939 matches
-
distincția aceasta dintre memoria voluntară și memoria involuntară "nu numai că nu figurează în opera domnului Bergson, ci este chiar contrazisă de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care cam de multișor sunt eurosceptice. Să mă explic. Țin minte că în '54-'55, când am aflat întâia oară, adolescent fiind, din niște ziare dificil obținute, despre ideile de constituire a unei Europe Unite, am fost pur și simplu extatic de bucurie, miam închipuit că ne întoarcem pe vremea lui Carol Magnul, se va constitui o forță puternică care va contrabalans-a comunismul etc. Treptat, pe măsură ce treceau deceniile, am început să am anumite îndoieli, care din păcate sau văzut mai ales
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural (a mea/a altora) evidențiază, de asemenea, unicitatea artistului care urmează o cale distinctă de a celorlalți (calea mea). Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Dumnezeieștii Scripturi, important e să se treacă dincolo de textul scris și de istorie către tainele duhovnicești din interiorul lor. În rugăciune, orientarea este ,,de la cuvinte la lipsa de cuvinte, de la complex la simplitatea externă, de la preocupările materiale la transcederea extatică a tuturor gândurilor”. În metoda rugăciunii neîncetate, întemeiată pe textul Bibliei, converg la Cassian rugăciunea și cunoașterea duhovnicească. În centrul învățăturii sale stă hristologia sa. Relația dintre Scriptură și rugăciune a luat diferite forme. Primii creștini luau în serios porunca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acestea, cea mai mare influență a sa în teologia occidentală va fi în altă parte și anume în teologia sa privitoare la rugăciune și în învățătura privitoare la cunoașterea duhovnicească și care se regăsește în așa-numita lectio divina. Rugăciunea extatică este una din temele interesante pe care Cassian le expune în opera sa însă, după cum spune și Columba Stewart: ,,definițiile ei sunt ambigue și aluzive, vocabularul experienței extatice folosit de Cassian e neobișnuit și sursa experienței sale este necunoscută
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicească și care se regăsește în așa-numita lectio divina. Rugăciunea extatică este una din temele interesante pe care Cassian le expune în opera sa însă, după cum spune și Columba Stewart: ,,definițiile ei sunt ambigue și aluzive, vocabularul experienței extatice folosit de Cassian e neobișnuit și sursa experienței sale este necunoscută”. Cassian s-a folosit de tradiția evagriană a rugăciunii curate sau lipsite de imagini și a sugerat că rugăciunea desăvârșită e o întâlnire a minții cu o realitate mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
duhovnicească, și nevăzută. Cu toate acestea, el a descris o rugăciune mai aproape de extaz și care s-ar caracteriza ca o ,,ieșire a minții sau din minte” ori ca o ,,ieșire a inimii sau din inimă”. Învățătura privitoare la rugăciunea extatică sau de de foc e însoțită de evocări ale luminii. După cum spune Cassian în Convorbirea duhovnicească X, cântarea de psalmi din inimă sau metoda rugăciunii neîncetate pe care o învață, pot crea o predispoziție la monah pentru primirea unui har
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
e însoțită de evocări ale luminii. După cum spune Cassian în Convorbirea duhovnicească X, cântarea de psalmi din inimă sau metoda rugăciunii neîncetate pe care o învață, pot crea o predispoziție la monah pentru primirea unui har dumnezeiesc sau a rugăciunii extatice, dar nu o pot garanta. Rugăciunea de foc este însoțită în scrierile lui Cassian de lacrimi. Lacrimile pot avea două motive importante: întristarea pentru păcat și cel de-al doilea este legat de experiențele extatice și care se găsesc menționate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
har dumnezeiesc sau a rugăciunii extatice, dar nu o pot garanta. Rugăciunea de foc este însoțită în scrierile lui Cassian de lacrimi. Lacrimile pot avea două motive importante: întristarea pentru păcat și cel de-al doilea este legat de experiențele extatice și care se găsesc menționate în Convorbirea duhovnicească IX,27 și în Convorbirea duhovnicească XX,7. De asemenea, apar menționate alte două motive pentru care monahul poate vărsa lacrimi în timpul rugăciunii extatice: frica de iad dar și aducerea aminte de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cel de-al doilea este legat de experiențele extatice și care se găsesc menționate în Convorbirea duhovnicească IX,27 și în Convorbirea duhovnicească XX,7. De asemenea, apar menționate alte două motive pentru care monahul poate vărsa lacrimi în timpul rugăciunii extatice: frica de iad dar și aducerea aminte de judecata lui Dumnezeu. Rugăciunea este pătrunderea lui Dumnezeu de către minte. 8. Antropologia Sfântului Ioan Cassian. La Sfântul Ioan Cassian antropologia este privită sub aspectul desăvârșirii monahale. Trupului nu-i acordă o prea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
