735 matches
-
adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund Încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfârșit de veac. Discipolii amatori ai lui Hegel, imitatorii Întârziați ai lui Nietzsche, schopenhaurienii dezabuzați, existențialiștii unor «trăiri» exaltate și vane, sinucigașii ce nu s-au sinucis În veci, toți acești pseudofilosofi s-au lăsat antrenați Într-o aventură sângeroasă care - dacă ar fi izbutit - i-ar fi lichidat până În cele din urmă fără nici o Îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fost reevaluat În ultimii ani prin nuanțări sensibile. Ov.S. Crohmălniceanu vorbește de un realism „fantastic”, Nicolae Balotă observă că n-ar fi vorba de o literatură a mărturisirilor, ci de o criză a existenței, Georgeta Horodincă Încadrează cartea În literatura existențialistă. Într-un excelent studiu recent, tânărul critic Radu G. Țeposu amintește că orice scriere memorialistică se Întemeiază pe acel „pact referențial”, din care aflăm sau deducem detalii biografice asupra autorului sau epocii. Criticul subliniază că, departe de un asemenea demers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lume pe care l-am văzut râzând. Râdea ! râsul lui venea dintr-o parte a lumii care îmi fusese până atunci complet necunoscută. Nu era râsul din vată de zahăr ars al poeților nebuni, nici râsul-plânsul căzut înspre sine al existențialiștilor de cartier care se înecau în vodcă în cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer în afară, însă nu ca o dejecție, ci cântărit mai întâi înăuntru, preumblat prin spațiul infinit al bunătății, creând reverberații
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gunoi. Curat franțuzesc Ana-Maria Onisei Femei, cărți, Freud, un „Tată“ catolic, canonic, critic literar și de film, prozator, propovăduitor al fricii de Dumnezeu și-al traiului întru credință și fidelitate (conjugală) și „Fiul“ - însetat de pofte carnale și iubitor de existențialiști - care își zdruncină „moralul și sănătatea“ vrând să se ia la trântă cu „Tatăl“ într-o carte. Personajele lui François Weyergans nu sunt ficțiune, autorul e naratorul, într-o scriere versatilă, ironică, dramatică și surprinzătoare, cum n-am mai citit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
spus. Și apoi m-am mai gândit. ― Faceți mișto. ― Nu, nu fac, spuse Scheer. Îmi place un costum În care-a murit cineva. E foarte existențial. ― Ce-i aia? ― Ce-i aia ce? ― Existențial. Îmi aruncă o privire directă. ― Un existențialist e o persoană care trăiește clipa. Nimeni nu mai vorbise cu mine așa vreodată. Îmi plăcea. În timp ce treceam cu mașina prin ținutul galben, Scheer mi-a spus și alte lucruri interesante. Am Învățat despre Ionesco și teatrul absurdului. Și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în schimb, nu s-a împăcat în nici un fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că în interpretarea acestei povestiri prevalează anumite perspective. Sau făcut ușor referințe de natură ideologică, avându se în vedere acele regimuri politice și juridice care au cutremurat din temelii secolul XX. Sau făcut deopotrivă trimiteri la filozo fia de orientare existențialistă, spunânduse că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă - față de noua vulgată apocaliptică. În consecință, nici urmă de emfază existențialistă în această povestire. Dimpotrivă, cuvântul simplu și rostirea lapidară îți lasă posibilitatea să regăsești mai degrabă semnele unei experiențe similare celei religioase. Nu vreau să spun că povestirea În fața legii trebuie citită în lu mina unor discuții teologice, precum cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cunoscut până aici. Așa că nu-mi rămâne decât să pun în practică ideea ce mă încearcă, de a intra în biserică. În definitiv, chiar și asta s-ar putea transforma în ceva interesant“. Critica a vorbit, în 2002, despre rezonanța existențialistă a unui astfel de roman, urmând intuiția lui Șerban Foarță, care i-a și dat formularea cea mai pregnantă: „existențialismul de cârciumă și gang“. S-a înstăpânit totuși convingerea că Teodorovici parodiază cu mijloace, știu eu?, postmoderne o formulă literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
