3,053 matches
-
sunt proiecția emoției, pentru care nu există misterul vreunei mari discipline, aflat în controversă cu „fratele” său Ricardo Reis (pentru care poezia e o muzică făcută cu idei - cu emoții se face doar muzica obișnuită): ce tehnică de imitare a extazului, ce viteză prinsă de elice, până la istovire! Ce artă a repetiției, ce revărsare de cuvinte! Aici Dinu Flămând își vădește și cunoașterea poeziei americane (din care a și tradus); mai ales lecturile din Walt Whitman i-au fost de folos
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
sinchiselii. Altfel spus, când e un pic de soare, ar cam fi bună o ploicică. În schimb, dacă doar burează, e urgie, nu se mai satură Dumnezeu de-atâta apă. Și mai e ceva: el nu are plăceri grave sau extazuri fundamentale. Ci doar mici defulări (costelive, dar pasagere, precum Anastasia, când duios trecea...!). În capul lui, extremele sunt dubioase. Dacă e rece, îi cauzează. Dacă e fierbinte, se opărește. Tot ceea ce este discret trebuie neapărat să devină ostentativ. În schimb
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
comun prin pragmatismul lor (sunt cu precădere instrumente de informare), după cum lectura „pe diagonală” are afinități incontestabile cu lectura „de plăcere”, în virtutea „gratuității lor”. Cea mai atracțioasă este, evident, ultima. „Plăcerea” cititorului (avizat, se înțelege) duce la un soi de extaz căruia i se poate găsi o paradigmă mistică. Eul se golește de sine spre a se umple de o prezență similidivină pe care o introduce admirația față de scriitorul abordat. Din care pricină acest soi de lectură e selectiv, limitativ. Calitatea
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
conștiinței auctoriale, în măsură a plasa opera în raporturi inedite. Contemplația face loc unei investigații lăuntrice a operei, fără a se suspenda, intelectualizîndu-se, apelînd la sistemele culturale pentru o mai precisă înțelegere a ei. Acesta e, în esență, rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei disponibilități speculative. Nu fără acea stare emoțională care, legată de contactul cu scrierea preferată, înmănunchind reacția estetică și interpretarea ce i-o acorzi, naște acel simțămînt analog Erosului, „sentiment perimat
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
poate naște. Nu mesajul altruist, de toleranță, ecumenic, deranjează, ci sublinierea sa îngroșată ca să sară în ochi. Pentru completarea setului de solidarități afective, cei doi francezi care sunt și organizatori ai concertului se sărută pe gură într-o clipă de extaz. Reunirea aceasta veselă a tuturor cu toți concurează Internaționala din care fac parte comunistul sovietic și cel francez grăbiți să serbeze nunta de argint printr-o nouă lansare la apă a proiectului unionist. Dirijorul are ocazia să întâlnească în Franța
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
Barbu Cioculescu Capacitatea mea de a surprinde până la extaz și uluire mulțimea de admiratori care mă asaltează s-a manifestat cu încă mai neașteptată brianță în clipa în care am făcut publică decizia de a nu mă mai înscrie în cursa pentru președenția republicii. A fost ca o lovitură
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
de ani de travaliu pentru teatru, film, pentru spiritul profund al creației artistice. Se află vîna unui făcător de artă. Se află neliniștea căutării a ceva nou, neîncercat, nemaivăzut, nemaiauzit, a ceva proaspăt, puternic, fremătător care să aducă emoție, bucurie, extaz, neuitare pentru cel care privește. Spiritul lui Liviu Ciulei este ca un magnet. Atrage în jurul lui aceleași esențe. Același tip de putere de a cerceta și de a crea, de a scoate din elementele vii din viață, autenticul pe scenă
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
unei gîze). În rest ne întîmpină detalierea acestui „sentiment al Totalității" care fecundează poezia, după cum spune gînditorul francez citat, într-o atmosferă mistic-eterată. E un proces al vieții lăuntrice transpus pe un plan de înaintări și replieri, de clipe de extaz și de cădere, precum o iluzorie devenire a eului egal cu sine. Cum ar fi cu putință regăsirea Întregului pierdut dacă nu afli „nici un răspuns" aparent, cînd, deși „bîntuit de disperare, dezamăgire, sleit", simți că „ești aproape, nesfrșit de aproape
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
