767 matches
-
al cuplului (o aluzie pasageră din text acreditează existența și a unui al patrulea băiat al Ducesei, mai mare, din prima căsătorie Dumitru Dorobăț acordă atenție acestui misterios personaj în prefață, pe linia lui William Archer -, dar, cumva în nesincronizare exegetică, George Volceanov contestă validitatea eroului, într-o notă finală, considerîndu-l "o scăpare a autorului și o dovadă în plus că textul a fost tipărit, fără a fi, în prealabil, revizuit de către Webster"), un fel de Horațio hamletian, menit să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie el și de vioiciunea sangvinară a lui Babo) în acest stereotip al predestinării (stereotip, pînă la urmă, cu aer ușor nietzschean și nu neaparat gidean). Un alt critic al textului, Joseph Schiffman, îl descrie pe Babo dintr-un unghi exegetic mult mai legitim ca "fiind rău, datorită unei lumi rele." Observația mi se pare exactă. În Republica lui Platon, Socrate vorbește, la un moment dat, despre structura tripartită a "sufletului uman": instinct, rațiune și thymos. Thymos-ul nu e altceva decît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Wildfell Hall/Chiriașa de la Wildfell Hall (la noi, volumul a fost tradus drept Necunoscuta de la Wildfell Hall, n.m.). La o privire atentă, ipoteza unei paternități ambigui a romanului La răscruce de vînturi nu stă în picioare nici măcar din unghi pur exegetic. Există un număr imens de deosebiri stilistice, de construcție sau de simbolistică între creația lui Emily și cea a lui Charlotte. Aceste diferențe apar mai ales în raport cu Jane Eyre, cartea scrisă măcar prezumtiv în același interval de timp cu tulburătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la noi (în 2006), din operele celor doi prozatori, Home Truths/Crudul adevăr și, respectiv, Castillos de cartón/ Castele de carton , irump dintr-o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de supraviețuire a destinului individual -, ajungînd reperabile exegetic, surprinzător, pe același palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Early Music/Muzică timpurie). Totuși, el reușește să capteze atenția cercurilor literare de elită din Statele Unite abia cu amintitul roman ce produce, practic instantaneu, în ciuda dimensiunilor reduse și a structurii narative puțin cam prea sofisticate, un val de aprecieri exegetice autorizate. Lucru și mai interesant, după apariția primelor ediții din The Virgin Suicides, se constituie, treptat, grupuri masive de admiratori ai autorului în întreaga lume, care discută, pe diverse site-uri, despre roman și îi comentează posibilele semnificații ascunse. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lumii începutului de mileniu trei, aruncată de Sharpe în joc în 1979! cu nedisimulată lipsă de pretenții și sofisticare. El e doar un maestru al impro vizației scenice burlești și nu face o dramă din eventuali tatea în care ochiul exegetic nu va dori să treacă de această mască. Lucrul complicat" poate sta în "adormirea" comediei negre și o veșnicie fără ca termenul de garanție să-i expire în vreun fel. Bibliografie Tom Sharpe. Wilt. Traducere și note de Radu Pavel Gheo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al unei creații apărute sub egida ideii de ingenuitate, a copilăriei, a purității și a unui sentiment adânc al naturii ocrotitoare, cu punți de o vibrație caldă, țintind spre poezia lui Lucian Blaga. La fel de interesantă și de oportună este antrenarea exegetică, cu acest punct al creației Ilenei Mălăncioiu, ca o altă manifestare foarte sumbră a poeziei subversive care, desigur, deschide un viitor spațiu analitic. Trebuie să reținem că: deconstrucția canonică a poeticității realizată de marii reprezentanți ai Generației 60, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Barnes). În acest context defavorabil criticii ca disciplină umanistă cu rol pedagogic, de selecție și ierarhizare a valorilor, Elvira Sorohan recurge la formula exercițiului de admirație și a comentariului pe cont propriu, însușindu-și postura de simplu cititor cu veleități exegetice, fără pretenții canonizante. Rezultă un foarte original și documentat florilegiu de istorie literară în veșmânt eseistic, fiindcă textele din volum au o respirație amplă, de comentariu ce coboară la amănunt pentru a evidenția ulterior judecăți de ordin mai general de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Academiei, p. 113-122. Romanul istoric românesc accelerator de particule Cristina Florescu Începem prin a ne cere scuze pentru trunchierea titlului, pentru că nu ne vom limita considerațiile de față la romanul istoric. Încercăm să prezentăm câteva trăsături generatoare de splendide suspiciuni exegetice privind începuturile romanului și nuvelei istorice din areal românesc. Fără discuție, genul artistic pe care-l avem în vedere este printre primele astfel închegate din istoria prozei artistice românești. Motivația ține de raportul direct pe care această proză îl are
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de proporții reduse, și chiar și acestea care au fost mai renumite... se dovedesc, în fapt, inferioare faimei și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în contemporaneitatea denumită (prin sintagma nedefinită temporal) a "zilelor noastre", romanul și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în mod sistematic pe creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