din casa părintească. În fine, clasică este și construcția romanului ca o serie de încercări de sinucidere ratate sau reușite. Orice scriere autenticistă are o puternică tentă doctrinară, un schelet teoretic vizibil. Aventura eroului în real echivalează cu aventura autorului existențialist în căutarea unei soluții de ieșire din disperare. Lucru cu atât mai vizibil la Teodorovici, a cărui carte e un veritabil tratat ilustrat despre sinucidere și ratare. Unanimitatea exegeților a avut dreptate Ediția a doua a romanului aduce o serie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
ești sigur că ești singur în stare să gândești ceea ce gândești. Însă, când ești tânăr și auzi așa ceva, îndemnul devine suspect față de elanul tinereții, a cărei evidență constă mai ales în faptul că nu se îndoiește de nimic. Când ești existențialist, și oarecum imatur pentru umbrele grave ale vieții, nu asculți decât de entuziasmul care crede că simțirea tuturor aspectelor vieții este mult mai puternică decât punerea vieții sub semnul îndoielii. La vârsta fraged existențialistă, îndoiala lui Descartes pare ceva minor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se îndoiește de nimic. Când ești existențialist, și oarecum imatur pentru umbrele grave ale vieții, nu asculți decât de entuziasmul care crede că simțirea tuturor aspectelor vieții este mult mai puternică decât punerea vieții sub semnul îndoielii. La vârsta fraged existențialistă, îndoiala lui Descartes pare ceva minor, incomparabil inferioară sentimentului impetuos de existență care face mândria trecătoare a elanurilor tinerești - care se cred unice, dar care sunt egale și uniforme pentru toți, fără accentul unei experiențe proprii. Mai târziu, când elanul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
unui copac), ca „ființă“ care apare organic ca „ceva“ și nu numai ca rezistență inertă a materiei. Ei bine, dezgustul de viață are o putere de iradiere mai mare, mai adâncă și mult mai blândă decât are sentimentul așa-zis existențialist, sentiment incipient, acut, al unei conștiințe aflate în faza ei primară de percepție organică a realității. În dezgustul de viață, care este un gust de dezgust și apare târziu și nu-i vremelnic, nu mai e vorba doar de contactul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Dar cartea Închinată tatălui său, Întîmpina cel puțin o piedică. Tatăl lui se născuse În cutare zi și murise În cutare zi. Primul lucru de care e În stare un nou-născut este să moară. De la tragicii greci pînă la filozofii existențialiști, toată lumea era de acord: Încă de la nașterea sa, omul e destul de bătrîn ca să moară. Între nașterea și moartea tatălui, se născuse el Însuși. Iată planul pe care trebuia să-l urmeze. Pentru ca tabloul să fie complet, așa cum Îți cauți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a Înapoiat-o de parcă i-aș fi Împrumutat o batistă. Și-a luat un aer care mie mi s-a părut excesiv de disprețuitor ca să-mi spună: „Nu te Încrede În oameni de felul ăsta, Camus al tău și alții sînt existențialiști“. Ar fi preferat poate să-i scriu lui Gustave Thibon? Lui Gabriel Marcel? Prietenului lui canonicul Leclercq, autorul unui volum de Valori creștine publicat de editura Casterman? „Domnule Canonic, Albert Camus afirmă că o lume absurdă și fără dumnezeu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu și a Bisericii“. Nu aveam nevoie să-i spun lui Prévert că sînt catolic. Scenaristul unor filme ca Trubadurii diavolului sau Copiii Paradisului Îmi ceruse să ne Întîlnim la cafeneaua Flore, ceea ce echivala, pentru tata, cu un cuib de existențialiști periculoși. Va trebui să se resemneze: nu aveam să-l mai Însoțesc În vizitele lui pioase la Librăria Arthème Fayard, nici la la creștinii de