rufai începură dansul ritual. Oștenii se împingeau să vadă mai bine salturile lor în ritmul daulei. Era un dans ciudat. Se ridicau și se lăsau pe vine strigând „ah" și „uh". Erau palizi și țineau ochii pe jumătate închiși, în extaz. - E un dans nou, îi spuse Sadedin ienicerului. De aici se va răspândi peste^tot. Îți place? - Îhâm, făcu ienicerul. Îți pune sângele în mișcare. Poetul mai trase o dușcă. Pătrunseră într-un grup pestriț de civili, care se târguiau
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
Și Înălțări la cer, precum, Isus!" (Rugăciune laică). Totul nu e decît o chemare eroticească ce-și caută martori convenabili sub raportul caligrafiei: "Îngerii se enervează, dau cu nimbul de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
ana, Elenă Badea Bunica Julieta s-a dovedit cea mai nerușinata concurență de la prima semifinală a show-ului Românii au talent, de la Pro TV. Bunicuța, încântată de surpriză de care a avut parte în spectacol, a scos câteva sunete de extaz, care i-a făcut chiar și pe jurați să zâmbească discret. Crina Svoboda, de meserie ventriloc, a prezentat în semifinala un moment special alături de bunica să Julieta, căreia publicul i-a transmis că este "sexy". "Bunicuța" îndrăgostită de Smiley a
Românii au talent: Bunicuța Julieta, tare nerușinată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64557_a_65882]
-
ana, Elena Badea Show-ul "Românii au talent", de la ProTV, continuă și în această seară. Juriul, deja obișnuit cu diverse reprezentanții nu au putut să nu rămână în extaz, când o tânără de doar 13 ani și-a început reprezentația. Diana Căldăraru, în vârstă de doar 13 ani, a interpretat senzațional pe scena de la "Românii au talent", acompaniindu-se și la pian. Am păr pe mână și acest păr
Românii au talent: Dana Căldăraru, o stea a muzicii în devenire by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64752_a_66077]
-
formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și anticamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
ne-am dori. La porțile catedralelor celebre întâlnești femei de etnie rromă din România care cerșesc plângăcios. Asta sare în ochi, astfel suntem prezenți la prima vedere în orașul acesta magnific. Moise de Michelangelo, Chemarea Sfântului Matei de Caravaggio sau Extazul Sfintei Teresa de Bernini sunt de privit, vai, doar la pachet cu aceste persoane în haine soioase care se milogesc indecent. Există și o veste cât de cât bună: se constată, în ultima vreme, că începem să pierdem monopolul cerșetoriei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
și încă o dată, aveam senzația că o fac din ce în ce mai bine, că mă apropii de intențiile generoase ale lui Bamby. Pe la ferestre începuseră să apară femei în neglijeuri, dădeau deoparte cu grație perdelele și aplaudau frenetic, căzusem într-un soi de extaz narcotic, când m-am trezit că sunt bruscat de patru bădărani în uniformă, habar n-aveam de unde apăruseră, țipau ca niște fiare, mi-au smuls trompeta și au călcat-o în picioare cu sălbăticie, fără explicații, m-au molestat și
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
lirismului borgesian. Dureroasă este, pentru poet, magia vieții, urmată de detașarea consecutivă, încă din volumul Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), pe care îl socotea definitoriu pentru creația sa, prefigurând tot ce avea să întreprindă ulterior. De timpuriu, a exprimat, prin poezie, extazul și teroarea existenței, îngemănate în sensuri ce par să rupă și să recompună, fără preget, experiența. Spațiul liric tutelar, cel al orașului Buenos Aires, schițează o mitologie vibrantă, iute contrabalansată însă de intrarea în tăcere: orașul necurmatei prezențe („anii pe care
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
prințul moștenitor și viitoarea castelană și, în fața admiratorilor, Cenușăreasa cere voie să se transforme în prințesă: „Shall I be Her?”. Întrebarea e retorică, Marilyn-actrița iese la iveală cu acea gesticulație care a făcut-o celebră în filme și care stârnește extazul publicului improvizat. Marilyn o joacă pe Marilyn. Mi se pare o punere în abis a întregului film. La fel în colegiul de la Eton, actrița își găsește tonul potrivit și replica inteligentă care o face remarcabilă și la întâlnirea cu presa
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
