592 matches
-
periodice. Prin educarea somnului pacientul este învățat în legătură cu efectele ce le produce alcoolul, cofeina, nicotina, exercițiile, somnul asistat, informațiile nutriționiste și de asemenea sunt însușite cunoștințele legat de schimbările survenite odată cu înaintarea în vârstă. Ar fi indicat să se reducă expectanțele nerealiste cu privire la timpul de somn pentru că astfel pacienții ar fi mai liniștiți dacă ar știi că vârstnicii dorm în general mai puțin decât persoanele tinere. Eficiența în tratamentul insomniei prin formele cognitivă și comportamentală reprezintă un avantaj important, având în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și faptul că nu se mai identifică cu valorile sociale comune, probabil au plasat generația tânără într-o zonă de risc de a dezvolta depresie mai accentuată. O altă posibilă explicație o constituie faptul că cei din generația tânără au expectanțe mai mari de la ei înșiși în comparație cu cei din generațiile anterioare, așteptări care sunt însă prea mari pentru a putea fi realizate. În schimb, acest efect de cohortă în ceea ce privește ratele depresiei este în descreștere în relație cu vârsta la care oamenii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea învățată pentru evenimente incontrolabile este atribuită altor oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale duc la generalizarea expectanței asupra situației, fapt asociat cu neajutorare generalizată în plan comportamental Combinarea acestor trei dimensiuni ale stilului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale duc la generalizarea expectanței asupra situației, fapt asociat cu neajutorare generalizată în plan comportamental Combinarea acestor trei dimensiuni ale stilului atribuțional este considerată a fi responsabilă pentru deficitele emoționale, motivaționale și cognitive ale persoanei cu tulburare depresivă. Cercetările realizate de Alloy, Clements și Kolden
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar persoana nu are abilitățile necesare pentru a schimba aceste rezultate". Această teorie propune o asociere etiologică în dezvoltarea depresiei, cauzele care duc la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai înaltă a evenimentelor negative din lume și văd problemele mult mai severe decât sunt ele în realitate (Wolman, 1990)191. Perspectiva negativă a viitorului este redată în termeni de eșec sau faliment. Persoana depresivă susține un slab aliniament la expectanțele legate de viitor care ar putea fi asociate cu feedback pozitiv. (Abramson și colab., 1978)192. Viziunea negativă asupra viitorului nu exclude prezentul și trecutul persoanei depresive. Gândurile negative automate sunt un produs cognitiv al schematei depresogene; sunt acele gânduri
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
excesive, starea emoțională caracteristică fiecărei tulburări este determinată de conținutul specific al gândirii aberante. Se consideră că în depresie conținutul gândirii este: ceva de valoare a fost pierdut. Pierderea poate să se refere la obiecte tangibile sau intangibile, nesatisfacerea unor expectanțe și dezamăgiri, de asemenea, încorporează tematica unei pierderi și declanșează supărarea. Deci, conținutul ideativ al persoanelor depresive se axează pe o pierdere semnificativă. Individul percepe că a pierdut ceva considerat de el esențial pentru fericirea sau bunăstarea sa; el anticipă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
remisie), însă nu toate îmbunătățirile apărute se datorează medicamentelor. Astfel, în experimentele în care a existat un lot căruia i s-a administrat un tratament placebo, s-a obținut până la 80% din succesul medicamentelor reale, probabil datorită redării speranței și expectanței că vor apărea schimbări. Efectul placebo pare să fie mai puțin stabil în timp și mai mic în cazurile de depresie severă sau cronică. Cu toate acestea, o problemă majoră a tratării depresiei în faza acută este faptul că mulți
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de valoare substanțială, cum ar fi o evoluție personală, sau crede că a eșuat în a atinge un scop considerat important. Apoi, el se așteaptă ca rezultatul oricărei activități întreprinse de el să fie negativ. Senzația unei pierderi ireversibile și expectanțele negative duc la emoțiile tipice: supărare, deznădejdea, dezamăgire și apatie. Astfel, el nu este motivat să-și stabilească obiective și evită să se angajeze în activități "constructive". Mai mult, el se așteaptă ca întregul său viitor să fie deficitar în ceea ce privește
