645 matches
-
să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu subînțelesuri senzuale/sexuale... Cele două romane sunt de citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub acoperire, adică exilată și ocrotită prin chiar situarea admirativ-derutată a celuilalt; coerență obținută din alăturare haotică de fragmente și reminiscențe; frumusețe ispititoare amenințată cu „păcatul” la orice gest de independență; ironie, improvizație -, apoi, cel din subsol, oarecum underground, căci dedesubturile și sforile de
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al cărei echivalent acustic e tăcerea. Pe fundalul tăcerii, elementele peisajului își divulgă artificiul: "Cel mai curat lucru de aici e tăcerea/ adevărata, marea paiață -/ un bătrîn arbore de camfor exilat/ o linie verde sosind mereu și prăbușindu-se lîngă mine/ ca sunetul dintr-un atelier de șlefuit concepte" (Început). Instanță a devalorizării, a trădării originarului, acest "atelier de șlefuit concepte" e, implicit, și o primejdie pentru poezie, după cum știm, se
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
și revitalizatoare. Este rememorat, de aceea, și Bucureștiul supus ochilor venetici, ca oraș-cocteil, o pizza orientalo-occidentală (am putea spune astăzi), un potpuriu în care luxul este secondat de bălegar. Autorul îi trece în revistă și pe românii plecați în străinătate (exilați și autoexilați), care se gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan C. Mihăilescu este scrisă cu plăcere narativă, cu hedonism în straturi, de
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și pe care o părăsesc mereu. Ulise, spun unele legende, după neuitatul nostos din Odiseea, n-ar fi rămas în Itaca. Ar mai fi multe de adăugat, voi încerca să le rezum în puține cuvinte: a scrie într-o limbă exilată, desțărată, diasporică - chiar dacă publici în țara unde ea e vorbită și unde ceea ce scrii nu trece neobservat - e, pînă la urmă, a scrie tot pentru tine, sau poate pentru cîțiva prieteni, pe care-i imaginezi citindu-te în actul doar
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
fine contextul operei, care la Ionescu traduce fidel obsesiile vieții. Schimbare de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je me suis senti en exil", apud Matei Călinescu). Dacă citim mărturiile oamenilor trecuți prin această experiență fiecare are o definiție proprie a exilului pe baza unui minus mai puternic decît altele, care e elementul
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
am sugerat consultarea într-o speță care privește funcția de șef de stat a președinților postcomuniști ai României, mai ales că între mine și președintele Ion Iliescu există diferențe ideologice iremediabile, si a Majestății Sale Regele Mihai I, detronat și exilat de către comuniști în 1947. Puteau fi consultați, de asemenea, foștii președinți ai Parlamentului României, foștii prim- miniștrii, foștii președinți ai Curții Constituționale, ai Înaltei Curți de Justiție și Casație, foștii Avocați ai Poporului. Este foarte ciudat că personalități civice precum
Emil Constantinescu către Martin Schulz: Mandatul lui Băsescu este ilegitim () [Corola-journal/Journalistic/42375_a_43700]
-
îndatoriri ne putem teme ― nu credeți? ― că ignoranța lui îl stânjenește. Imaginați-vi-l pe omul de la Cro-Magnon locatar al turnului Babel! Un lucru e sigur: nu s-ar prea simți la el acasă. Dar nu, ăsta nu se simte exilat, își vede de treabă și nimic nu-l scoate dintr-ale lui. Una din puținele fraze pe care le-am auzit rostite de el suna cam așa: Cui îi place, bine. Cui nu, tot bine. Dar ce sau cine anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de obicei o opțiune liber consimțită. Apoi, fiindcă el este considerat capabil să ofere o a doua șansă, nu însă doar ocazională sau materială, ci profesională și morală. Emigrantul nu exclude ideea înapoierii. Exilul e de obicei definitiv. Problema scriitorului exilat este de a reuși să se afirme în țara de adopție. Schimbându-ș i limba. Cioran, Ionescu așa au reușit. Eliade a continuat să-și scrie opera literară în românește, datorându-și gloria operei științifice în limbi de mare circulație. Destui
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
a mai avea un motiv. Globalizarea accelerează procesul adaptării. Scriitorii se vor stabili, fără a fi obligați, în ce țară vor dori sau vor putea. Nici măcar acordarea cetățeniei nu va mai prezenta o problemă. În acest moment, cei din urmă exilați provin din unele țări asiatice, din Iran, din țări africane (nu și din fosta țară a apartheidului) și ei se bucură de un succes datorat uneori talentului sau caracterului exotic al literaturii lor, alteori sau în același timp, chiar faptului
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
Dar exilul literar ca atare va trece în uitare, cum au trecut atâtea dintre lucrurile care păreau definitiv legate de profesia de scriitor, manuscrisele, corespondența și altele. Sunt convins că discutăm acum pentru ultima oară despre exilul literar. Ultimul scriitor exilat, urmaș al lui Ovidius, cel dintâi exilat din istorie, se află probabil printre noi.
