571 matches
-
vîrsta sintezei: A. D. Xenopol • Al. Zub, Mihail Kogălniceanu: un arhitect al României moderne • Al. Zub, Orizont închis • Al. Zub, Vasile Pîrvan. Dilemele unui istoric • Alexandra Hasan, Fals tratat de jurnalism • Alexandru Călinescu, Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii • Andrei-Iustin Hossu, Existențialismul francez • Dan Botta, Unduire și moarte • Demetrio Marin, Eminescu și cultura indiană • Émile Durkheim, Despre sinucidere • Georges Bataille, Partea blestemată • Henri Bergson, Cele două surse ale moralei și religiei • Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței • Henri Bergson, Evoluția
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o multitudine de doctrine" (J. Piaget, 1970: 123). Dacă despre existențialism s-a afirmat "atîtea existențialisme cîți existențialiști", același lucru se poate spune (fără teama de a greși) și despre structuralism atît în ceea ce privește disocierea teorie-metodă cît și variatele domenii abordate (filosofie și antropologie, lingvistică și psihanaliză). Deși majoritatea pozițiilor au fost
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o multitudine de doctrine" (J. Piaget, 1970: 123). Dacă despre existențialism s-a afirmat "atîtea existențialisme cîți existențialiști", același lucru se poate spune (fără teama de a greși) și despre structuralism atît în ceea ce privește disocierea teorie-metodă cît și variatele domenii abordate (filosofie și antropologie, lingvistică și psihanaliză). Deși majoritatea pozițiilor au fost în favoarea structuralismului metodologic (infra i
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ea presupune constatarea că gîndirea umană ea însăși un fenomen real ar trebui să studieze numai fenomenele existente, excluzînd orice speculație metafizică, ceea ce Descartes explică amănunțit în al său "Discurs asupra metodei", care constituie și astăzi temelia filosofiei sub forma Existențialismului și a Fenomenologiei. Oricît de adevărat ar fi faptul că gîndirea umană nu poate explica decît fenomenele reale, greșeala deja inclusă în "Discursul" lui Descartes constă în ignorarea întrebării reclamate imperios de cugetare: "cum se face că exist? Cum se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții psihice, opinie cu totul nouă în istoria filosofiei. Prea intituitiv fondată, ideea evoluției vieții psihice este însă în final depășită de ascensiunea evoluționismului materialist. Filosofia cugetării se scindează la contactul cu materialismul în mai multe școli de Fenomenologie și Existențialism, acesta din urmă profund influențat de ascensiunea psihologiei extraconștiente sub forma freudismului. Cu toate acestea, este pusă problema crucială a limitelor competenței gîndirii umane, iar filosofia nu-și mai poate permite să o neglijeze. Atacurile critice împotriva realități lui "Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în școală: Jean-Paul Sartre. Era cu neputință să-l convingi de contrariu pe acest interlocutor, a cărui indignare era sinceră șidespre care oricine-și putea da seama că era vorba de lupta de o viață, cea Autorilor buni împotriva execrabilului existențialism! Eram în 2002, iar Sartre murise de aproape douăzeci de ani... Ce contează? Nu caut să demontez acest gen de convingere și chiar mă înduioșează zeloții unei asemenea credințe literare. Dimpotrivă, simt o indignare (firește, prea puțin științifică în deplina
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Cuvintele abilitate, înțelepciune, virtute, regulă, sfat, ordine sau legea morală, succes, fericire, merit, luate trei cate trei, marchează destul de bine opoziția a trei feluri de imperative kantiene. (Goblot) În cadrul filosofiei contemporane preocupările legate de singularitatea umană se află la originea existențialismului J. P. Sartre care afirmă că ”omul nu este ci devine”, acesta are libertatea absolută de a alege. Pentru Lucian Blaga omul este o ființă culturală realizănd saltul ontologic de la animalitate la umanitate. Numai omul își poate forma o conștiință
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