stînga de la editura Seuil. Se terminase cu Guy de Larigaudie și cu lectura din Steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un maestru, acest statut se va atotperpetua. Ați putea să accentuați puțin diferența? Când cad în admirație, mă predau necondiționat și necritic unei idei. Sorgintea masculină există și în gândirea feministă, dar în sens critic și condiționat. Avem un feminism existențialist post-Beauvoir, în care ne tragem parțial și din Sartre, un feminism postmodern, în care ne tragem masiv din Derrida și din Lyotard, un feminism antiesențialist, în care rădăcinile substanțiale vin din Wittgenstein, un feminism liberal, în care sursa este și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aparțin, ci sunt palpitante ipoteze de lectură oferite de o profesoară de literatură franceză, toamna asta, într-una din universitățile mari din România (aceeași profesoară care recomandă întocmirea fișelor de lectură, cu tot cu rezumat și caracterizarea personajelor, chiar și la romane existențialiste. Adică: „Meursault era înalt, avea ochii albaștri și mergea puțin într-o parte“. Sau cum?). Romanele lui Camus nu au nevoie de lecturi psihanalitice, la fel ca, după părerea mea, majoritatea romanelor scrise vreodată. Ele trebuie privite în raport cu celelalte texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
față. — Am citit filozofie, În special filozofie politică, știi, Benjamin, Adorno, Gramsci, un pic din Žižek... În special Deleuze. Chestii de genul ăsta. Îmi plac. Îmi plac lucrurile abstracte, cred, iar filozofia - o iubesc pur și simplu. În special filozofia existențialistă. Asya și-a aprins altă țigară și a Întrebat printre fuioarele de fum: — Dar tu? Armanoush a recitat o listă nesfârșită de scriitori de ficțiune, În cea mai mare parte ruși și est-europeni. — Vezi? a spus Asya Întorcând ambele palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind o carte și ascultând muzică În căști. — Ce asculți? a Întrebat tare Armanoush. — Ce? a strigat Asya. Johnny Cash! — A, da, sigur! Ce citești? — Omul Irațional: Un Studiu Asupra Filozofiei Existențialiste, a răspuns aceeași voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cash! — A, da, sigur! Ce citești? — Omul Irațional: Un Studiu Asupra Filozofiei Existențialiste, a răspuns aceeași voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash cât și filozofia existențialistă sondează sufletul uman ca să vadă ce e Înăuntru și, Întristați de ceea ce-au găsit, fiecare Îl lasă deschis! Înainte ca Armanoush să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash cât și filozofia existențialistă sondează sufletul uman ca să vadă ce e Înăuntru și, Întristați de ceea ce-au găsit, fiecare Îl lasă deschis! Înainte ca Armanoush să poată medita la asta, cineva a bătut la ușă chemându-le pe amândouă să prindă ultimul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asociația „Printemps des poètes“ și Societatea de Studii Benjamin Fondane onorează memoria lui Beniamin Fundoianu (1898-1944), scriitor evreu de origine română, care, instalându-se în Franța în anii ’20, și-a scris opera principală în limba franceză. Poet, eseist, filosof existențialist, Beniamin Fundoianu a murit tragic în lagărul de la Auschwitz. La edițiile anterioare, ICR Paris a acordat acest premiu lui Petr Kral, scriitor de origine cehă, în 2006, și lui Abdelwahab Meddeb, scriitor de origine tunisiană, în 2007. În 2008, premiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
BLAGA Nu cred că Omul-problemă este un film despre spleenul societății de consum din țările nordice, poate mai degrabă despre spleenul din toate societățile unde există un anumit standard de viață. Însă prefer să-l văd ca pe un spleen existențialist, pentru că, în ultimă instanță, poți să n-ai un salariu de 10.000 de euro pe lună (nici chiar de 500) și tot să simți că n-ai putea evada din micul tău univers plat. Lucrul cel mai frumos din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]