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresivii se sinucid și nu toți cei care se sinucid sunt depresivi. Se consideră ca fiind importanți factorii care contribuie la apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie în tentativele serioase de suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe studii sistematice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acestei anxietăți, nu am să trec niciodată peste asta" terapeutul poate puncta progresul pe care clientul deja l-a făcut și ierarhia fricilor sale, înainte de tehnicile de relaxare care i-au fost de mare ajutor. Crearea în gândirea clienților a expectanțelor că pot să-și autoadministreze fobiile, procedeu cunoscut ca auto-eficacitatea expectanțelor, poate să fie un factor puternic în vindecarea fobiilor (Bandura, 1977)271. În tratamentul fobiei sociale, foarte eficientă e implementarea desensibilizării sistematice, a modelării și a tehnicilor de flooding
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
puncta progresul pe care clientul deja l-a făcut și ierarhia fricilor sale, înainte de tehnicile de relaxare care i-au fost de mare ajutor. Crearea în gândirea clienților a expectanțelor că pot să-și autoadministreze fobiile, procedeu cunoscut ca auto-eficacitatea expectanțelor, poate să fie un factor puternic în vindecarea fobiilor (Bandura, 1977)271. În tratamentul fobiei sociale, foarte eficientă e implementarea desensibilizării sistematice, a modelării și a tehnicilor de flooding într-un grup de persoane, unde toți membrii (exceptând terapeutul) suferă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
învățare activă și oferă instrumentele de individualizare a învățării. De asemenea, se pare că lucrul cu computerul în activitățile educaționale poatedetermina o schimbare a culturii predării și învățării, a rolului ce-i revine profesorului în acest context, dar și a expectanțelor cursanților (Damarin și De Voogd, apud McLoughlin, Oliver, 1999). Introducerea „mașinii de predare” echipată corespunzător pentru a oferi informații clare și bine definite impune necesitatea unor restructurări ale modului de lucru reflectate asupra următoarelor elemente (Heermann, apud DeJoy, 1991): - obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la nivel macro, necesită o schimbare în atitudinile naționale vizavi de învățare, ceea ce presupune efort, implicare, bani și timp pentru ca modificările să devină vizibile. Putem întâlni aici aspecte legate de atitudinile și caracteristicile naționale, modul de structurare a sistemului educațional, expectanțele privind realizarea academică și valoarea acordată de societate diplomelor obținute. De asemenea, accesul la formare poate fi îngrădit și de: - apartenența la o anumită clasă socială și statutul socioeconomic al persoanei respective (profesia, nivelul de educație, venitul personal sau familial
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
date culturii organizaționale de diferiți autori se pot circumscrie pe două axe, explicit-implicit și simbolic-comportamental. Cultura organizațională reprezintă ansamblul de simboluri, ceremonii și mituri ce exprimă valorile și credințele de bază ale unei organizații, respectiv un model al convingerilor și expectanțelor împărtășite de membrii acesteia, ce produce o serie de norme care descriu comportamentele indivizilor și grupurilor într-o organizație. Schein (1990, p. 85) consideră că, în cultura organizațională, se cuprind „nivelurile cele mai profunde ale ipotezei de bază și convingerile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
piețele mobiliare, organizația de educație a adulților își poate planifica, implementa și măsura realizările doar în raport cu mediul în care se desfășoară. Putem spune că, în acest caz, performanța organizațională depinde în mod direct de adecvarea acțiunii specifice la nevoile și expectanțele grupului-țintă. Cel mai comun instrument de analiză a perspectivei interne a organizației față de realitatea mediului social este analiza SWOT. Acronimul SWOT derivă de la termenii strengths („puncte tari”), weaknesses („puncte slabe”), opportunities („oportunități”) și threats („amenințări”). Analiza SWOT este un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atitudinea față de învățare), a competențelor de învățare de care dispune, a modului în care își organizează învățarea, a experienței anterioare a cursantului, a caracteristicilor fizice, a timpului disponibil, a situației familiale, a venitului aproximativ, a distanței față de instituție și a expectanțelor legate de curs. Analiza cerințelor/nevoilor de formare presupune cunoașterea competențelor care îi pot fi formate adultului cu ajutorul respectivului program educațional. Metodologia analizei va fi prezentată într-un capitol separat. Pentru a oferi cursanților adulți posibilitatea de a dobândi cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățare activă și oferă instrumentele de individualizare a învățării. De asemenea, se pare că lucrul cu computerul în activitățile educaționale poatedetermina o schimbare a culturii predării și învățării, a rolului ce-i revine profesorului în acest context, dar și a expectanțelor cursanților (Damarin și De Voogd, apud McLoughlin, Oliver, 1999). Introducerea „mașinii de predare” echipată corespunzător pentru a oferi informații clare și bine definite impune necesitatea unor restructurări ale modului de lucru reflectate asupra următoarelor elemente (Heermann, apud DeJoy, 1991): - obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