să plutești în aer ca un înger și să te întinzi în iarbă și să te bucuri de transa cataleptică. Piatră și cer se unesc aici. Sunt zorii nesfârșiți ai trezirii omului” (p. 141). Din aceeași pagină, relatând „momentul de extaz” trăit pe parcursul pelerinajului la Phaestos, înțelegem mai bine și ceea ce Henry Miller vrea să spună prin experiența sacrificiului, capitulării, reconcilierii, opusă experienței luptei și cuceririi. E vorba de acceptarea pozitivă a vieții așa cum este, a vieții conflict, cu bune și
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
numai conștient, ci și recunoscător, recunoscător că sunt viu, recunoscător că am ochi, că sunt teafăr, că mă tăvălisem în noroi, că fusesem flămând, că fusesem umilit, că făcusem tot ceea ce făcusem pentru ca totul să culmineze în acest moment de extaz”. Însă simbolul tutelar al operei lui Miller, cel care, precum mișcarea de flux și reflux, impune ritmul ciclic, recognoscibil al scrisului său, e de găsit în mitul morții și reînvierii. Despre moarte și înviere e vorba, de fapt, în cartea
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
Gheorghe Grigurcu Victor Știr cultivă o poezie a contrariilor. Fapt ce denotă o libertate morală propice captării unui dramatism care se ferește a capota în luminiscența extazului ori a se supralicita în tenebrele compacte ale deznădejdii. E un soi de echilibru în dezechilibru ce îngăduie discursului a se nutri cu propriile-i tensiuni, a-și cultiva expresivitățile așa „cum îi vin”. Niciun artificiu programatic, nicio aderență la
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
suferit mai multe intervenții chirurgicale și, din fericire, starea lui de sănătate se îmbunătățește. “Ultima operație i-au făcut-o luni, iar astăzi l-au pus pentru prima dată să stea în fund și era foarte încântat. Noi trecem de la extaz la agonie și invers pentru că medicii spun că e bine și mai tarziu iarăși apare câte ceva. Dar trebuie să spun că este foarte bine îngrijit. El este afectat din punct de vedere psihic, dar se va ține bine. Acum trebuie
Copilotul lui Iovan, decizie radicală. "Nu vreau să zbor..." () [Corola-journal/Journalistic/46175_a_47500]
-
își mărturisește, transportat, „o stare atît de adîncă de har,/o stare atît de adîncă de pierdere de sine,/ de contopire cu toate posibilitățile,/ cu toate promisiunile” (Precum fețele triple). Deși o asemenea frenetică deschidere nu e mai niciodată extatică (extazul pentru acest autor pare un simplu accident moral), ci tensionată de intuirea marginilor fatidice ale existenței, care, în ultimă instanță, sînt materia și transcendența. Revolta poetului împotriva unor neajunsuri de parcurs biografic vădește o rădăcină metafizică, sintetizată în simplitatea dramatică
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
manifestației pe care au făcut-o ceilalți și așa mai departe. Unii se strâng într-o parte a Bucureștiului, răcnesc acolo, și bineînțeles că îi aduc pe ai lor în față, cum a făcut PSD și PNL, si aplaudă în extaz, ăilalți în partea cealaltă îi aplaudă pe ai lor, dacă cumva ar schimba, i-ar huidui aia pe ceilalti și invers, eventual după aia se duc toți prin Piața Universității și se amestecă printre lume, ca să încerce să întoarcă totul
Berceanu: nu i-ar fi deloc greu PDL-ului să scoată şi el 10.000 de oameni la miting () [Corola-journal/Journalistic/46359_a_47684]
-
proceda Isus cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să dea glas unui extaz al pioșeniei monocord ori va rămîne (poate nu în paguba creației literare, ci dimpotrivă) între „credință și tăgadă”? Remus Valeriu Giorgioni, Pe aleea cu incunabule, Timișoara, Ed. Marineasa, 2005, 92 p.
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
largul portului constanța din românia”, la Ecuator, pe lîngă „insulele galapagos”, lăsîndu-se privit „cu mirare” de broaștele țestoase, pe Nistru, la izvoarele Nilului, „pe undeva pe la moscova”, în sfîrșit, în iadul de lîngă noi, pe cele mai înalte culmi ale extazului, fiecare exclamînd, cu firească mîndrie, „what a wonderful world” pentru că sîntem, iată, pe locul întîi pe lumea cealaltă: „iarna își ia cortegiul ei de morți/ oameni și cîini păsărele pisici grauri și porumbei/ vine primăvara cu floricele și păsărele/ pleacă
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]