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
cu lux de amănunte. Urmează și o eliberare de sub influența amantei... iar de aici drumul naratorului este liber (spre sfîrșitul romanului se va "încurca" cu un încîntător personaj de-al său). Alt plan dezvăluie viața unui mic clan de români exilați - un tînăr proaspăt sosit din America își regăsește unchiul din Paris. O altă poveste este cea a lui Gigi Kent, un mafiot român din Paris, veșnic țintuit într-un scaun cu rotile. Și, în sfîrșit, avem povestea unui pictor român
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
destinată nemților, arătând că acest intelectual din Est fusese în țară un persecutat, că nu aderase în România la ideologia totalitară, că alesese exilul din rațiuni politice. Autoritățile germane (vest-germane) poate vor lua în considerare aceste argumente ale mai vechiului exilat român atunci când vor judeca situația lui Chihaia. Momentul demersurilor pentru obținerea statutului de refugiat politic, istovitoare și dramatice, cum spuneam, nu epuizează, totuși, substanța scrisorilor. Nici pe departe, mai ales că situația lui Chihaia își găsește până la urmă rezolvarea: și
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
ale colaborărilor cu aceasta. În afară de cei o sută de semnatari, al o sută unulea, Marta Petreu însăși, a ales pentru începutul acestei antologii o scrisoare de-a dreptul tulburătoare, adresată președintelui U.S. din 1990, Mircea Dinescu. Este scrisoarea unui "scriitor exilat în meseria de profesor de liceu": Cum spuneam, lucrez din 1980, ca profesor de liceu. Nu știu dacă vă puteți închipui ce a însemnat asta: săptămâni cu peste 30 de ore, orare în trei schimburi, o istovire continuă, o dezintelectualizare
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie așezat la un loc ceva mai bun... Căci, ce alt poet român îl va fi pomenit mai expresiv pe marele surghiunit? * În iarna anului 8 al erei noastre, corabia poetului exilat pleacă în toată graba de la Brindisi de pe marea Adriatică, se îndreaptă spre marea Ionică, spre istmul Corint. De aici este închiriată altă corabie cu numele fatidic Minerva, pătrunzând în marea Egee... Coboară apoi spre Samotracia, și, în primăvara anului 9
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
acum îmi dau seama că forța îi era alimentată de aceste vise, pentru că de unde ar fi putut învăța această femeie tăcută, fără nici o pricepere anume, să fie strălucitoare ca o prințesă aruncată în sclavie sau să aibă autoritatea unei regine exilate? Locul în care stăteam era la același nivel cu fereastra bucătăriei, iar cînd tata venea de la muncă, pregătea masa și ne chema să mîncăm. Părea o ființă mulțumită, și sînt convins că nu el provoca certurile. într-o noapte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce pavăză puternică 230 {EminescuOpXIII 231} a libertății tuturor o formează tocmai acea mână de oameni, acele resturi de rasă încăpățînată pe cari banul străin nu le-a putut desființa încă. Opune-va odiseea sa personală tendențelor de reformă ale exilatului amic, primi-va atotputernicia cu picioare de lut care i se oferă? Nu știm, dar, fiindcă omului [î]i place a spera ceea ce dorește, ne permitem a crede că rezerva guvernului însemnează că el nu voiește nici reforma electorală, nici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