la nivel macro, necesită o schimbare în atitudinile naționale vizavi de învățare, ceea ce presupune efort, implicare, bani și timp pentru ca modificările să devină vizibile. Putem întâlni aici aspecte legate de atitudinile și caracteristicile naționale, modul de structurare a sistemului educațional, expectanțele privind realizarea academică și valoarea acordată de societate diplomelor obținute. De asemenea, accesul la formare poate fi îngrădit și de: - apartenența la o anumită clasă socială și statutul socioeconomic al persoanei respective (profesia, nivelul de educație, venitul personal sau familial
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
date culturii organizaționale de diferiți autori se pot circumscrie pe două axe, explicit-implicit și simbolic-comportamental. Cultura organizațională reprezintă ansamblul de simboluri, ceremonii și mituri ce exprimă valorile și credințele de bază ale unei organizații, respectiv un model al convingerilor și expectanțelor împărtășite de membrii acesteia, ce produce o serie de norme care descriu comportamentele indivizilor și grupurilor într-o organizație. Schein (1990, p. 85) consideră că, în cultura organizațională, se cuprind „nivelurile cele mai profunde ale ipotezei de bază și convingerile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
piețele mobiliare, organizația de educație a adulților își poate planifica, implementa și măsura realizările doar în raport cu mediul în care se desfășoară. Putem spune că, în acest caz, performanța organizațională depinde în mod direct de adecvarea acțiunii specifice la nevoile și expectanțele grupului-țintă. Cel mai comun instrument de analiză a perspectivei interne a organizației față de realitatea mediului social este analiza SWOT. Acronimul SWOT derivă de la termenii strengths („puncte tari”), weaknesses („puncte slabe”), opportunities („oportunități”) și threats („amenințări”). Analiza SWOT este un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atitudinea față de învățare), a competențelor de învățare de care dispune, a modului în care își organizează învățarea, a experienței anterioare a cursantului, a caracteristicilor fizice, a timpului disponibil, a situației familiale, a venitului aproximativ, a distanței față de instituție și a expectanțelor legate de curs. Analiza cerințelor/nevoilor de formare presupune cunoașterea competențelor care îi pot fi formate adultului cu ajutorul respectivului program educațional. Metodologia analizei va fi prezentată într-un capitol separat. Pentru a oferi cursanților adulți posibilitatea de a dobândi cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Fave (1974) cu privire la cultura sărăciei. Della Fave (1974) identifică aspecte atitudinale determinante și diferențiale la nivelul claselor dezavantajate, astfel: 1. preferința, valorile preferate, ideale, pe care persoana ar dori să le pună în practică dacă circumstanțele i-ar permite; 2. expectanța, valorile pe care persoana se așteaptă să le pună în practică; 3. toleranța, valorile cele mai puțin acceptabile, cele pe care persoana este mai puțin dispusă să le pună în practică. Della Fave (1974) susține că în situațiile în care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cele pe care persoana este mai puțin dispusă să le pună în practică. Della Fave (1974) susține că în situațiile în care valorile preferate ale unei persoane dezavantajate socioeconomic ar fi identice cu ale unei persoane din clasa de mijloc, expectanțele și toleranța vor diferi ca urmare a adversităților specifice mediului sărac. Flynn (1990) consideră că aceste nuanțe surprinse de Della Fave (1974) cu privire la sistemul valoric specific mediilor dezavantajate socioeconomic s-ar putea extinde și aplica în situația violenței. în acest
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
toleranța vor diferi ca urmare a adversităților specifice mediului sărac. Flynn (1990) consideră că aceste nuanțe surprinse de Della Fave (1974) cu privire la sistemul valoric specific mediilor dezavantajate socioeconomic s-ar putea extinde și aplica în situația violenței. în acest caz, expectanțele și toleranța s-ar referi la acestea și ar constitui subculturile violente. Violența reprezintă un act distructiv ce nu poate fi justificat în nici un fel în condițiile civilizației contemporane. Violența poate conduce la moartea victimei sau la atacuri și atingeri
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]