persoană umană". Acest înțeles se apropie de cel folosit astăzi, referitor mai cu seamă la creația unor filosofi francezi, americani etc. Emmanuel Mounier, filosoful francez care îi construiește modelul ca atare, înțelege personalismul ca o filosofie din marea familie a existențialismelor, ce are ca afirmație centrală "existența persoanelor libere și creatoare". Termenul personalism a fost folosit anterior apariției lucrărilor lui C. Rădulescu-Motru sau Em. Mounier. Printre filosofii care nu doar au folosit termenul, ci au lucrat în modelul unui personalism, se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de existență; mișcarea sa (de personalizare) este "realitatea centrală a universului". Dar sensul persoanei este către ceva aflat dincolo de sine, dincolo de universalul propriu. Fidel angajamentelor sale sociale și unor modele de filosofie care se practicau în perioada interbelică în Europa (existențialism, neothomism etc.), Em. Mounier "descrie" starea persoanei în mediul social. Ea este prinsă în multiple legături cu ceilalți, căci ieșirea sa din sine are sensul integrării în mediul personal. Ea este capabilă de înțelegere; își asumă roluri prin care se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care ia în seamă personalismul nu trebuie să nesocotească varianta românească a sa: personalismul energetic. E drept că această poziție filosofică (personalismul) nu este tratată întotdeauna ca o filosofie semnificativă, sau ca una semnificativă în sine, fiind ignorată sau integrată existențialismului (cum însuși Em. Mounier o face în Introduction aux existentialismes). Numai că problema înregistrării și justificării prezenței sau absenței unei filosofii într-o sistematică istorico-filosofică este, înainte de toate, o chestiune de sensibilitate metafizică și de convenție doxografică. Cred că prezentarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orașului Turnu Severin i se atașează prin decret vechiul nume dacic Drobeta, iar în 1974, Clujul devine Cluj-Napoca. Propaganda de partid adoptă teoria naționalistă a protocronismului, care decretează întâietatea românilor în lansarea unor curente culturale (Dimitrie Cantemir, primul romantic, Eminescu, existențialism avant la lettre) și respinge influența Occidentului asupra spațiului românesc, mergând până la negarea latinității și augmentarea grotescă a componentei traco-dacice în istoria românilor. Pe 28 martie 1974, Ceaușescu se autoproclamă președinte al României, purtând și un sceptru „voievodal” la ceremonie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
creștină, Constantin CLISU, Canada țara cu cel mai autentic multiculturalism, Valentina BUTNARU, Povestea "Acasă la noi", Constantin CĂLIN, Însemnări despre lectură, Bogdan ULMU, Tristețea veselului Creangă, Dragoș COJOCARU, Despre comparație în Divina comedie, Lucian VASILIU, Ghid, călăuză, vademecum, Violeta ZONTE, Existențialismul în teatru, Ancelin ROSETI, Blues pentru deprovincializarea Mioriței, Cornel GALBEN, Capcanele gândului, Liviu PAPUC, De prin arhive selectate, un documentar al răzeșilor cu G.T. Kirileanu Alex. ȘTEFĂNESCU, Debut rememorat, Ion MURGEANU, Rugăciunea unei regine, Gruia NOVAC, Statornicia grea de ipoteze
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
profesional au constituit, în felul acesta, un important îndemn pentru mine. Coroborarea observației clinice cu perspectiva interpretării psihopatologice a fenomenelor psihice morbide atât din punctul de vedere al psihologului, dar mai ales condus după o metodologie inspirată din fenomenologie și existențialism, a dus la conturarea unei viziuni antropologice despre psihopatologie. Faptul ne-a obligat să scoatem în evidență și să analizăm aspecte noi, interesante, legate de semnificația fenomenelor psihice morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a bolnavilor psihici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deschide o nouă direcție a cercetării în acest sens. Ea este completată cu „analiza existențială” a lui L. Binswanger și cu „hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii psihice nu mai este considerată ca o „evoluție a bolii”, ci ca o nouă formă de „a-fi-în-lume” a persoanei alienată psihic. Este o cu totul altă viziune. O nouă perspectivă a cunoașterii se deschide asupra persoanei umane, în spiritul existențialismului. Astfel pusă problema, se remarcă neta individualitate a psihopatologiei care ni se înfățișează ca o știință a fenomenului psihic morbid, situată în interiorul domeniului psihoantropologiei. Din cele de mai sus rezultă faptul că psihopatologia este o disciplină cuprinsă între psihologie și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