adreseze reluîndu-și ideea, spațiul ăsta are o forță purgativă de care ar fi o mare prostie să nu profite, se gîndește. Eu nu-ți spun decît că vei fi foarte surprins cît de puțini prieteni ți-au mai rămas. Toți exilații și marginalizații societății tale multilateral dezvoltate de-abia așteaptă să-ți sară în cap, să devină eroi și salvatori ai neamului pe spinarea ta. Sper să nu mă înțelegi greșit, eu nu sînt din același aluat cu ei, deși s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
degradata Românie bizantin-ceaușistă nu era, cum știm, premisa ideală de viață sau artă, pierderea a ceea ce ne-am obișnuit a numi, Într-o prea aproximativă și banalizată terminologie, „rădăcinile”, oricare ar fi ele, zguduie din temelii existența emigratului. Evreul dintotdeauna exilat fusese forțat să se exileze de data asta În chiar țara strămoșilor Îndepărtați, de care se tot Îndepărtase, revenind astfel dintr-o mai curând implicită diasporă milenară Într-o alta, imediată, explicită și nu tocmai confortabilă. Pentru scriitor, șocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o bună reputație, se vorbea despre el ca despre un adevărat domn. Așa și era. Îngrijorat și scârbit de situația din țară, nu avea nici un fel de complex de inferioritate față de Occidentul pe care Îl admira, nici față de faimoșii români exilați Eliade, Cioran, Ionesco, pe care am Înțeles că Îi cunoștea și pe care nu se sfia să-i considere datori colegilor din țară, rămași izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu totul). Fără ajutorul colaboratorilor Însă nu se poate face o bună revistă. Aici dau eu bătălia cea mai grea, căci așa suntem noi românii: prea puțini Înțeleg că eu vreau să fac o revistă extrem de serioasă (cu atâtea condeie exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
metehnele adversarilor. Deloc Întâmplător, revista a găzduit, și ulterior, pe toți cei care o criticaseră, ca și pe foștii și permanenții mentori parizieni, firește, ca și pe aliații lor, care erau și aliații revistei. A găzduit, Însă, periodic, și huliganul exilat la New York... Printre textele pe care aveam să le public În anii următori În 22 se află și un interviu din zilele de după atentatul terorist de la 11 septembrie 2001. Un New York asediat, zile de intensă emoție, scurtcircuitate de mesaje confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de „lunecare” dedesubtul epicului potențează impactul scrierii. Nu mai puțin, observațiile acute despre rescriere, din finalul cărții, dând seamă, psihologic și estetic, asupra acumulărilor cognitive și creatoare ale noii vârste. Supratema dintotdeauna a literaturii durabile: iscodirea sufletului omenesc, Înstrăinat și exilat oriunde și oricând, Își află În Întâlnirea o ilustrare originală și profundă. * Fragmentul reportericesc scris cu „mâna stângă”, din numărul aniversar al revistei 22, conectează stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apariții. Căzuse ZIDUL Între Estul și Vestul Europei. Interesul față de realitatea din fostele țări comuniste era jubilativ. Aveam să Întâlnesc la Paris colegi din România cu care nu mai comunicasem În ultimii ani. Aveam să revăd și câțiva prieteni apropiați, exilați cam În aceeași perioadă cu mine, În anii când balaurul vlăguit, rănit și dementizat Își trăia ultimele zvârcoliri fără ca noi, cei Încă strânși În ghearele sale, să-i prevedem sfârșitul. La Paris, la Salon du Livre, aveam să văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
secol tragic. Traducere de Delia Radu (Conjunctions, nr. 31/1998; Familia, nr. 3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger la Bard" Cursul pe care Îl inauguram, În toamna 1988, la Bard College se intitula Eastern European Writers. Selectasem cu precădere autori exilați ei Înșiși: Milosz, Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]