silențiar, sarikion, melist, clibanion, tipie, tubă, solium, libelă, cestul, palestră, lorică, caligă, triremelă, hemiolă, cercură, catafractă, gaulă, ipagogă, liburnă, cibee (pl.), fasele (pl.), celoce (pl.), fistule (pl.), nablii (pl.) etc. *** Să revenim la explicarea titlului: de ce am invocat − prin metaforă exegetică − valențele centripete ale prozei artistice istorice? Ce poate însemna acest "accelerator" și despre ce "particule" este vorba? Răspunsul la seria acestor întrebări se structurează ca un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul și nuvela istorică marchează accentuat începuturile moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cele din Moldova n-au înregistrat atâtea cereri de călugărire ca în perioada de după decembrie '89. Spaima de timp, frica de necunoscut se conjugă, aici, cu fragilitatea în fața istoriei și a provocării impuse de tot ceea ce este nou, o analiză exegetică a acestei sintaxe comportamentale, înscrisă în codul literaturii în ansamblu și al prozei în special -, fiind cât se poate de oportună. Toate epocile de decadență ale culturii europene au dezvoltat pasiuni exuberante pentru frică, estetizarea spaimei nefiind niciodată mai puternică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este acela de a pune la dispoziția celor interesați un instrument (desigur, subiectiv și incomplet) de cartografiere a prozei terorii în literatura autohtonă, de la Miron Costin la Mircea Cărtărescu. Criticii inflexibili și malițioși se vor grăbi să îmi psihanalizeze discursul exegetic, subliniind, probabil, o obsesie a pionieratului (dacă aș vrea să-i găsesc un corespondent ilustru, aș putea menționa aici acea idée fixe care stă la baza Simfoniei fantastice a lui Berlioz) și, corelativ, un reflex al orgoliului intelectual incisiv. Cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă din rândul adolescenților teribiliști decât din cel al profesioniștilor filologi. În ultimii ani însă, pe măsură ce programele universitare s-au relaxat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arhitectură autentic supraetajată. Aceste texte, unele mai cunoscute, altele, dimpotrivă, obscure, vor face obiectul studiului meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez utilizarea exegetică a conceptului. (Între paranteze fie spus, horror-ul, ca expresie a visceralului și a repugnantului, nu pare a avea priză la publicul autohton: din 1990 și până astăzi, nu s-a impus nici un autor de gen în România 3. De ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
părți a studiului, să dezambiguizez, semantic, conceptele de "teroare" și de "groază", precizând, simultan, de ce am ales să mă concentrez asupra primului termen, în detrimentul celui de-al doilea, pe care îl găsesc mult mai puțin fertil din punct de vedere exegetic (deși, actualmente, apar mult mai multe proze horror decât opere subsumate terorii)6. Ulterior, îi voi avea în vedere, diacronic, pe reprezentanții cei mai semnificativi ai literaturii de profil din tradiția universală (unii dintre ei s-au remarcat și prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft, însă acestuia îi lipsesc criteriile exegetice ferme și clare cu care este obișnuit un filolog profesionist. În deja citata sa lucrare, autorul american plasează, absolut arbitrar, începuturile temei în Biblie (Întâia Carte a lui Enoh) și într-o veche carte de magie, Cheia lui Solomon, elaborată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
toamnă. Într-adevăr, după cum observă și Albert J. George, Mérimée "a urmat tradiția orală, cum recomanda Diderot; multe dintre povestirile sale au fost scrise pentru a fi citite cu voce tare, în special tinerelor doamne" (1964: 131). De ce? Din pudoare exegetică, vă las pe dumneavoastră să încercați să răspundeți la această întrebare virtual imposibilă. * * * În ceea ce a scris mai bun, Joseph Sheridan Le Fanu este la fel de influent ca Poe. Dintre numeroasele sale nuvele, două merită cu prisosință amintite: Green Tea și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
literatură și din nefericire pentru filologul profesionist, odată cu debutul secolului al XX-lea (și cu formularea explicită a promisiunilor de generoasă evoluție tehnico-științifică pe care acesta le-a comportat), proza terorii, melanjată, până atunci, în proporții variabile și greu separabile exegetic, cu groaza macabră, explodează într-o multitudine de direcții și de tendințe, pentru a căror simplă trecere în revistă ar trebui să scriu o carte întreagă. (De altfel, tot în primele decenii ale secolului trecut apar și primele cercetări sistematice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Convenții și inovații în literatura română Dacă, în capitolul precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
terorii, fapt care ar fi fost, în sine, de ajuns pentru a-i asigura lui Cezar Petrescu un loc în galeria de vedete ale scriiturii terifiantului. În literatura română însă, destinul ei a fost retezat de enunțul de o suficiență exegetică manifestă al lui G. Călinescu, care opinează că "nuvela se curmă prin spaima inoportună a eroului vizitator, care află prea devreme un lucru pentru care se cerea o mare desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft, aptă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vampirii de sex masculin vânează femei, iar cei de sex feminin, bărbați" (1994: 206). De asemenea, ar trebui înțeles profundul substrat romantic al poveștii, care se întrețese cu un cadru specific decadentismului european. Dincolo de obositoarea influență eminesciană, sesizată cu aviditate exegetică de toată lumea, se pot decela alte influențe la fel de puternice: figura Lamiei, din mitologia greacă, prelucrată de romanticul John Keats în poezia cu un titlu omonim, ale cărei forme și comportament serpentin o prezintă ca pe una dintre primele hetaire mistice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică și luminată totodată de splendide curcubeie cerești" (2008: 1348). Redutabilele resurse creative ale lui Cărtărescu mă fac, de aceea, să aștept cu mare curiozitate exegetică producțiile sale viitoare, dintre care cel puțin câteva, sper, vor putea fi grupate sub genericul terorii diegetice. * * * Desigur, evoluția prozei terorii în literatura română nu se va opri aici. În anii care vor urma, sub presiunea unui gust public din ce în ce mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la dispoziție, premisele critice pe care se fundamentează cercetarea mea (și care pot fi lecturate, la rigoare, ca un outline al cărții), nu îmi rămâne de adăugat decât o serie de considerații privitoare la posibilitățile reale de continuare a întreprinderii exegetice. Și mai întâi, ca o măruntă paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]