui Lucian Blaga. Exegetul care antrenează gîndirea blagiana în contextul european al chestiunii este Ioana Em. Petrescu 3. Regretată exegetă demonstrează disponibilitatea spiritului blagian de a fi conexat unor remarcabile direcții ale spiritului european, altele decît cele indicate ferm de chiar opera lui. Centrul
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
critice, conform ISBN-ului, a vizat volumul Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. Îngrijirea ediției, studiul introductiv, notele, referințele critice și indicii îi aparțin lui George Ardeleanu (care se dovedește nu numai un eminent exeget al lui Steinhardt, ci și un editor riguros), în timp ce reperele biobibliografice îi aparțin regretatului Virgil Bulat. Apărut în 1982, volumul a constituit o surpriză pentru toți cei care nu-l cunoșteau pe acel Steinhardt de dinainte de Steinhardt: tânărul liberal și
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
în sensul că desemnează realitatea în ansamblu, luată sub aspectul ei cel mai general). Simetria și eleganța sistemului - ignorate de majoritatea comentatorilor - îmi par evidente și ele au legătură clară cu tipul de raționament meontologic.“ (p. 127) În contra opiniei majorității exegeților, care susțin că la Platon neființa intră în lotul lui „altceva decît“, Andrei Cornea afirmă deosebirea fundamentală dintre „neființă“ și „altceva“, iar paginile cele mai subtile sunt cele despre neființă, identic și altceva la Platon. Eminamente tehnică, cartea are o
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
maniera modernă” pentru a caracteriza pictura contemporanilor săi, manierismul este încă o mișcare artistică destul de vag definită. Pentru unii, este doar o reacție la naturalismul Renașterii târzii, o fluidă etapă intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
doresc o reinterpretare a istoriei din unghiul de vedere al anarhismului hedonist. În realitate, ce obține autorul este o galerie reușită de portrete de gînditori, dar și o suită de comentarii pe marginea operei lor. Onfray are flerul didactic al exegetului care știe să povestească tomuri filozofice și în același timp are calitatea de a extrage rapid ceea ce consideră a fi esențial în ele. În volumul de față (Eudemonismul social, vol. 5), șase gînditori intră în atenția francezului: întemeietorii liberalismului și
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
de exemplu), alții, atașați cultural lumii vechi, sunt, dimpotrivă, dezinhibați în materie de moravuri (Costache Conachi, Iancu Văcărescu). Ei bine, Anton Pann nu poate fi descris unilateral nici prin erotica pe care o cultivă în Spitalul amorului Se știe - de la exegeții săi G. Călinescu, care îi face un splendid portret în Istoria...sa, și Paul Cornea, care în Bucuriile și necazurile unei existențe modeste (op. cit., pp. 528) îi descrie subtil tribulațiile -că personajul era galanton și suferea din amor, fie ca
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]