XIX-lea, dominat de filozofi și moraliști, aduce în discuție „conceptul de angoasă” (S. Kierkegaard) și raporturile sale cu echilibrul interior al ființei și sensul vieții acesteia, care vor da naștere unui important curent filozofic cu puternice influențe în psihoterapie: existențialismul (M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, L. Binswanger). Tot în această epocă, F. Nietzsche recomandă o „dietetică a spiritului” prin eliberarea omului de constrângerile morale și afirmarea sa prin „voința de putere”. Este o concluzie care încheie ideile anterioare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indiferență și liberul arbitru spre libertatea morală ( obiectivă ). Ea reprezintă o dominantă a unor analize ample, efectuate de gânditori cu o formație spirituală eterogenă, dar care, grosso modo, pot fi subsumați unuia dintre cele mai semnificative curente ale filosofiei contemporane: existențialismul. Punctul de plecare al concepției existențialiste despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de plecare al concepției existențialiste despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel, pentru existențialism libertatea devine un dat ontologic, o structură constitutivă și inalienabilă a omului, fiind centrată pe experiența trăită a ființei umane. Pentru Jean Paul Sartre , autorul lucrării Ființa și Neantul, a fi om este echivalent cu a fi liber. Această posibilitate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai departe itinerariul către înțelegerea libertății ca putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice însăși căutarea unor repere axiologice obiective ale alegerilor umane. Situația este paradoxală: existențialismul exaltă libertatea umană, dar o libertate fără puncte de sprijin în realitate, fără repere axiologice și care de regulă conduce la eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers sunt un fel de stații seismologice de înregistrare
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un fel de stații seismologice de înregistrare subtilă și fină a înstrăinării umane, iar Jean Paul Sartre s-a dezis public de concepția despre libertate în Ființa și Neantul, făcând apel, sub influența vădită a prestigiului crescând al filosofiei marxiste, existențialismul păcătuiește, în oricare dintre variantele sale mai vechi sau mai noi, prin faptul că identifică libertatea cu alegerea, redusă la un act gratuit. Iată în întregime argumentarea lui Sartre . Logica vieții conduce personajele sartriene care se autoiluzionează că ar fi
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de la natură la cultură și de la cultură la natură. Poate în acest circuit se ascunde semnificația profetică a sentinței lui André Malraux: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!" Să ne amintim una din aserțiunile fundamentale ale existențialismului, pe care J. P. Sartre o formula în următorii termeni: "Sîntem condamnați să fim liberi!". Deducem de aici, printre altele, faptul că sîntem condamnați să alegem între adevăr și minciună, respectiv faptul că nu pentru adevăr a optat în mod
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
teme culturale îl face ca redactor la revista studențească trilingvă „Echinox”. Totodată, se familiarizează, prin traduceri, cu universul echivalențelor verbale, elaborând, la inițiativa Editurii Dacia, versiuni germane pentru un volum de povestiri de I. Agârbiceanu și pentru alte două cărți, Existențialismul francez și problemele eticii de Dumitru Ghișe și Cultura europeană în epoca luminilor de Romul Munteanu. În Germania, A. răspunde altor solicitări și sugestii editoriale, îndreptându-se fie spre unele texte ale suprarealismului devenit „clasic”, precum romanul Zenobia și versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
textelor, apelând uneori, pentru a dispune de un termen de comparație, și la versiuni deja existente în alte limbi, în cazul lui Alexandru Vona, de exemplu, la cea franceză. Traduceri: Dumitru Ghișe, Der französische Existentialismus und die Probleme der Ethik [Existențialismul francez și problemele eticii], Cluj-Napoca, 1978; Ion Agârbiceanu, Dura lex, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Die europäische Kultur im Zeitalter der Aufklärung [Cultura europeană în epoca luminilor], Cluj-Napoca, 1983; Gellu Naum, Zenobia, Klagenfurt-Salzburg, 1990; Alexandru Papilian, Fliegen untern Glas [Muște sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
care se străduia să frîngă ancorele rațiunii, Benjamin Fondane / B. Fundoianu disprețuia răspunsurile și era aproape imposibil să-l urmezi pînă în cele mai adînci ascuzișuri ale sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său, semăna prea puțin cu cel al lui Camus, Sartre, sau Malraux, acești "salonarzi" ai gîndirii, atît de îndepărtați de pătimirile esențiale ale lui Fondane. Existențialismul francez e teoretic, nicicînd capabil de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său, semăna prea puțin cu cel al lui Camus, Sartre, sau Malraux, acești "salonarzi" ai gîndirii, atît de îndepărtați de pătimirile esențiale ale lui Fondane. Existențialismul francez e teoretic, nicicînd capabil de a se detașa în întregime de supremația, sau cel puțin de o autonomie a rațiunii, căci Ființa (în diferitele sale accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și cu necesitatea lumii, în vreme ce vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]