În ce instituție? În ce colectivitate? Afluența acestor bolnavi către mănăstiri corespunde chiar structurii lor psihologice particulare, specifice anumitor stări delirante (mistice) și, tot atât de mult, epilepticilor. Epilepticii, care sunt, cum se știe, religioși, atrași de fastuozitatea slujbei și de ambianța extatică, nu puteau fi departe de biserică și de mănăstire. Este lesne de înțeles că, atât prin condițiile istorico-sociale, cât și prin condițiile particulare psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În paginile următoare, vom contura, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante. În chipul acesta, surprizele se țin lanț: "reveriile alchimistului Abstractor" tind spre o anumită filozofie a Ființei; o primăvară (cu "extatice sofisme") e Primăvară socratică: "Tot ce există, există de-a pururi. Moartea nu are viață"; un Oraș metafizic e "construit din idei / fiecare din cărămizile sale e o noțiune"; un Megalopolis și Cetatea Putreziciunii, Pythagora și sclavul său divin Zamolxis
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvintele întemeiază spații și chipuri; miracolul lor ține de o rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu mai puțin de douăsprezece metafore sensibilizatoare, Ochiul Orb fiind: "narațiunea în extaz", "plasma originară a lumii", "retina pură", "sensibilul încremenit", "ombilicul dintre scrisul meu și neant". Variațiuni pe aceeași temă! Ciudata arătare (transumană) receptează, focalizează și reverberează la modul extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi consubstanțial, totuși, omenescului. Imperceptibil aproape, cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altă vedere", de fapt o întreagă schimbare de Sine, produsă prin renunțarea la sclavia simțurilor și așteptarea tăcută a ivirii lui Unu în noi. Atunci vom putea contempla ceea-ce-este etern. A contempla (theoria) e tot un mod de a cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
epuizate , sau rămîn "suspendate", adică nerealizate în acest plan. Dar, cum nimic nu se pierde, ele se vor metamorfoza și vor reveni, sau se vor sublima prin eliberare și cunoaștere, prin centrarea în absolut, printr-o subtilă teoză de tip extatic. În general, este puternic cel ce oferă, dar depinde și ce anume. De pildă, cine vă oferă o cale de perfecționare morală e mai puternic decît cel care vă oferă una prin cosmosul fizic. Înainte de a ne spiritualiza, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
din paleolitic pînă în prezent. E un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi spune că Ioan Petru Culianu a experimentat mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una cu Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una cu Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
e că ne este accesibilă, de fapt esența noastră este conștiință pură. Din ea izvorăște totul. Ajungi să-i cunoști proprietățile pe măsură ce avansezi pe calea ta. Marile tradiții de înțelepciune spun că este tăcută și pașnică, autonomă, dinamică, autoorganizată, spontană, extatică, știutoare și că are un potențial infinit. Nu voi repeta greșeala limitării încercînd să defi nesc sufletul. Las asta la latitudinea fiecăruia. Voi spune doar, ca în Bhagavad-Gita, că întregul univers este pătruns de sufletul divin, toate ființele și neființele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nebune” ori feerice, experiențe și spectacole mereu mai halucinante. Se vrea înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului cu iluzia, ci pur și simplu de încântarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
senzații ce ar adăuga sare și piper unei existențe tot mai fade. Pentru că omul de tip nou nu este „obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în microgrupuri. Astfel, de la viața obișnuită la marile momente de efervescență colectivă, societățile contemporane se caracterizează prin forma dionisiacă interpretată ca epuizare a principiului de individualizare și ca progresie corelativă a tribalizării afective, a emoțiilor trăite în comun
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
timp pentru sinetc "Divertisment și timp pentru sine" Societatea de hiperconsum înseamnă deci „revanșa lui Dionysos”? Modelul de societate care se anunță să fie oare de esență „orgiastică”? Se caracterizează cultura noastră printr-un hedonism comandat de dezindividualizare, de incandescențe extatice și de fuziuni comunitare? Convingerea mea este că această interpretare este o eroare de perspectivă, oarbă cum e în fața forței sociale a privatizării moravurilor. Fără îndoială, comunitarismele înfloresc, dar, simultan, atitudinile și aspirațiile individualiste capătă alura unei forțe irezistibile. Cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
afirmă gusturile subiective. Anticul otium era un timp al construcției de sine, manifestându-se în cultivarea divertismentului și în contemplație, în meditație și în conversație. Bacanalele ofereau o imagine răsturnată a moravurilor sociale și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de orgiastico-extatică, logica triumfătoare este aceea a timpului individualist al divertismentului-consum. Individualizare nu înseamnă izolare și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]